încotro?

wheretoMă surprind adesea pe aceeași bandă rulantă a vieții; admir multe din jurul meu, mă gândesc ce frumos ar fi fost dacă… Cuget la ce fac alții, mă mint nonșalant că alții sunt mai norocoși și au succes.

În jurul meu toată lumea aleargă tropăind pentru o slujbă, pentru a avea un salariu, pentru a-și face rate pe mii de ani, pentru a lua o casă, apoi gata, asta a fost.

Oamenii sunt tot mai grăbiți și irascibili, dar… unde se grăbesc? Să facă ce? Să facă mai multi bani? Treci cu mașina peste oameni la semafor pentru a deveni mai bogat? Căutăm slujbe de rahat cu salarii de rahat, pentru a ne permite multe lucruri de care nu avem nevoie. Apoi îmbătrânim și murim. Se poate oare mai bine? Există și altceva în viata asta sau suntem predestinați micimii?

Ce-ai zice dacă ai identifica ce-ți place să faci? Cum? E atât de simplu încât este rar înțeles. Vreau să-ți arunc cea mai mare provocare a vieții tale la care poate vei surâde cu nonșalantă si cel mai probabil o vei desconsidera. Ia o hârtie și un pix și închide-te în cameră, în liniște deplină si scrie acolo răspunsul la veșnică întrebare pentru care sunt adesea ridiculizat: ce ai face dacă banii nu ar mai fi o problemă? Îti spun ce nu ai face: cel mai probabil, nu ai face munca pe care o faci acum, ornamentată pompos cu denumiri fabuloase precum: “asistent manager” în loc de “secretară”.

În majoritatea cazurilor ai ales locul de muncă actual pentru a avea un venit pe care îl risipești pe lucruri perisabile. Dar dacă mâine ai câștigă 1 miliard de euro? Ce ai face? Ai mai sta la acest loc de muncă? Dacă da, atunci ești printre putinii oameni care adoră ceea ce fac și câștigă și bani din asta, lucru pentru care te admir sincer. Dacă însă nu ai mai vrea același loc de muncă, ce anume ai vrea cu adevărat să faci?

Normal, la început ai cheltui, ai călători, ți-ai lua casă, mașină, haine și tot asa. Și apoi? Ce ai face pentru tot restul vieții? Care-ți sunt pasiunile? Scrie pe hârtie absolut tot ce îți place să faci. Nu face economie. Scrie măcar 21 de lucruri care îți plac. Primele 5 vor fi relativ ușor de scris, următoarele 5 cam greu, până la 15 te vei strofoca iar la ultimele 6 vei fi aproape blocat, dar acela e momentul în care trebuie să insiști, pentru că atunci începe creierul să lucreze cu adevărat, să genereze idei.

Ce ai face dacă ai știi că orice ar fi posibil? Cei ai vrea cu adevărat să faci în timpul pe care îl mai ai la dispoziție? Unele vor fi simple vise, altele vor putea fi transformate în acțiuni practice. După ce le-ai scris, analizează-le cu atenție si vezi care din ele ti-ar putea genera venituri bănești, dacă ți-ai focaliza energia fizică si psihică asupra lor. Care din pasiunile tale ar putea fi transformată într-un loc de muncă?

Dacă îți este frică să visezi, să planifici și să acționezi, atunci îți este frică să trăiești. Viata este neutră și faptul că ai un suflet bun nu te va salva dacă nu vei lua și acțiune constructivă. Marii oameni nu ar fi intrat în istorie dacă rămânea doar la stadiul de vise, sau dacă s-ar fi lamentat că nu are bani să-și facă rată la o Dacia Logan.

Te rog frumos să nu mai folosești evenimentele din trecut, drept pretext pentru situația ta actuală. Ai avut o copilărie grea și probleme în familie? Îmi pare sincer rău pentru tine. Și acum ce urmează? Ai de gând să te ascunzi, să aștepți compasiune de la lumea din jur? Sau alegi să accepți faptul că TU ții acum în mâini volanul vieții tale?

Știi cine te împiedică la trezire? Ego-ul, care vrea să te tină în zona de confort pentru a te simți în siguranță, ca o broscuță într-un șanț tot mai adânc, ce va seca în curând. Deschide ochii, oprește-te și miroase trandafirii, admiră cerul, admiră viața și promite-ți că vei decide să te înfrunți, să ieși din zona de confort, să ignori zgomotul mintii, să dansezi pe tiparele și îndoctrinările impuse.

