arta impulsului

the art of self control - arta impulsuluisubiect: temperamentul impulsiv si posibile metode de remediere
categoria vizată: persoanele care au un temperament impulsiv-agresiv si cedează usor impulsului
timp de citit: aprox. 11min

Citisem recent una din sugestiile primite anterior în care mi se sugera să scriu si despre un subiect despre care nu stiu multe detalii, sau chiar nimic. Întâmplător am găsit unul, extrem de important pentru mine si poate pentru tine în aceeasi măsură.

Pentru că accesul la informatie este liber si un pic de disciplină abia formată, m-am cufundat în multe cărti pe diverse subiecte, unul dintre ele fiind bineînteles dezvoltarea personală.

După un anumit punct am ajuns să primesc informatie nouă cam o dată la 3-4 cărti, apoi si mai rar. Mi-am dat seama astfel că nu există chiar asa multe secrete ale vietii si că ceea ce avem de făcut pentru a ne perfectiona poate fi redus la mult mai putine rânduri scrise decât cele existente.

Dacă ar fi să împart pe etape, as spune că pe locul 1 este teoria, apoi practica ce poate fi împărtită în două elemente: crearea unui obicei constructiv si executarea lui cât mai des. Însă toată teoria existentă, desi extrem de bună si dovedită prin practica celor ce o scriu, are o barieră omniprezentă…

Cum rămâne cu acel ceva, desconsiderat adesea, care are probabil cea mai mare importantă? Cum rămâne cu impulsul? Acea mică si ascutită comandă care îti vine în creier si esti atât de tentat să o executi, încât în momentul acela nimic nu mai contează. Degeaba stii teoria de pe lume, dacă ai actionat condus de un impuls.

Stiu că omul este o fiintă emotională mai mult decât ratională, deci la ce folos că stii multe, dacă nimeni nu te învată cum să controlezi impulsul, prima comandă care îti vine la un moment dat, ce poate fi bună sau rea. Stiu, există oameni care gândesc de 10 ori înainte să spună ceva, ceea ce îi face extrem de anosti si plictisitori. Este ca si cum ai purta o conversatie cu un agent secret ce-si calculează fiecare cuvânt, astfel irosind aproximativ un sfert din viata lui pentru a analiza si găsi răspunsuri “potrivite”.

Comunicarea fluentă si actiunile luate zilnic nu permit prea mult timp de gândire uneori si parcă nici să analizez de 10 ori un răspuns nu-mi place. Cine spunea să gândesti de 10 ori înainte să iei o decizie, a avut cel mai probabil o viată în care numai asta a făcut. Poate când îl durea burta, se gândea de 10 ori dacă să se ducă la baie sau nu.

Unii oameni au nativ un caracter mai ponderat, mai calm, ce le permite relativ usor să ia decizii mai calculate. Asta nu înseamnă că sunt si bune, ba chiar multi care ezită îsi muscă buzele ulterior. Toată teoria de pe lume, toată morala si toate învătămintele primite, sunt efectiv zero în momentele în care iau o decizie instantanee, asupra unui fapt din viată si actionez.

Uneori merită, dar uneori este gresită si dacă as fi analizat informatia dobândită în timp, alta ar fi fost decizia aleasă. Dar de câte ori nu mă găsesc în situatia în care mă întreb de ce iau anumite decizii, desi STIU teoria ca pe o poezie de la grădinită?

Cum se poate controla un impuls, dacă ai un caracter sangvinic sau coleric? Cum poti face legătura între teoria dobândită si acea nanosecundă în care iei o decizie de moment, căreia nu-i pasă efectiv de teoria ta?

Stiu că din greseli înveti, dar asta este iar teorie. Ceea ce nu zice nimeni este că înveti doar din anumite greseli, pentru că unele pot fi prea dure. Dacă nu te-ai asigurat la o depăsire si te-a luat tramvaiul, ce mai poti învăta din greseala asta, dacă nu a mai rămas nimic din tine…

Nu stiu cum poate fi controlat un impuls, fără timpi morti în care să analizez de 10 ori orice decizie din fiecare zi (ceea ce ar putea crea schizofrenie). Singura mea sugestie ar fi prin crearea unui obicei din a face asta, un automatism atât de puternic, încât să echivaleze cu un pilot automat bine directionat. Dar asta ar însemna să-mi pot schimba caracterul.

Cine a reusit vreodată să schimbe cu adevărat caracterul dobândit la nastere? Nu mă refer la a fi mai cizelat, controlat, respectuos, ci la a schimba întregul caracter, evitând deciziile bazate pe impulsul dobândit genetic.

Până si oamenii de succes, care predau învătăminte mari, si ei fac unele greseli bazate pe decizii impulsive si recunosc faptul acesta. Dar ce înseamnă asta? Că suntem oameni si că, oricât de mult am lucra la noi, va rămâne mereu acea latura incontrolabilă ce poate reduce la zero anii de experientă si muncă asupra persoanei proprii?! Nu îmi surâde deloc ideea; ba chiar o resping nonsalant.

Dacă cineva stăpâneste arta deciziilor de moment si la care primează ratiunea mai mult decât emotia, atunci înseamnă că există posibilitatea de autocontrol instant si constructiv, care poate face o mare diferentă. Dar există cineva? Asta vreau să aflu…

Lucrez pe două planuri paralele (teoria si practică), dar între ele trebuie să existe o dreaptă care le leagă si care poate fi controlată, dar nu stăpânesc bine această artă a controlării impulsului. Si tind să cred că unii oameni, prin temperamente diferite, au avantaje sau dezavantaje fată de semenii lor. Un om impulsiv are mult mai multe provocări de la el, decât un om care s-a născut mai calm si care nu a miscat un deget pentru asta. Si în final, mă întreb dacă trebuie controlat acel impuls mereu, sau doar uneori. Efectele lui sunt si bune si rele…

Vreau să aflu de la tine orice sugestie care ar putea ajuta la un control mai bun asupra acelui cal nărăvas numit impuls, care de cele mai multe ori face ce vrea si ignoră tot ce stiu. Tu cum îti controlezi impulsul? Trebuie să îl controlăm? Cum pot învinge caracterul? Pun întrebările corecte?

Tu ce părere ai?

Autor: cristi

Notă: Dacă găsesti informatie interesantă aici, poti ajuta prin a distribui mai departe si mai ales poti adăuga comentarii. Părerea ta este cel mai bun feedback pe care îl pot primi. Si dacă crezi că proiectul fabw merită, te poti implica în mod direct folosind pagina de proiecte. Multumesc pentru că esti tu.

88 Comments

  1. Nu trebuie sa te gandesti de 10 ori inainte de a cere o paine de la non stop, sau inainte de a te hotara daca sa faci urmatorul pas. Insa poti sa reflectezi mai mult atuci cand ai de raspuns la o intrebare mai complicata sau daca ai de analizat o situatie ce necesita o atentie sporita. Iar daca vrei sa-ti stapanesti impulsurile emotionale, trebuie doar sa inveti sa te detasezi de situatii.

    Reply
    • Cum inveti sa te detasezi de situatii? Ca iar ajungem la partea teoretica, unde se spune sa ignori, sa nu pui la inima, etc. Suna robotic pentru mine…

      Reply
  2. cel mai simplu efort ar fi sa-ti inscenezi evenimente la care reactionezi dupa cum iti dicteaza starea.
    spre exemplu, stai sa fii speriat de cineva, prin urlete si zgomote in cateva zile, dar nu consecutive, pentru ca deja iti vei controla miscarile prin legea automatismului.
    sau alt exemplu, urca-te intr-o masina pe care nu o conduci si asteapta claxoanele celor din spate. la fel, experiment repetitiv.

    deci, cand mai mergem la tg. jiu ? 🙂

    Reply
    • * Da, trebuie incercat experimentul cu masina. Ma gandeam eu…
      * Adica zici sa ma acomodez cu situatiile care ma deranjeaza, pentru a deveni mai tolerant sau imun la ele, nu? E o idee buna, numai ca sunt unele la care nu ma astept sa reactionez si o fac.
      * Mergem oricand la Tg-Jiu, ne asteapta cei de acolo si chiar ne-au invitat. Bae-n parau!
      * Skull-*******!

      Reply
  3. e adevarat ca omul nu isi schimba fundamental caracterul niciodata, dar cred ca este la fel de adevarat ca, in timp,oricat de impulsivi am fi, devenim ceva mai temperati… trecand prin diverse situatii, incercand continuu sa fim ceva mai intelepti, invatam sa facem alegerile potrivite… si, pana la urma, daca nu alegem intotdeauna “corect” sau daca nu dam intotdeauna raspunsul potrivit nu e bai pentru ca si astea fac parte din personalitatea noastra si asta e tot farmecul sa nu incercam sa fim altcineva, ci doar varianta noastra imbunatatita 🙂

    Reply
    • Cred ca ai dreptate referitor la trecerea timpului. Observ la mine diferente colosale fatza de acum cativa ani, cand aveam multe trasaturi comune cu Taz-Manian.
      Dar parca nici sa astept sa imbatranesc ca sa fiu mai temperat nu ma tenteaza. Vreau sa gasesc ceva mai la obiect, dar nu stiu daca exista.
      Raspunsuri potrivite nu putem da mereu, insa asa cum am invatat demult, cel mai puternic adversar pentru un om, este el insusi.