Nu-mi pasă dacă ai 18 ani sau dacă ai 108. Poți lua acțiune acum și poți începe să faci orice ți-ai dorit mereu, în anumite limite ale vârstei. Acel sentiment de mulțumire al dorinței împlinite te va copleși, vei fi în bratele tale împăcat cu tine. Uită-te la ceas cum trece, uită-te la tine în oglindă, uită-te la pozele vechi si vezi cum trece timpul. Nu fi trist, fii împăcat cu tine, fii tu la adevărata ta valoare, dar ia acțiune, nu mâine, ci acum chiar dacă e vorba de lucruri mărunte!

As vrea să lăsăm în urma noastră cât mai multe lucruri frumoase, nu doar să ne chinuim să trăim. Trecutul nostru a fost greu mai ales al părinților noștri, de la care avem multe de învățat despre arta de a trăi. Sunt acum aici, în acest punct, e viata mea, e una singură, poate nu mă voi reîncarna, am o singură șansă și vreau să o folosesc cât mai bine. Ce urmează?

Poți folosi un proces simplu: dă timpul înainte cu 10 ani și încearcă să vezi ce poți realiza până atunci (dacă vei continua cu acest mod de viată): pe plan sentimental, financiar, de sănătate și restul. Dacă este ceva măreț, aplaude, dacă nu, aplaude iar, pentru că acum știi ce te așteaptă și te poți schimba deoarece tocmai ai călătorit în viitor.

Și încă o întrebare care te-ar poate ajuta în descoperirea sinelui: cum ți-ai dori să-și aducă aminte oamenii de tine?

Deci, ce aleg să fac cu viața mea? Încotro mă îndrept?

{notă autor

Dacă îți place acest articol, poți da share, tweet sau adaugă comentarii mai jos. Este posibil să-mi fi scăpat eventuale greșeli gramaticale; accept cu plăcere orice tip de feedback. Poți ajuta acest proiect și prin rubrica 'donate' din pagina 'about'.

Acest articol este disponibil și în format pdf.

53 Comments

  1. Super tare DOMNULE!!!!(si am scris cu litera mare pentru ca m-ai uimit de-a dreptul!).
    Imi place in draci ce ai scris !
    O sa comentez deseara , ca acu sunt in timpul programului! :))

    Reply
    • Astept cu nerabdare 🙂

      Reply
  2. 21 de moduri de a te simti implinit. eu am fundamentalele 5+5 pentru ca sunt adeptul unui stil de viata placut, in limite normale, cu cateva momente excentrice (sarea si piperul).

    iar ca o continuare, inca pastrez in minte conversatia noastra si intrebarea ta : cum ai vrea sa te tina minte lumea ?
    stii ce ti-am raspuns si stii ca lucrez la asta 🙂

    Reply
    • Da, uitasem de intrebarea asta vitala! O sa fac un mic tweak la articol si o includ imediat 😀
      Stiu ca lucrezi la asta, de asta te si am pe site. Nu pun oameni aici doar ca sa am material publicat…

      Reply
  3. realitatea este trista…necesita sacrificii… nu prea se regasesc in cele “21 de vise”…asa k de ce sa mai pierd timpul visand? “Deschide ochii, opreşte-te şi miroase trandafirii, admiră cerul, admiră viaţa” sunt cuvintele tale….tu pe kre’l faci ? 😉

    Reply
    • De ce este trista realitatea? Noi ne cream propria realitate, exceptand in razboiaele mondiale, cand multi oameni asupriti nu prea au avut de ales si au fost secerati.
      Eu admir si ma bucur de micile bucurii ale vietii, care sunt cele mai imoportante de fapt si acum am pe birou listele cu planuri (sentimental, financiar, de sanatate, de viata, etc).
      Tai cu pixul ideile de acolo pe care le-am realizat deja si ma minunez de cele care au mai ramas si uneori mi se par imposibile.
      Dar daca exista ceva sigur pe lumea asta, pe langa taxe si moarte, este faptul ca orice s-ar intampla, voi fi linistit ca am incercat. Nu pot garanta rezultatul, dar garantez incercarea 😉

      Reply
      • realitatea este trista pentru ca mai intai de toate trebuie sa traim…poate mai tarziu o sa imi iau libertatea de a visa…acum nu am timp decat sa muncesc

        Reply
      • Asta cu “mai tarziu” este ca situatia in care asinul are deasupra un morcov pe care il doreste, dar pe masura ce merge, tot nu ajunge la el sa-l manance.
        Tot ce amanam nu se mai intoarce, iar partea cu munca – nimeni nu ne ameninta cu moartea sa mergem maine la munca. Putem alege multe, dar e important sa le alegem cat mai din timp, pentru ca dupa o anumita varsta, orice alegere radicala devine tot mai greu de realizat.

        Reply
      • nimeni nu ma ameninta cu “ceva” sa muncesc…eu ma oblig s’o fac…
        ink nu mi’ai raspuns la prima intrebare 😉

        Reply
  4. ai scapat de acel noi antipatic…bravo

    e foarte in stilul tau insirurirea de mai sus – imi place optimismul tau ca e cateodata molipsitor, totusi ignori un factor decisiv in tot ce ai gandit – sansa – stiu ca iti e greu sa accepti dar fara sansa toate demersurile sunt in zadar – nu e nevoie sa imi spui ca daca iti doresti ceva il poti avea o stiu mai bine ca oricine dar stiu si ca fara acel mic impuls numit sansa nimic nu e posibil

    Reply
    • Era un mare om de succes din America, i-am uitat numele, si zicea ceva de genul: “Stiu ca este nevoie si de noroc in viata, dar se pare ca pe masura ce lucrez mai mult in ceea ce-mi place, am tot mai mult parte de noroc.” 😀

      Normal ca iti trebuie si sansa, dar degeaba ai sansa daca nu esti pregatit pentru ea. Pentru cineva care nu face nimic in privinta viitorului lui, sansele trec pe langa el zi de zi si el nici macar nu le poate descifra.

      Reply
  5. Cristi, imi propusesem sa nu mai comentez articolele tale o perioada de timp. Si totusi o fac pentru ca articolul acesta e unul dureros pentru unele suflete.
    Aceasta e una dintre activitatile mele, de a intreba pe cei “suferinzi”, daca isi traiesc propria viata. E dureros sa ii vad cum sufera …ca propriul raspuns ii lovesc …ca traiesc viata pe care altii o doresc pentru ei, ca traiesc viata pe care le-a dat-o destinul, ca asa a fost sa fie …insa nu isi simt viata. Traiesc din inertie, pentru un venit care le asigura trairea materiala. In viata pierdem ani, si in clipa mortii cersim clipe.
    As vrea sa le dau tuturor din fericirea mea …nu e completa, insa imi vad drumul, sunt pe drumul cel bun.
    Am trait acest moment de cotitura …”incotro ma indrept …ce fac cu viata mea” si nu mi-a placut ce am vazut.
    Am renuntat la tot ce aveam …aveam totul dpdv material si credeam ca si dragoste. O tanara studenta, ce candva fusese manechin, cu job-uri, era angajator si angajat, cu sofer, impartita intre orasul natal si zbuciumul capitalei…
    Insa nu traiam …intr-o zi am devenit EU. Loviturile vietii te pot trezi la realitate. Atunci a inceput renasterea mea, reinventarea mea.
    O parte din ceea ce spui, e adevarat. Insa e greu sa simti ca toata viata ta pana in momentul “azi”, e un esec. Ca tot ce ai construit nu te reprezinta. Ca trebuie sa te spargi si sa te reconstruiesti din cioburi.
    Am inceput sa privesc viata din jurul meu si am privit dincolo de toate aceste lucruri materiale pentru care muncim o viata. Am vazut ca imi pierdeam viata castigandu-mi existenta, ca suntem chiriasi pe acest pamant …sunt multe de spus, insa nu experientele mele merita scrise ci despre despre efectele ei, importanta de a face ceea ce imi place, de a trai viata care o doresc, de trai cu pasiune toate momentele vietii.
    Putem fi recunoscatori pentru multe, avem multe daruri pe care multi nu le au. Motive pot fi o mie pentru care nu ar trebui sa lupti, sa faci ce iti doresti.
    Eu am invatat, traiesc asta …daca iti doresti ceva cu adevarat, repet: cu adevarat, vin sansele (mi-am implinit doua vise anul acesta, pe care le vedeam indepartata implinirea, mi se parea imposibila atingerea lor anul acesta …insa s-a intamplat …m-am mirat eu, s-au mirat cei din jurul meu…), daca simti ca inima iti bate puternic gandindu-te la dorinta aceea, daca ai emotii, daca simti ca ti-ai dat si ultima suflare ca sa atingi acel vis, atunci NIMIC nu iti va sta in cale.
    Asta e pasiunea care asteapta sa fie atinsa, implinita. Drumul poate fi al naibii de greu, insa placerea de a face acel lucru, satisfactia, bucuria, te vor insoti permanent.
    Profesia, pasiunea nu te va insela niciodata. EA va fi mereu acolo, te va astepta mereu cand o vei respinge in momentele grele, cand simti ca nu mai poti. EA nu te va critica, te va invata sa fii mai bun, te ajuta sa te ridici oferindu-ti succesul cand te astepti mai putin, te iubeste neconditionat…
    Un lucru greu de suportat in ultima zi a vietii noastre sunt lucrurile pe care le regretam ca nu le-am facut, ca nu am incerat macar.
    “Prin greutati spre stele!”