      Reply
  4. Caracterul nu se dobandeste la nastere.

    Reply
    • Care este sursa lui?

      Reply
      • De ce crezi ca il primim nastere? Cine il daruieste? Dumnezeu? Parintii-ereditatea? Cine e CEL/CEA care ALEGE caracterul pentru fiecare dintre noi (la nastere)?

        Reply
      • Eu am zis ce cred: anume ca se dobandeste de la nastere, dar tu ai zis ca nu e asa, deci te-am intrebat care e sursa, pentru ca sunt dispus sa aflu, chiar daca asta ar insemna poate sa ma insel in ceea ce cred acum.

        Daca nu vine din nastere, de unde vine?

        Reply
      • Adica tu crezi, insa nu poti explica “de ce la nastere”.
        In opinia mea, caracterul se instruieste, se construieste, se cultiva in timp, intr-o viata… Cam toate alegerile noastre ne construiesc ca oameni, faptele ne deosebesc caracterul.
        Educatia are un rol important. Si asa cum se spune “cei sapte ani de-acasa” joaca un rol important. Acolo se asterne un fundament. Apoi ce alegem in viata, cum alegem… ne construieste ca identitati. Cum ai spus candva, uneori invatam din greseli, azi e doar teorie pentru tine (“Ştiu că din greşeli înveţi, dar asta este iar teorie”).
        De aceea nici Dumnezeu, nici altcineva nu ne alege caracterul odata cu prima suflare a noastra. Daca Dumnezeu ar fi acela, EL parca provaduieste bunatatea, iubirea intre oameni, faptele bune etc… de ce ar da EL un caracter urat, atunci EL ar fi responsabil de tot raul din lume, etc. Daca este ereditar, de ce unii copiii ajung sa aiba un caracter frumos, in comparatie cu al unor parinti de care se pot rusina… si exemplele pot continua. Avem liberul arbitru. Nici nu cred ca ne este trasat un destin, e doar vointa noastra in tot, nu e vointa cuiva.

        Reply
      • Eu sunt de acord cu ce spunea Mike Tyson, anume ca el este convins ca oamenii cu un caracter puternic asa se nasc, nu se formeaza. Se pot cizela, dar caracterul il ai genetic, de la nastere.
        Nu vad nicio legatura intre caracter si Dumnezeu. Si vad multe asemanari genetice in familii, de multe ori din partea bunicilor – deci 2 generatii, nu neaparat de la parintii actuali.
        Educatia nu-ti face caracterul, ci te ajuta sa fii mai civilizat, mai cult, sociabil poate, etc.
        Caracterul il porti cu tine o viata, cel putin asa vad eu lucrurile.

        Reply
      • Specifici “cizelare”… aceasta cizelare nu e importanta cum se face?
        Am specificat de D-zeu, luand in calcul ceea ce ai spus “nasterea”, am luat in calcul faptul ca cineva ar da ceva in acel moment.
        Asemanarile exista pentru ca ereditatea are un rol, insa si datorita educatiei ce a semanat-o familia (parinti, bunici).
        Caracterul il porti o viata, insa ai spus ca se cizeleaza… eu am spus ca se construieste, se cultiva etc. Precizezi ca educatia te ajuta fii mai civilizat, cult… aici intra si educatia de mic copil, principiile, valorile ce ti-au fost insuflate, ceea ce tu mai tarziu ai invatat sa fii un om frumos etc…. toate astea nu construiesc caracterul nostru?
        Lui Mike Tyson i-a fost insuflata mentalitatea de invingator, de catre atrenorul sau, care i-a fost si tata (nu natural). Si a crezut ca in viata trebuie sa faca acele lucruri care sa ii constrtuiasca un caracter puternic. Nu sunt in masura sa il judec pe Mike… insa el pana la o varsta destul de frageda a fost de fffff multe ori arestat, are si niste violuri la activ… in fine…

        Reply
  5. e foarte posibil ca cea mai buna decizie sa fie luata in anumite momente pe baza de impuls…e poate ceva ce nu vine neaparat mereu din emotie, poate de undeva de mai departe: din constiinta..dar e greu sa luam decizii pe baza de impuls, regulile societatii ne obliga sa gandim…dar parerea mea e ca cel mai natural e pe baza de impuls..

    Reply
    • In final, cred ca acest impuls trebuie controlat doar in anumite situatii, dar tot in cerc ma invart, pentru ca tebuie sa definesc intr-o fractiune de secunda daca e momentul acum sa iau decizie de impuls sau sa rationez.
      Tot la impulsul asta se ajunge, scanteia care poate aprinde un foc de tabara.

      Reply
      • Decizia de impuls nu se infaptuieste cu ajutorul ratiunii? Ratiunea de moment?

        Reply
      • Eu vad asta ca decizie instinctiva, bazata pe experiente anterioare.
        Creierul hotaraste ce trebuie facut, bazandu-se pe ceea ce a invatat din trecut, la care se adauga si instinctele naturale, cum ar fi sa te feresti de un obiect in cadere, etc.
        Si la toate astea, intra si partea emotionala, cand ti se face ceva ce URASTI, atunci e presiunea cea mai mare si acolo trebuie rationament inainte de emotie.

        Reply
      • De acord cu decizia bazata pe experienta anterioara. Insa exista un gram de rationament si in acel moment. Nu pot spune multe, pentru eu sunt impulsiva, zic eu, si alegerea ce o fac e sub intrebarea “daca dauneaza cuiva, si daca imi place”. Si cred ca in timp reusim sa ne gestionam acest impuls. Pentru ca privind in urma mea eram mai “salbatica”.
        Dar cei care masoara de 10 ori nu sunt anosti si plictisitori. Mie imi plac. Mie imi spun tzunami, si ca ii destabilizez, insa si ei sunt draguti cu “calculele” lor.
        Scoate “asi” (aşi spune că pe locul 1 este teoria).

        Reply
      • Da, cu varsta si cu efort, se mai indreapta multe, dar nu vreau sa ajung batran si intelept, ci tanar si cu invataturi mai mari decat cele dobandite intr-o viata de om, unde nu a existat lucru la sine ci doar s-a mers din experienta in experienta.
        Nu mai stiu care imparat roman parca (nu conteaza efectiv cine sau ce functie avea), zicea ca pentru a invata sa traiesti, iti trebuie o viata intreaga. Eu vad asta ca un principiu mitologic, pentru ca acum exista informatie mai multa decat si-ar fi imaginat vreodata Moise si putem invata si din experientele altora, nu doar cele personale.

        * Nu am scos “aşi” pentru ca am nevoie de el, in schimb l-am facut “aş”. Mersi 🙂

        Reply
      • Eu cam cred ca spunea imparatul acela. Orice informatie pe care o ai, o treci prin filtrul tau ca om, si cred ca asta necesita timp din viata ta.
        Iar tu nu prea crezi in ceea ce spun ceilalti, daca acestia nu se bucura de recunoastere publica.

        Reply
      • La vremea respectiva, el nu avea acces la tot ce avem noi astazi.
        Ultima afirmatie o trec la categoria supozitii, pentru ca daca nu m-as increde in ce spun altii, nu m-ar mai bucura sa primesc comentarii si as alege sa ma izolez si sa ma aud vorbind.

        Reply
      • Ceea ce am spus e o constatare… majoritatea invataturilor tale, pe care le-ai expus, sunt din carti (autori), daca nu sunt personale. Nu am “auzit” de invatatura unui prieten… cineva de AZI.

        Reply
      • Da, azi am primit sfaturi bune, in tot ce scrie aici. Si chiar am sa incerc cateva metode, chiar daca am pus cate unde DAR dupa multe afirmatii.

        Reply
      • offf… cineva de AZI… nu ma refeream la o persoana care a scris azi, la propriu… ci la o persoana din jurul tau de la care ai invatat ceva candva… pentru ca de-a lungul timpului, de cand scrii articole, comentarii – exemplele redate de tine, din care ti-ai tras invataturile, au fost de cele mai multe ori din carti, de la acele persoane care au o recunoastere publica.

        Reply
      • Exemplele mele NU au fost de cele mai multe ori dobandite din carti, ci de mine. Am mai avut discutia asta si cu Monica si sustin ce am zis acolo.

        Din tot ce scriu, cel mult un sfert a fost inspirat din carti. Si cand zic un sfert, sunt generos, pentru ca pun si puncte din oficiu.

        Nu inteleg de unde aceasta idee ca redau ce citesc, peste tot, dar sunt tot mai convins ca ar trebui sa pun un fel de stampila pe fiecare articol, sa specific daca e din experienta personala sau inspirat din ce citesc.

        Reply
      • M-ai inteles gresit. Nu am facut referire la esenta articolelor.