    Reply
    • Multumesc pentru rabdarea de a-mi scrie un comentariu atat de sincer si elaborat.
      Stiu ca doare sa iti dai seama ca uneori nu esti pe drumul cel bun, stiu ca uneori trebuie sa te spargi pentru a te reconstrui, stiu ca vorbele mele pot afecta uneori oamenii, si stiu ca nu pot regreta ca spun ce gandesc chiar daca asta ar putea rani pe altii, cum ar fi acest articol.
      Nu-mi imaginez de ce iti propusesi sa nu mai comentezi o vreme la articolele de aici, dar stiu sigur ca motivele erau juste pentru tine, asa ca iti respect parerea si nu caut sa o inteleg.
      Este oribil sa ajungi la o varsta si incepi sa ai regrete pentru lucrurile pe care nu le-ai facut. Indiferent de rezultate, simpla incercare de a le realiza poate aduce mare fericire.
      Iar varsta nu e chiar asa mare un impediment, pentru ca multe se pot realiza si la varste inaintate si nu toata lumea vrea sa creeze imperii, ci unii oameni s-ar bucura de lucruri simple, cum ar fi sa viziteze un anume loc, dar mereu l-au amanat.
      Ma bucur pentru toate realizarile tale de anul aceste si inteleg PERFECT ce mi-ai descris despre ele si despre modul in care poti ajunge la ele.

      Reply
      • Fercirea, implinirea, vine din propriile vise.
        Voi istorisi o “poveste” pe scurt …sper …ca eu vorbesc mult.
        Eu sunt rac. Nu am credinte in astfel de crezuri zodiacale …insa curiozitatea mi-a fost starnita. O caracteristica a zodiei este planeta guvernatoare, si a zodiei rac, este Luna. Si am inceput sa caut informatii despre ea. Te-ai intrebat vreodata cu ce se umple Luna, si de unde?! La cateva saptamani Luna e noua sau plina. Eu m-am intrebat …si cautand eu despre “forta” care ma conduce …unul din raspunsuri a fost si o alegorie frumoasa sau poate realitate…
        Se spune ca …la cateva saptamani, din toate visele, se aleg si se culeg spre implinire, milioane de vise. Incet-incet, luna descreste, semn ca acolo prin vraja, multimea de vise se implineste. Dar nu scade de tot, nu dispare. Mai raman unele, sa se implineasca o data viitoare.
        Si uite-asa in noapte, fara sa stim, visam si umplem luna cu vise, din care unele ni le-mplinim.
        Parca pe 7 iulie e luna plina …pana atunci visele trebuie sa fie gata. 🙂

        Reply
      • Foarte dragutza povestioara iar despre relevanta ei practica, ramane de vazut 🙂
        La mine planeta guvernatoare este Soarele (in calitate de Leu), dar el este mereu plin ca sa zic asa, deci visele mele nu stiu daca ajung pana la el, mai ales ca este foarte departe si fierbinte.
        Cu toate astea, in timp si cu mult efort si pasiune, stiu sigur ca putem lasa ceva frumos in urma noastra, ceva mai mult decat rate la banca.