        Reply
  6. ce spun eu ca ar fi constiinta? e o stare speciala la care avem acces greu datorita multitudinii de ganduri care ne invadeaza permanent mintea… sunt studii care arata ca in cazul unui accident de masina cei ce au supravietuit povestesc de o stare speciala de prezenta care ii ajuta sa ia decizii rapide care le si salveaza viata… nu mai au timp de gandire, trebuie doar sa fie prezenti, alerti, sa fie ACOLO cu toate simturile…. nu spun ca nu ai nevoie de gandire…cele invatate de-a lungul vietii contribuie probabil la decizile de moment…. si nici nu spun ca toate deciziile din impuls sunt bune… nimeni nu ea doar decizii bune in viata..spun doar ca imi par mai naturale

    Reply
    • Si mie imi par mai naturale deciziile de moment, dar stiu sigur ca nu sunt cele mai bune uneori. Si fac referire la impulsivitate aici.
      Iar constiinta, ai spus foarte bine. Este acea stare speciala la care avem cu greu acces, datorita faptului ca NE FACEM SINGURI, de buna voie si nesiliti de nimeni, o gramda de ganduri (zgomotul mintii) care ne bruiaza.
      Dar este ceva ce merge schimbat cu un pic de efort.

      Reply
  7. Eu consider ca este intr-adevar mai fun ca in unele cazuri sa actionam potrivit impulsului de moment. Deoarece nici daca stam sa analizam situatia X ore sau zile intregi, nu putem fi siguri de siguranta deciziei luate. Si atunci vom spune: la naiba, am pierdut si timpul degeaba gandindu-ma si tot nu mi-a iesit.

    Reply
    • Deci uneori e bine sa actionam conform impulsului, alteori e bine sa rationam mai mult. Dar cum luam acea decizie, care sa aleaga momentul cand trebuie sa rationam si momentul cand trebuie sa mergem instinctiv?
      Acolo, punctul ala ma intereseaza, cand se ia decizia daca sa actionam conform a ce simtim sau sa rationam inainte…

      Reply
      • Eu ma gandesc ca pur si simplu tot instinctiv apare si momentul cand trebuie sa rationam si sa nu ne lasam purtati de val. De exemplu, daca avem o suma mare de bani si vrem sa investim in ceva, nu ne grabim sa facem acest pas, pentru ca vrem sa gandim toate alternativele, pentru a o alege pe cea mai potrivita noua. Cand e vorba de bani multi si de investit, instinctiv ne vine sa gandim…mai mult. Cand e sa ne indragostim, ne indragostim pur si simplu, nu gandim de 10 ori inainte sa facem asta…

        Reply
      • Gandeste-te la ceva ce urasti sa ti se faca. Si intr-o zi cu soare si vreme tropicala, ti se face acel ceva, total pe neasteptate. Si vine acel moment, acel punct critic unde ai doar 2 optiuni: sa actionezi sau sa rationezi.
        In functie de temperamentul fiecaruia, unii rationeaza inainte de actiune, altii actioneaza inainte de ratiune. De aia zic ca unii oameni au oarecum un avantaj aici, datorita caracterului lor dobandit la nastere.
        Eu vreau sa pot controla acel moment, acel punct critic, unde ratiunea e mult mai lenta decat instinctul de pura razbunare.

        Reply
      • Hehe, deci simplul fapt de a pune aceasta intrebare, arata ca deja ai ales sa rationezi. Exista oameni impulsivi in anumite situatii si daca ar exista o ecuatie clara, multe neplaceri ai fii evitate.

        Dar am sa tin minte de sfatul tau. Mai pot incerca sa ma gandesc la ceva ce ma calmeaza, dar uite ce mai apare: MOTIVATIA! Cand actionez in loc sa rationez, imi lipseste si un motiv ca sa rationez si consider ca e mai bine ce fac atunci…

        Reply
  8. Se pare ca nu te-a multumit nici un raspuns din cele primite…ai ajuns la o concluzie personala? Ai aflat ceea ce vroiai? Oare nu ar trebui sa fi pus in fata acelor situatii “critice” ca sa iti dai seama cum sa (re)actionezi? Imi este imposibil sa cred ca nu ai fost niciodata intr-un moment in care a trebuit sa iei o decizie mai putin importanta sau nu, de moment sau nu etc…si cum ai facut-o? Nu va mai pierdeti in filosofii, mergeti si dati cu capul de ele:)Tot la tine gasesti raspunsul. Astept sa imi povestesti. O seara buna!

    Reply
    • M-au multumit toate parerile; problema la mine este ca sunt exigent de felul meu si acest aspect se interepreteaza usor ca fiind nemultumire. Am citit deja cateva sfaturi utile pana acum si apreciez sincer fiecare ajutor.
      In final, poate ai dreptate, poate tot la mine gasesc raspunsul, desi sunt deschis la pareri.
      Am fost pus in acele situatii critice de care vorbesc, tocmai din acest motiv am scris aici. Ceea ce caut este sa nu mai fiu impulsiv, asta e un defect al meu, care acum nu mai este ca pe vremuri, e mult mai ponderat, dar am in continuare momente de impulsivitate de care vreau efectiv sa scap.

      Reply
  9. Asa cum am mai zis, in timpul in care scrieti aici, ati putea face orice altceva, dar ati ales sa va spuneti parerea si o apreciez sincer, deci MULTUMESC!
    Cred ca intreg articolul de fapt se rezuma la ideea:
    Ajutor, vreau sa scap de impulsivitatea din mine!

    Reply
  10. interesant articolul

    la ipoteza mai adaug eu ceva
    avem teoria, avem practica.. si mai avem un mers natural pe care stiinta de azi il ignora
    nu cred ca se pune problema cat la suta sa fie teorie sau unde sa ne oprim cu ganditul ca mecanism deoarece e aceasta decizie e dictata de fiecare situatie in parte

    practic.. ne nastem cu o structura a noastra mostenita, mai mult sau mai putin definita si fara informatie, apoi crestem in functie de aceasta informatie, preferinte, dorinte .. curaj..

    parerea mea e ca stiinta moderna e o suma de observatii corecte din care rezulta solutii total gresite.. iar asta pentru ca sunt limitate in propriul domeniu din ce in ce mai ingust si care nu mai tine cont de intregul natural

    Reply
    • Cred ca ai dreptate. Omul nu poate fi explicat stiintific decat pana la un punct, dupa ceea natura umana bate multe concluzii stiintifice.

      Ca orice alt viciu, nu stiu daca anumite impulsuri trebuiesc eradicate, sau doar controlate. Poate in functie de fiecare experienta acumulata, daca tinem cont de ce am invatat, am putea in timp sa ne imbunatatim reflexele si ulterior rationamentul.

      In final, cred ca putem doar sa controlam anumite impulsuri luate genetic,dar niciodata sa inlaturam.

      Reply
  11. Se pare ca ti-a adus succes necunoscutul 😉 … si nu esti nici atat de incepator pe cum crezi… ti-ai pus intrebarea, ai descoperit dilema…dar asta nu face parca decat sa intareasca autoportretul,nu? 🙂
    NU iti face griji; NU e ceva ce poate fii controlat;NU vei reusi sa schimbi nimic; NU sunt negativista 🙂 …dar, esti un produs finit, care se va comporta diferit sub influenta factorilor externi…daca ai fost conceput de Chimist ca fiind un explozibil, asamblat de Muncitor pentru a fii un explozibil – atunci asteapta-te sa reactionezi devastator sub presiune si temperaturi inalte. Noi traim sub impresia ca suntem mai mult decat etichete, cand de fapt suntem gama aceluiasi produs,oferit pe piata in cateva sortimente: melancolit, flegmatic, sangvinic, coleric – daca tot vrem sa ne autoportretizam la orice pas.
    Daca ar fii sa personalizam Comportamentul intr-o fiinta, atunci dupa natura Sa matematica (precisa, logica si neiertatoare) ne-ar aseza la locul nostru de raft in Metro, sortati dupa 3 criterii teoretice pe care le cunoaste pe de rost.
    De fapt comportamentul este degustarea rece a omului; este distanta si interfata persoanei, sub presiunea vitezei. Daca ai putea sa stai cu idolul tau artistic fata in fata pentru 25 de minute rare, atunci umbra caracterului ar fii aspectul pe care l-ai dezabate poate in ani, incercand sa mai storci o perspectiva din momentul magic; asta pentru ca atunci cand conteaza momentele si persoanele, trecem de interfata si ajungem acolo unde vrem sa fim – in suflet, la destinatie. Dar again, se inalta Zgarie-Norii, se inventeaza robotii umanoizi, ne grabim prea tare sa ajungem pe Marte pana nu o colonizeaza altcineva. Cu asa putine resurse de atentie si timp – disponibile, am uitat sa intram in centru… ne oprim la comportament si ‘caracter’… Faptul ca s-au mai si inventat povesti teoretice pe marginea subiectului nu face decat sa atraga atentia asupra trasaturii omului, de a-si scuza natura.
    Vrei sa stii adevarul (meu)? te intreb inainte pentru ca s-ar putea sa-ti demonteze un mit cum ca oamenii sunt complicati … Predefinirea o primesti de la Chimist, Caracterul de la Muncitor si Comportamentul de la gramada de produse asemanatoare, din cutia pe care scrie “explozibil”. Schimba cutia si vei schimba comportamentul. Dar si in noile conditii, in noua cutie/ pe noul raft, vei purta dupa tine eticheta …pe care scrie “made in x”…care iti va descrie punctul de plecare, punctul de sosire si tot ce-a fost intre ele. Asta trebuie sa fie – este propriul nostru cod de bare, care include generic si parcuri si despartiri si note si excursii – si joburi si CV-uri si tot ce avem in vietile noastre.
    Prin faptul ca te-ai hotarat sa scrii despre “caracter” si in acelasi timp despre ceva ce nu prea stapanesti, m-a facut sa realizez ca traiesti dilema asta asupra careia n-ai control … “ce caut eu, un om spiritual care am atatea de zis, in capcana oamenilor ignoranti – impulsivitatea?” Pai … 🙂 nu prea ai avea ce cauta acolo, dar prin specificul ei, capcana tine captivi – unii isi merita locul, altii se revolta; important este ca am consumat 10 secunde in care mi-am spus ” ahhaa…deci si el este un impulsiv chinuit de ideea de agresivitate in capcana careia coboara!!” si restul de 30 de minute sub impresia ca esti o fiinta spirituala. Deci pe mine m-ai manipulat 🙂 m-ai facut sa trec de interfata si sa nu ma mai intereseze asa-zisa “eticheta” pe care ti-au pus-o unii si pe care continui sa ti-o pui singur…
    NU vreau Portret; NU vreau Autoportret; NU sunt negativista 🙂
    Pana data viitoare …
    –Andy–

    Reply
    • cred ca NU am baut ce trebuie pentru ca NU inteleg nimic

      Reply
    • * Mi-am tinut respiratia 10 secunde cand am vazut cat de lung este mesajul tau 😀

      * DA! Sunt un om IMPULSIV, pe cat de galant in societate, pe atat de preistoric cand sunt calcat pe coada si apare acel moment in care tot ce stiu nu mai conteaza si sunt gata sa lovesc adversarul in plexul solar. Prietenii imi pot confirma asta, dar norocul meu ca-mi sunt prieteni si ca nu sunt deranjati prea mult de acest aspect.

      As fi ipocrit daca as zice ca sunt mereu calm si controlat. Asa am fost mereu si in scoala generala si liceu am fost implicat in multe batai cu tot felul de alti semeni :)) Nu vreau sa scap de tot de impulsivitate, dar vreau sa o pot controla mai bine si sa o aplic doar cand e cazul.

      * Imi place mult ideea ta: “Predefinirea o primesti de la Chimist, Caracterul de la Muncitor si Comportamentul de la gramada de produse asemanatoare”. Nu am cunoscut om care si-a invins pana acum carcaterul si nici nu sunt convins daca asta trebuie realizat in viata, dar vreau sa incerc pe mine.

      * Oamenii impulsivi au fost mereu asa, doar la batranete s-au mai linistit. Eu sunt Leu si se spune ca Leii sufera cu inima, creierul si ficatul parca. Sunt de acord cu asta si constientizez ca daca nu imi dozez cat mai bine ura pe care o generez uneori, m-ar putea afecta mult. Si asta intra in contradictie cu faptul ca mi-am propus sa traiesc MACAR 90 de ani! 😀

      * Acum e mai bine; in urma cu cativa ani eram direct taz manian si eram in stare sa ma iau la tranta si cu Papa de la Roma daca era cazul. Si stiu ca asta este GENETIC, nu tine de educatia primita. Asa m-am nascut si asta voi purta dupa mine, deci revenind la partenera perfecta, in nici un caz nu va fi impulsiva ca mine. In nici un caz…

      * Sunt impulsiv, uneori ranesc, uneori jignesc si rareori imi pare rau… E de lucru…

      Reply
  12. ce sa zic,impulsivi santem mai mult sau mai putin,depinde de fiecare om in parte,insa caracterul nu-l poti schimba de la o zi la alta doar sa-l imbunatatesti in bine sau in rau si aici depinde de momentele traite.dar nu se poate modifica un fel de-a fi.omul de la nastere capata anumite trasaturi care-l reprezinta si oricat de multe greutati ar avea in viata stie sa faca un singur lucru bine-sa fie el insusi,iar asta conteaza cel mai mult,asta e frumusetea lui si prin ea se diferentiaza de ceilalti.

    Reply
    • Categoric, avem fiecare din noi caracteristici ce ne fac unici, asa cum am spus si in articolul “pentru tine”. Dar cum bine rau nu se paote, e posibil ca lucrul pe care il caut sa fie de fapt o utopie si tot ce pot pretinde de la mine este ca acel impuls sa nu aiba asupra nimanui repercursiuni grave.
      Deci greseli tolerabile.

      Reply
  13. daca nu iti controlezi impulsul nu te diferentiezi de animalute – impuls cam poate fi instinct
    eu daca nu imi controlez impulsurile pot sa mor
    stiu oameni care nu s-au controlat si acum au maini rupte sau picioare rupte sau mai rau…

    Reply
    • Da, asta zic si eu. Unele decizii luate la acel impuls pot avea repercursiuni groaznice. Si as fi un mare mincinos daca as zice ca nu am ocazional unele scapari de ma mir si eu ce se intampla. Si ma seaca faptul asta…

      Reply
      • nu stiu daca vei avea numai de castigat – totusi daca divaghez oare nu din impuls ne indragostim ?
        si daca la un moment dat ajungi sa te controlezi mai stii sa faci diferenta intre “imi place de mor nu conteaza mai incolo” si “oare ce e cu el/ea sa fiu precaut sa nu imi fac rau” sau mai bine zis devii rational si pierzi scanteiile incercand sa intelegi sursa lor, modul de formare intensitatea si mai ales durata – cred ca imi pun si mie intrebarea de mai sus
        nu cred in divizarea oameni rationali si impulsivi – depinde de situatiile in care au fost pusi fiecare – primul semn al nebuniei e sa spui ca nu esti nebun

        Reply
  14. super articolul,ca de fiecare data ,eu sunt foarte rationala,rareori mi s a intamplat sa reactionez inainte de a gandi,nu stiu cred ca ne impartim in 2 categorii de oamenii impulsivi si rationali.

    Reply
    • Da, asa cum am spus mai sus, unii oameni se nasc cu anumite avantaje sau dezavantaje fata de altii. Eu nu pot fi ca tine, decat pe termen limitat, dupa care iar voi exploda, apoi voi reveni la normal si tot asa. Stiu acum ca raman cu ce am dobandit, si sunt convins ca odata ce ajung sa controlez acea energie, nu voi avea decat de castigat. Nu vreau sa o elimin ci doar sa o controlez mult mai bine.

      Reply
  15. Pentru mine impulsul este oarecum sinonim cu reflexul, e ceva lipsit de voință, o reacție la anumiți stimuli interni sau externi,e în funcție de cunostințele noastre și de ceea ce ești tu ca om la acel moment. Daca apare voință..deja înseamnă ca ai analizat și ai controlat acea pornire. E subțire limita dintre stăpânirea impulsurilor și a fi docil.
    Un exemplu de stăpânire a impulsurilor: când îl vad pe șeful meu am o pornire lăuntrica sa-i sparg moaca dar ma stăpânesc pentru ca totuși e șeful și nu am de ales. Acea pornire vine din faptul ca ȘTIU ca e incapabil și nu are ce cauta pe acea funcție..o constat zilnic și eu și colegii mei. Asa ca ne stăpânim impulsurile…cât se mai poate:D
    Impulsivitatea e buna și ea în cantități moderate,este complementara spontaneității după părerea mea.

    Reply
    • Hehe, vezi sa nu citeasca seful tau ce scrii aici 😀
      E bine ca nu va controlati in acest sens si ai dreptate, impulsivitatea este buna in cantitati moderate.

      Reply
  16. Bre, poate o sa repet din comentariile de mai jos dar sincer…iti pui o intrebare la care nimeni nu are un raspuns concret. Ci doar pareri. Uite-o si pe a mea :

    Actionezi in functie de cum simti. Simplu. Concret. Nu exista gandire, nimeni nu actioneaza pe baza gandirii. Hai sa o luam la modul cel mai concret : ai de ales intre a-ti insela prietena/ul sau nu. Ce vei face ? Te vei gandi daca sa iti inseli sau nu consoarta, de 100000000000 (si mai aveam zero-uri) de ori si tot degeaba. Tot sentimentul e cel care guverneaza. Nu exista ideea de “am stat eu si m-am gandit bine si am zis ca nu o insel”. A fost sentimentala toata treaba. Pentru ca asta ne guverneaza.

    Alt exemplu, eu, trebuia sa fac o alegere daca sa plec in alta tara sau nu, sa muncesc acolo. Am gandit situatia de alte mii de ori, pana la urma am ramas in Romania tot din cauza sentimentelor. Orice alegere as fi facut in momentul ala, tot pe baza unor sentimente as fi facut-o, degeaba m-am gandit pentru ca am facut ceea ce mi-a dictat inima nu creierul. Si nu cred ca exista oameni intr-atat de calculati incat sa poata spune cu mana pe inima ca ei chiar actioneaza pe baza gandirii. Pentru ca nu e asa, creierul este doar modalitatea prin care ne exprimam sentimentele, so….deduceti si voi care sunt consecintele.

    In alta ordine de idei, da, putem totusi controla in proportie de un 10-20% impulsul ala…insa e nevoie de muuuuulta munca 🙂 Adica sa iti impui sa faci exact invers de ceea ce de fapt tu iti doresti, sentimentu din tine asta vrea. E ca si cum ai saliva ca un buldog dupa o inghetata dar creierul ar face 31624 de sinapse si calcule cum ca inghetata aia e scumpa, are gust de pipi, e prea rece si tot asa mai departe ca sa determine sentimentu ala sa se reprime si sa nu faci ceea ce iti doresti. E o aberatie 😀

    Si uite, pe larg cam asta e parerea mea despre control, impuls, sentimente. Suntem fiinte emotionale cu totii, am fi robotei daca nu ar fi asa si ne-ar controla numai procesorul de informatie toate actiunile 🙂

    Reply
    • Eu am stat si m-am gandit si nu mi-am inselat prietena cand am avut ocazia, desi imi ardeau calcaiele dupa respectiva care mai avea un pic si ma viola ea.

      Iar cand am plecat in Anglia, am lasat TOT in urma, deci am ales pe baza rationamentului, nu a sentimentelor. Deci nu se aplica la toti partea cu sentimentele in decizii 🙂

      Oricum, suntem fiinte emotionale, e clar si daca vrei sa poti controla momentu, cum zici tu, 10-20% din situatii reusim.

      Reply
      • buei nu ti se pare mai pervers sa iti doresti un lucru cu o ardoare dementiala si sa ti-l refuzi ?! nu crezi ca e a insela prin dorinta pe care ti-o reprimi decat prin simpla prosteala de a o infaptui?
        eu cred ca prin a imi dori mai mult decat e permis insel mult mai grav decat o simpla harjoneala – adica daca o ea ma stimuleaza la nivel superior celui fizic e de inteles ca imi doresc o ea astfel – animaleala e animaleala fara obligatii sau strings attached

        Reply
      • Asa e, dar uneori te poate opri ratiunea, care-ti zice ca na, ai prietena, relatie serioasa, etc. Apoi, cand vrei, nu mai vine ocazia…
        Buna vorba aia: Cine nu vrea cand poate, nu poate cand vrea!

        Reply
      • ba se aplica faza cu sentimentele in decizii…tu te-ai putut detasa pentru ca nu te tinea nimic aici…eu nu…daca ai fi avut o relatie serioasa cu o tipa sau ai fi gasit un job aici bine platit, nu ai mai fi plecat in Anglia. Sau ai fi plecat pentru ca de fapt, tu acolo vroiai sa ajungi. Deci tot sentimentul, impulsul a ales unde a vrut sa fie….de fapt.

        Reply
      • Cred ca ne-am pierdut in detalii 🙂
        Iar ca un PS: nu exista sa te tina nimeni si nimic, niciunde. Decat daca esti legat cu un lant de gat, vizibil, palpabil, atat.

        Reply
  17. Citind articolul tau mi-am amintit de o porecla pe care mi-a dat-o mama in copilarie cu referire la temperamentul meu coleric: Scanteioara . Cert e ca din frageda pruncie mi-a fost de ajuns o scanteie pentru o iesire temperamentala. Pentru tine scanteia are un nume:IMPULS. Stiu ca ani de-a randul m-am folosit de aceasta impulsivitate tocmai pentru a ma diferentia de ceilalti.
    Eram rebela, eram forta a naturii mai mult decat cerebrala. Numai ca educatia “M-a Cizelat”. Acum stiu ca nu pot fi temperamentala la nivel de impuls in instanta, ca nu sunt sigura de ce s-ar alege de relatia mea daca mi-ar scapa palma oridecateori ma simt tentata. Rebela s-a transformat treptat intr-o femeie disciplinata cand cumpatarea e o conditie sine qua non , traiasca Super Ego.
    Nu e asa,disciplina e o fatada pentru ca imi da statut, respectabilitate …poate gresesc …sa zicem ca mi se permite sa ma incadrez in societate. Numai ca ciudat,chiar aseara vorbeam cu logodnicul meu si imi spunea…”Tie iti trebuie doar o scanteie”. Subscriu!!!! Omul e un amimal educat dar impulsul e ca marul interzis ce asteapta latent sa iasa la suprafata si sa te posede.
    Da sunt impulsiva…. si ma mandresc

    Reply
    • Ma bucur ca am lamurit mitul educatiei, prin care teoretic ar trebui sa invingem caracterul. Educatia are avantajele ei, normal, dar nu schimba cine esti. Exercitiul repetat al autocontrolarii si autosugestiei are cel mai mare impact.
      Mai vad oameni uneori care se ascund in spatele unei asa zise educatii – adica o facultate unde mare lucru nu au invatat si pentru asta pretind statut de semizei. Sunt amuzanti si patetici in acelasi timp. Totul pleaca de la noi si tot cu noi se termina, deci elemente precum educatia vor fi mereu extrem de utile, dar au limite pana unde pot ajuta.

      Reply
      • Mi-ai amintit de profesorul meu de civil din facultate… Un profesionist adevarat , un semizeu asa cum ai spus tu. Numai ca nu a uitat niciodata sa fie om, de la el am invatat ca nu iti cade nici o piatra de la coroana daca esti tu. Imi amintesc si acum cum putea sa fie si educat ,dar sa mearga cu motocicleta la cursuri sau sa ne spuna bancuri fara sa se teama ca asta i-ar stirbi autoritatea. Era profesor la catedra si prieten cu noi studentii , un adevarat parinte .

        Reply
  18. Buna  de  unde  te  documentezi   dami  si  mie  niste  saituri  despre  dezvoltarea  personala      esti   super

    Reply
    • Multe sunt scrise din capul meu, nu merg pe tiparul care se bazeaza doar pe carti, dar in paralel devorez si multe materiale in limba engleza.

      Reply
    • Nu vreau sa te jignesc dar limba romana la tine, e in pom. Sa nu spui pe urma ca te-ai grabit si mai stiu eu ce…. punerea cratimei acolo unde e nevoie o faci din instinct, nu din graba sau mult timp la dispozitie. Bafta-n continuare!

      Reply
    • Eu sunt de acord cu tine Mihaela, dar apreciez ideea pe care a incercat sa o transmita 🙂

      Reply
      • Si eu il/o apreciez, dar cu o limita. 😀 
        No offence!

        Reply
  19. Hello…sa stii ca in momentul in care eu am un anumit impuls in a spune sau face ceva (dar ceva foarte rapid, negandit), imi impun sa fac invers.Sigur am asa dreptate, facand oposit-ul.

    Reply
    • Atunci e bine, daca ai control asupra multor impulsuri. Se pot evita astfel multe situatii neplacute. Eu inca mai am de lucrat la acest aspect 🙂

      Reply
      • Eu nu sunt in stare de asta, desi recunosc ca tare mi-ar placea. Faci lafel si cand esti singura in padure si ai un impuls de a striga in gura mare ca iti iubesti iubitul? 😀

        Reply
  20. Hmmmm… articolul e scris mai de mult timp ,dar eu nu cunosc de mult timp” pagina”  asta  asa ca nu mi-o luati in nume de rau ca-mi dau si eu cu parerea desi nu mai este actual …

    Este de admirat toata silinta care ti-o dai  sa fii perfect ,fara greseli ,sa controlezi totul pana in cel mai mic detaliu ,  insa singura rezolvare, cred eu  , ar fi sa cauti exact in directia opusa ….sa te accepti asa cum esti , nimic si nimeni nu este perfect si ca urmare nici tu nu poti fi ….pe undeva ai recunoscut si tu ca daca incepi sa te controlezi prea mult ajungi la schizofrenie …..ca intotdeauna in viata calea de mijloc e cea mai buna : da-ti silinta sa faci totul perfect , dar accepta ca nu-ti reuseste intotdeauna …iubeste-te asa cum esti , cu toate hotararile bune si rele care le-ai luat ! Pentru ce luptam in viata , care e scopul final ? Greu de spus ….asa in general….. de fapt fiecare isi doreste altceva , fiecare isi imagineaza ca fericirea sta in altceva …..si atunci ….? Exista ceva care ne-ar face pe toti fericiti?  Eu cred ca da ….sa facem pace cu noi , sa ne iubi asa cum suntem , sa gasim linistea si multumirea sufleteasca !

    Reply
    • Nu conteaza ca articolul a fost scris mai demult. Ba chiar am sa scot, in curand, posibilitatea de afisare a datelor la fiecare articol, pentru ca nu sunt scrise in regim de ziar, unde trebuie actualizate zilnic cu stiri noi, ci odata scrise, sunt valabile oricand.

      Stiu ca nu pot fi perfect, dar pot fi perfectibil si asta incerc sa fac. Impulsul asta mi-a adus de multe ori probleme si nu caut sa il inlatur de tot ci sa il mai controlez pana la limita echilibrului.

      Si asa este, trebuie sa facem pace cu noi, sa ne iubim asa cum suntem si sa gasim linistea sufleteasca. Asta implica si ceva meditatie, dar se poate face si este foarte importanta 🙂

      Reply
  21. Cristi,Cristi…am avut mai mult “liber” si am citit azi si acest articol al tau. Am studiat si parerile cititorilor, dar numai pana la punctul in care ANGEL sustinea ca, citez :  <“Actionezi in functie de cum simti. NU EXISTA GANDIRE !… NIMENI NU actioneaza pe baza gandirii. Faci ce iti dicteaza inima, NU CREIERUL . Suntem fiinte emotionale cu totii, am fi robotei in sens contrar .”> Cu respect, dar este TOTAL GRESIT!…Sa-mi fie cu iertare,ANGEL. Da, intr-adevar, OMUL este un animal! Mai mult, OMUL este cel mai “rau” animal deoarece este dotat cu o INTELIGENTA BRILIANTA. Vreau sa subliniez aici faptul ca, daca exista un lucru ce il deosebeste pe OM dintre restul animalelor acela este CREIERUL, GANDIREA. Aceasta fapt ma bucura enorm pentru ca vreau sa cred eu ca, OMUL, inainte de toate ESTE O FIINTA RATIONALA, nu emotionala! ANGEL, “robotelul” este o creeatie, o inventie UMANA si este programat tot de catre OM ca sa execute anumite comenzi, ordine. Vreau sa cred ca, noi, oamenii NU SUNTEM ANIMALE ca sa ne guverneze instinctele primare sau impulsurile, deoarece GANDIM ! NU SUNTEM ROBOTI PROGRAMATI de catre altii printr-un cip ca sa ne ghidam dupa “turma” caci suntem capabili de a gandi singuri pentru noi insine! Sunt OM, deci GANDESC! Cu alte cuvinte, Omul este CREATORUL , propriul sau Dumnezeu si Drac! Omul, “Creatorul” e capabil de a primi informatia, de a o procesa si de a actiona dupa cum crede CREIERUL fiecaruia dintre noi de cuvinta!…Creierul (nu instinctul, nu impulsul, nu microcipul din Robocop sau Terminator)! Aceasta cu respect la creier…Iar in ceea ce priveste caracterul Omului, sunt total convinsa ca acesta nu se dobandeste pe parcursul vietii, deoarece nici educatia, nici morala nici toti Zeii nu ii pot sta omului in calea decizilor si faptelor sale. Omul e propriul sau stapan, iar caracterul ii curge prin vene, se naste cu el si…cu el moare caci il are in sange.

    Reply
    • Eu sunt de acord cu ce ai spus, pentru ca in mare parte coincide si cu ce am subliniat eu. Caracterul este ceva din nastere, nu se dobandeste prin educatie, ci doar se mai cizeleaza prin ea.

      Dar omul nu este doar rational, mai degraba as spune ca omul este o fiinta emotionala, dotata cu inteligenta creativa, nu doar instinctuala. Dar suntem emotionali, nu doar rationali, asta e clar.

      Reply
  22. Dragul meu, eu, personal, consider ca Omul este o fiinta RATIONALA, prin simplul fapt ca se deosebeste de animale prin GANDIRE. Dupa parerea mea, omul este un complex de ratiune si vointa. Eu cred ca vointa omului este definita de teluri, scopuri si dorinte. Dar aceasta este cu totul altceva…aceasta nu inseamna ca omul este o fiinta emotionala. De cele mai multe ori ceea ce omul vrea sau isi propune ca obiectiv nu este neaparat si rational. Cu alte cuvinte vointa omului nu este in totalitate identica ratiunii si principiilor acesteia.  (Exp. : daca eu, omul, vreau, imi doresc sa imi urmez IMPULSUL si imi propun sa ucid o fiinta…). Dar, dupa cum am mai spus si subliniez : Aceasta nu inseamna ca omul este o fiinta emotionala ci rationala caci gandeste ca a-ti urma acest impuls nu-ti este deloc benefic ci este injositor pentru tine ca om si ca a-ti dori sa ucizi nu este ceva normal,  logic, rational.

    Reply
    • Sunt unuii care nu rezista unor impulsuri si fac lucruri pe care, atunci cand au timp sa le reflecteze, ajung sa le regrete, pentru ca nu asta vroiau de fapt sa faca, dar nu s-au putut stapani. Deci nu au mai “rationat” ci doar au actionat conform sentimentelor (starii) de moment.

      Omul este, din punctul meu de vedere, asa cum am mai scris in celalat comentariu: atat rational, cat si emotional. Daca ar fi doar rational, care ar fi ratiunea de a iubi?

      Reply
  23. Da, exact Cristi. Am spus ca eu, personal, consider omul un complex de ratiune si vointa iar vointa umana este determinata de impulsuri, dorinte, scopuri, teluri. Prin urmare, este lesne de inteles ca, in om  zace o fiinta sensibila si egoista pentru care primeaza instinctul, impulsul si care si-a format dezgustatorul obicei de a lua decizii pe baza sentimentelor si emotiilor, ulterior justificandu-si actiunile rational. Dar dragul meu, inainte de toate, omul are o calitate suprema tuturor animalelor : aceea de a se ridica deasupra lor prin creier, inteligenta, gandire, ratiune. Omul este propriul sau ZEU, propriul sau Dumnezeu si Drac si, avand capacitatea de a se modela pe sine insusi dupa cum crede el de cuviinta, cel mai inteligent ar fi ca omul sa aleaga partea cea buna, sa traga spre evolutie nu spre regresul si degradarea speciei umane. De aceea inainte de a actiona impulsiv el trebuie sa gandeasca daca merita sa cazi prada impulsului de : 1) a ucide o fiinta, (dupa care in zadar, sa regrete ca nu mai poate aduce lumina in ochisorii unui biet copilas) actionand sub efectul emotiilor turbate de moment, in loc sa ocroteasca cu bunatate orice vietate oricat de far-de-nsemnatate si oricat de mica ar fi ea; 2) de a-si trada partenerul, (care i-a oferit si i-a daruit tot ce a avut mai bun, mai frumos si mai curat), satisfacandu-si astfel egoismul si cazand prada impulsului animalic de moment, etc… Sunt “n” exemple care injosesc si degradeaza evolutia, gandirea si ratiunea umana si pentru care eu, personal nu gasesc justificare. Dragul meu, m-ai intrebat care este ratiunea de a iubi. Iubirea este departe de egoism, de rautate, de crime. Iubirea inseamna curat, pur, nevinovat, natura, vietati, soare, ploaie, zapada (pe care o iubesc).  Iar toate acestea inseamna viata. Daca distrugi ceva sau pe cineva, implicit te autodistrugi. Prin urmare nu te iubesti pe tine insuti, nu iubesti pe nimeni si nimic. Logic vorbind, TU ESTI UN NIMIC !!!… Om, sunt si eu si am gresit de multe ori. Mai gresesc si azi, dar, pentru ca EU SUNT DUMNEZEUL MEU , am ales sa evoluez atat cat imi sta in puteri specia umana incepand cu mine. Tu ?! Alegerea, iti apartine.

    Reply
    • Ok, la intrebarile tale:

      1. Ce face un om caruia i-a fost asasinata familia? Trebuie sa rationeze ca nu ar fi bine sa ii omoare pe criminali?

      2. “De a-si ocroti partenerul”. Eu sunt tare curios, cati oameni au o relatie sanatoasa, sincera si de durata? Nu vorbesc de cei care se autoiluzioneaza cu ani de casatorie la activ si cred ca e perfect totul. Intreb cati oameni au o relatie cu adevarat puternica, unde amandoi cresc si sunt uniti.

      Mi-ai raspuns care ar fi definita ta a iubirii, dar nu mi-ai zis care e ratiunea de a iubi. Cand te indragostesti, rationezi ca ar fi cazul sa iubesti sau nu? Cand iti iubesti copilul, rationezi ca ar trebui sau nu sa il iubesti?

      Ne guverneaza sentimentele si ne folosim si de ratiune pentru a ne deosebi de animale, dar nu putem nega ce simtim, cand simtim. De ce rad oamenii? Din ratiune sau sentiment? De ce iubesc oamenii? Din ratiune sau sentiment?

      La ultima ta intrebare, da, am ales sa evoluez si asta fac, cu pasi marunti dar siguri.

      Reply
  24. Da, eram sigura ca asa vei spune. Am sa iti raspund clar ca : omul este un animal, cel mai rau animal dar este o fiinta rationala(sau cel putin asa ar trebui sa aleaga).
    La intrebarile tale :
    1) Acel om, daca alege calea de actiune a unui animal… ca animal, acel om ar trebui sa isi faca dreptate singur si sa ii sara la beregata criminalului, smulgandu-i-o cu cea mai mare pofta de razbunare. In acest caz, viata lui, ar merge mai departe : se sinucide, ajunge la puscarie sau fuge urmarit de Interpol! Ce viata, dar macar s-a razbunat si macar “exista” ca om in acele conditii de neviata! In schimb, daca acel om ar alege sa fie mai presus animalelor, rationeaza si ia totul ca pe o selectie naturala si gandeste ca nu trebuie sa te injosesti ucigand caci ai realiza ca e plamadit din acelasi aluat cu asasinul familiei sale si va ajunge sa fie poate ucis de neamurile asasinului familiei sale. Ar rationa sa isi vada de drum caci si in acest caz viata lui merge mai departe : nu se sinucide ci isi reface viata caci ea merita traita si ulterior, ii va rade in fata criminalului printre gratii urland in gura mare ca : <Vezi, jigodie, corcitura?! Nu m-ai dobarat, nu m-ai infrant! Am gasit partea buna a vietii in ciuda durerii! Gunoiule, nimicule! Nimeni si nimic nu imi poate face rau mie ca EU sunt Dumnezeu! Eu am reusit  sa “traiesc” nu doar sa “exist”!>
    2) Daca acei oamenii nu sunt uniti sau se complac in iluzia unei asa-zise “minunate casnicii”, sunt niste ipocriti in special cu ei insisi si arata ca nu se respecta pe ei insisi dar pretind sa fie respectati de altii; sunt niste lasi caci nu sunt in stare sa decida pentru ei; sunt niste orbi caci nu vad cat de frumoasa este viata etc. Nu “corespunde” partenerul, nu il trada caci te inseli pe tine. Mai degraba spune-i clar si respectuos in fata ca este “incalificabil” si mergi mai departe.
    Dragul meu, tocmai ti-am raspuns la intrebarea:  “Care este ratiunea de a iubi?” Iubirea adevarata nu iubeste in van, adica nu isi risipeste dragostea pe ingrati ci investeste sentimente in cine merita.
    ACEASTA ESTE RATIUNEA DE A IUBI, cel putin in viziunea mea.
    Iar cu respect la puiul meu recunosc faptul ca sunt un animal, cel mai rau dintre toate dobitoacele si indiferent cat de neascultator ar fi copilul meu am sa il iubesc pana la moarte din pur instinct animalic de mamica.
    Din cate cred eu, rasul este o simpla manifestare, o satisfactie in urma unei situatii comice. Atata tot.

    Reply
    • Si daca criminalul nu ajunge la puscarie, ci este pus in libertate, datorita problemelor de ordin birocratic, apoi ucide iar si face alte victime, copii mici de data asta. Ce e de facut? Sa rationam si sa ne bazam pe lege?

      Nu inteleg de ce mizezi asa mult pe ratiune. Gandeste-te la tot ce faci tu, in fiecare zi. Pe ce se bazeaza totul? 100% pe ratiune? Eu nu cred asta.

      Suntem amestec din amandoua si alegem ce parte va domina. Asa vad eu.

      Iar exemplul cu rasul era simplu: e sentiment, nu ratiune. Nu razi din ratiune ci din sentimentul provocat.

      Reply
  25. i am taiat calea  impulsului  care mi calcase pragul  de atatea ori si nu mi adusese nici o bucurie , m am asezat pe pat cu capul la verticala si m am gandit clar cum as vrea sa se intample . n au durat 5 min si s a intamplat identic cu ceea ce mi imaginasem (si nu exagerez )
    fac ce mi trece prin cap de nenumarate ori , fara sa le analizez prea mult , uneori chiar deloc ,dar se pare ca de data asta mi a trecut prin cap sa renunt la impuls si a iesit  bine -arta sau nu uneori e folositor, chiar necesar, alteori nu ti aduce decat probleme .:)

    Reply
    • Intr-adevar, uneori impulsul e folositor, alteori aduce probleme, cred ca trebuie sa evitam doar situatiile din ultima categorie, dar e usor de zis… 🙂

      Reply
  26. Domina ratiune cat si emotia dar numai 1 singura.Emotia poate creea ce probleme nush eu sunt la mijlocul uneia dar ce conteaza e ca am si puterea de a trece peste ea.Alinuska vai .Numele ei e Alin ca pe tine ce coincidenta Emotia se distinge si laa tine prin acel mesak ca ratiunea este doar un sentiment animalic dar totodata acel impuls numit ratiune este cheia salvari acelei persoana care se bazeaza pe acel impuls dar exista ca la impulsul emotiv e greu de controlat impulsiv macina greuta stres si cred ca acest impuls este cum a zis Cristi  acel om plictisitor devine chiar plictisitor cheia care ar fi ca acest lucru sal opreasca se intam pla si la mine pt care lupt si imi voi da silinta si acest lucru ma este ca persoana iubita este raspunusl nush daca e advarat dar cred foarte mult ca acest lucru impulsul emotiv se bazeaza pe sentimente dar totodata si pe caracteru persoanei de exeemplu iubitica mea care doarme stand cu gandul la ea din spusele uinei prietene mia zis ca este posesiva cea ce ma face ca eu timid ea timida eu emotiv  ea posesiva ncreste cv in mine nush daca se intlege cv a 2 oara am scris am uitat sa scriu numele si nu sa salvat e-mail nush nu mai e acelasi intles cv diferit de fiecare data .ma culc iam inebunit desul pe ai mei cu tastele butoanleor de la laptop cu usa deschis auzind si un motan care itit creaza mai multe probleme prin galagie si zgomot out

    Reply
    • Arta impulsului:ratiune si emotie.Doua lucruri opuse intre ele dar totodata doua instincte benefice pentru diferite persoane bazate pe caractere diferite actionand la fel unei feline in scopul de sine statator care actioneaza in mod diferit si bazate in scopuri diferite.Emotia=greutate cum am zis stres acea persoana emotiva pune suflet se intreba mult oare eu am gresit oare eu  am provocat  devenint omul plictisitor care practic nu poate lupta cu propriul impuls si dedicand acest lucru de a scapa de el se descopera iara in mod diferit de la pers la persoana…si in tot asest timp scade ratiunea nu se mai gandeste la el joaca in sentimentele celorlalti si se consuma.Ratiunea=Om puternic luptator constructiv dar tot o data animalic care lupta pentru el ceea ce il mentine ferm pentru o perioada pana cand ajunge la momentul care este scopul vietii ca pentru ce traiesti nu e motivu banilor s.a dragostea placerea pasiune bunatare orice lucru potrivit persoanei  dar nu in scopuri malefice.
      O idee cum sper ca am sa  scap este motivul iubiri prietena pe care mi-am dorito si am vrut sa fie iubitoare intelegatoare totodata ascultatoare o persoana perfecta frumoasa foc tot ce mi-am dorit dar speriat ca pentru omul plictisitor din mine punand relatia in pericol dar luptand pentru ceea ce a cladit sau e in curs dar convins si stapan pe ecuatie  asta  e puterea de a iubi un sentiment care te face sa lupti nemaiavand nevoie de ratiune si multe altele grupul de prieteni modul cum te trateaza ratiune eu cred ca sa dezvoltat in timp datorita lucrurilor egoiste bogatie zgarcit… Emotia atata a fost lasat pe pamant nush asta is pe moment .Astept niste raspunsuri nush sa spuneti ce credeti:)
       

      Reply
      • Stapan pe ecuatie:-Ecuatie- Ecuatie matematica-Ecuatie teoretica-Ecuatia originala de baza este sistemul alcatuit din Actiuni,Lucruri,Fenomene ale naturi,Stari sufletesi,Stari Omenesti prin care fiecare persoana este iscusita in felul ei.
        -Pe ce se bazeaza- anumite sentimente A iubi,numi vine cum alcumva as vedea lucrurile dar cu siguranta aceste sentiment este format la randul lui prin forma orgininala pe care se bazeaza aceste sentiment si te tine ferm si invingator devenind stapan pe situateie
        -Care este forma ei originala-A iubi-dragoste incredere comunicare pasiune placere-tristete dezamagire razbunare ….

        Reply
    • Bogdan, am inteles cate ceva din ce ai scris aici.
      Si eu cred ca daca totul s-ar face calculat si lent, am fi nu doar plictisitori, dar chiar robotici.
      Cat despre prietena ta, tu vei stii mai bine daca este sau nu posesiva, dar poti privi orice relatie ca o etapa de crestere a experientei in domeniu, fara sa o consideri unica relatie din lume, fara de care viata nu mai are sens 🙂

      Reply
      • Dap mersi bine spus prin unica relatie chiar asa am interpretat si nu numai ca ceea e ma face sa cred tot mai mult e cacercul de prieteni nu e tocmai promitator adik tind sa cred ca sunt doar un pion cu multe dezavantaje care ma pune in situati diferite nush e greu si sunt niste lucruri cu care ma confrunt si nu le fac fata si devin persoana lipsitade aparare.

        Reply
  27. :))) Trebuie sa spun (:))malefica:))_)dar totusi  ARta Impulusului Intre Doimina Ratiune Si paSiune [a[amsos[a[a:)) frumos
    b
    🙂

    Reply
  28. Da… “Arta Impulsului”_ Unul dintre cele mai “rationale” subiecte din FABW… Cristi, tu ai raspuns la un moment dat:                                                                                                                                                                                                                       
     
    1- Lui Bogdanel : <“Bogdan, am inteles cate ceva din ce ai scris aici. Si eu cred ca daca totul s-ar face calculat si lent, am fi nu doar plictisitori, dar chiar robotici. Cat despre prietena ta, tu vei stii mai bine daca este sau nu posesiva, dar poti privi orice relatie ca o etapa de crestere a experientei in domeniu, fara sa o consideri unica relatie din lume, fara de care viata nu mai are sens”>                                                                                                         
    2- Mie : <“Si daca criminalul nu ajunge la puscarie, ci este pus in libertate, datorita problemelor de ordin birocratic, apoi ucide iar si face alte victime, copii mici de data asta. Ce e de facut? Sa rationam si sa ne bazam pe lege? Nu inteleg de ce mizezi asa mult pe ratiune. Gandeste-te la tot ce faci tu, in fiecare zi. Pe ce se bazeaza totul? 100% pe ratiune? Eu nu cred asta.Suntem amestec din amandoua si alegem ce parte va domina. Asa vad eu. Iar exemplul cu rasul era simplu: e sentiment, nu ratiune. Nu razi din ratiune ci din sentimentul provocat.”>
         – Prin urmare ai inteles “cate ceva” din ce a spus el, Bogdanel… De ce?! Ce anume nu ai inteles din ceea ce a spus Bogdan, dupa parerea lui, “foarte clar” ?!…
         – Sa inteleg ca bati subtil apropoul la oamenii rationali care, dupa parerea ta, fac totul calculat si lent devenind nu doar plictisitori ci se pot chiar transforma in niste roboti. Dupa parerea ta, omul rational este lipsit de sentimente. Eu nu imi amintesc sa fi mentionat macar faptul ca omul rational este 100% rational! Eu am spus foarte clar ca, citez : “Eu, personal, consider omul un complex de ratiune si vointa iar vointa umana este determinata de impulsuri, dorinte, scopuri, teluri. Prin urmare, este lesne de inteles ca, in om  zace o fiinta sensibila si egoista pentru care primeaza instinctul, impulsul si care si-a format dezgustatorul obicei de a lua decizii pe baza sentimentelor si emotiilor, ulterior justificandu-si actiunile                                                           
          – Poate nu recunosti, dar desi ai spus ca “omul este cate putin din fiecare” (adica si rational si sentimental) mie imi pare ca tu mizezi mai mult pe latura emotionala a omului. Corect? Atunci te intreb : de ce mi se pare mie ca esti extrem de… “rational” cand il sfatuiesti pe Bogdan sa priveasca orice relatie ca pe o “citez : “etapa de crestere a experientei in domeniu fara sa considere relatia prezenta ca fiind unica din lume, fara de care viata nu ar mai avea sens”?! Crestere a experientei in… ce?! Lasa-ma sa ma gandesc… … … … A! Da, stiu : sa ia fiecare “lovitura a sortii ca pe o lectie dura de viata din care sa traga daca trage… invataturi”?!?! Adevarat?… … A, nu?! Dar atunci, crestere a experientei in… ce?! A! Crestere a experientei in a rani sentimentele unora si frange inimile altora… Ooo! Am atins o coarda sensibila a sentimentalilor?! Imi pare tare rau… Vai ce fata rea sunt sunt! imi vine sa plang … … … Stai! Stiu! Asta e! Cum de nu am judecat mai devreme eu, rationala… eu, “robotul”?! Stiu! Crestere a experientei in arta amorului sau a artei de a face sex ca la carte! Asa este?! Si daca la asta te-ai referit, Cristi, cand i-ai dat acel sfat lui Bogdanel iti dau dreptate.Trebuie sa fie tare placut pentru noi rationalii sa calcam pe cadavre ca sa invetam sa practicam sexul perfect. Ar trebui sa incerc si eu asta. Dar vai! Asta, daca nu am incercat aceasta inseamna ca sunt mai sentimentala decat cred eu?! Sa nu fiu eu rationala “100 %” cum insinua Cristi? Au si vai! Asa sa fie?! Sa fie oare Cristi cel care este rational 100 % pentru sfatul pe care i l-a dat lui Bogdan?! Trebuie sa o iau ca pe o tema pentru acasa… … In concluzie aici, te intreb Cristi : In final si la urma urmei, ce parte domina la tine?! Sunt in ceata…
         – Daca acel criminal ar ajunge la puscarie dupa care, zici tu Cristi, este pus in libertate si ucide copii, iar politia sa zicem nu face nimic…cum ar trebui sa actionam? Iar aici, exista cateva variante si noi, alegem in functie de partea dominanta care zace in fiecare dintre noi. Asadar : 1-Sa il omoram noi pe criminal, (aici reiese la suprafata partea animalica din noi si in acest caz, am mentionat in alta postare ce s-ar putea intampla. Daca esti curios sau ai uitat, Cristi, poti reciti acea postare sau… nu); 2-Sa asteptam sa apara politia dupa ce se termina totul, ( aici iese la suprafata partea indiferenta din noi, sa zicem… “oamenii”) sau dupa ce gandim “robotic” cum ai spus tu, Cristi adica “rational 100 %” si zicem : selectia naturala. 
           – Eu nu am spus ca oamenii rad din ratiune cum ai insinuat tu, ci am spus clar, citez: ” Dupa parerea mea, rasul este o simpla manifestare, o satisfactie in urma unei situatii comice.” In nici un caz nu ai cum sa razi dintr-un… sentiment provocat de ce va anume asa cum ai spus tu. Deci, razi pentru ca ceva anume iti provoaca o satisfactie. In urma acelei satisfactii te manifestezi intr-un fel. In acest caz, e simplu : RAZI !                                                                                                                                                                                                                                

    Reply
    • Alina, in primul rand multumesc pentru rabdarea de a scrie acest comentariu amplu. Tot mai putini sunt cei care dedica timp sa isi lase parerea in scris, din pacate.

      Apoi, se vede pasiune pentru ceea ce ai scris si daca te-am jignit sau suparat prin vreun comentariu de-al meu, imi cer scuze si te asigur ca nu am avut intentia de a face asta. Stiu ca modul in care vorbesc si scriu poate fi de multe ori interpretat gresit, nu ma consider un bun orator sau scriitor.

      La intrebarea ta: “In final si la urma urmei, ce parte domina la tine?!”, pot spune ca nu domina nimic, sunt un amestec de stari, sentimente si “logica” (alias “rationalizare”). Pot spune ca am ca ghid instinctele. Cand am dubii, ma iau mereu dupa ele si nu-mi aduc aminte sa ma fi inselat ele vreodata. De aceea uneori par emotional, alteori rational. Ratiunea e oricum, in mare parte bazata pe bagajul de cunostinta si/sau indoctrinari dobandite toata viata de la familie, prieteni, societate, tv, etc. Deci cand cineva zice ca gandeste rational sau logic, nu inseamna neaparat ca solutia lui ar fi cea corecta, e doar ceva personal. 

      As putea spune ca cea mai buna ratiune este deschiderea de sine, catre tot ce exista, atunci cand ne reamintim ca totul este asa cum trebuie sa fie, noi suntem conectacti cu totul si atunci rationalizezi cat de armonioasa este intreaga creatie. Suna cam ilogic poate, dar odata atinsa asa o stare, chiar si pentru cateva minute, va zgudui intens fundatia sistemului “logic” creat de noi.

      Cu criminalul ala nu am raspuns concret, stiu sigur ca legea nu este inventia buna pe care se vrea a fi si nu ajuta mereu, chiar functioneaza impotriva multor oameni in anumite situatii. Deci este si asta un aspect ce merge imbunatatit pentru a face o lume mai buna.

      Experienta cu relatiile este singurul lucru cu care ramanem, daca ceva a fost si s-a terminat, macar ramanem cu experienta, nu? Si din ea invatam tot ce se poate, bune, rele, dar macar invatam. Daca nici nu invatam, atunci la ce mai suferim? Plus ca uneori este mult mai bine sa suferim intr-o relatie care pe termen lung ne-ar distruge fizic si psihic, decat sa ramanem pana la capat prinsi in ea.

      Totodata, cea mai mare libertate am avut-o pana acum in afara relatiilor, nu in timpul lor. Deci ar putea fi si avantaje. Doar pentru ca nu a iesit mereu cum mi-am dorit, nu inseamna ca nu a iesit bine. De multe ori cred ca stiu ce vreau, dar poate nu e ceea ce imi va prinde bine.

      Inca nu am inteles de ce ne indragostim de persoanele nepotrivite, dar stiu ca macar merge explorata acea experienta si folosita energia aia care doare intr-un mod foarte creational. E ca si cum ai cladi un castel de foc. Frige, dar se poate. Si asta stiu pe testate. De multe ori.

      Reply

comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fourteen − eight =