        P.S.: Mi-a placut foarte mult expresia ta prin care spuneai ca ai realizat ca iti pierdeai viata doar ca sa iti castigi existenta. Ai cuprins in cateva vorbe cam tot sensul articolului meu.

        Reply
      • Luna primeste visele tuturor.
        Te felicit, pentru impulsul care doresti sa il starnesti celorlalti.

        Reply
  6. “cum ţi-ai dori să-şi aducă aminte oamenii de tine?”
    Ce am facut, ce am fost, ce am spus …nu conteaza pentru mine.
    Vreau ca oamenii sa-si aminteasca cum i-am facut sa se simta.

    Reply
    • Foarte bun raspuns si iti urez succes in a realiza acest scop. Oamenii te vor tine minte daca ii ranesti sau daca ii incurajezi, deci e bine sa te tina minte pentru ceva frumos 🙂

      Cat timp stii ce vrei de la excursia asta pe pamant, viata e mai clara si lucrurile se leaga mai bine.

      Reply
  7. Super adevarat. Daca n-ar mai fi jobul stresant, desi imi place ce fac, poate ca daca as castiga 1 miliard de euro as continua ce fac dar de pe alta pozitie, as calatori, as face toti prietenii mei fericiti (in numar de 2), as vrea sa stau la o cina cu BB king si eric clapton,sa plec din New York in Kuala Lumpur, sa fac eu cacatu asta de autostrada spre mare, sa am timp de iubire, de mine, si de persoanele dragi, sa fac ceva, cat de mic pentru restul lumii care ar aprecia ceea ce fac, si pe mine ca persoana…si ar mai fi una alta…

    Reply
    • Da, la autostrada ma bag si eu daca e ceva, o facem mai repede. Iar timp de tine, de iubire si de persoanele dragi trebuie sa existe, oricat de incarcat ar fi programul.
      Pentru restul lumii poti face orice consideri ca ar ajuta, cat de mic, fara sa fie nevoie sa ai 1 miliard de euro 🙂
      Si daca iti place sa calatoresti, inseamna ca asta ar fi o extensie binevenita a locului de munca actual, cumva sa te trimita si in calatorii.

      Reply
  8. orbii viseaza lumini si umbre…parerea mea despre vise este urmatoarea: visele sunt proiectate de creier, in timpul somnului, cand creierul face “intretinerea”, sortarea si stocarea informatiilor. Visele sunt acele informatii care necesita in plus interventia constientului logic, fara care creierul nu-l stie administra si stoca corect.
    ca urmare, deoarece orbii percep mai mult “palpand” imprejurimea, in “vise” le vor aparea aceste perceptii, dand impresia experientei originale.
    morala este ca idealul trebuie concretizat permanent,desi tendita este de a abandona si a cauta noi cai de auto-implinire,vise avem cu toti insa posibilitatea de realizare a lor in plan real tine de vointa,tine de ambitie,tine de caracter:)
    cum mi-as dori eu sa-si aduca oamenii aminte de mine….cu respect:) respectul este o forma suprema de caracterizare a uniei fiinte si nu ma refer aici la respectu mediocru de care ne bucuram in fiecare zi atunci cand e cazul….vorbesc de un omagiu al respectului,de o forma de respect care cand e simtita iti taie respiratia…..dar ca sa ajungi la acel nivel trebuie sa ai perseverenta dar si detasare……calea spre valoare nu e simpla,nu se rezuma la bani,faima si iubire ….implinirea nu e fericire…..lucrurile par sa nu aiba sens in logica noastra dar adevarul este ca totul in viata asta este un joc…un joc pe care depinde de fiecare dintre noi cat de serios il luam in vedere si cat suntem dispusi sa facem pt a-i sustine complicitatea universala:)
    nu exista nici o filosofie,nici o stiinta,nici o religie care sa surprinda concluziv scopul real al vietii:)

    Reply
    • Bravo, deja ai acoperit aici alte doua subiecte despre care voi scrie in curand 😀
      Lumea isi va aduce aminte de tine cu respect, atat timp cat mai intai vei da respect, pentru a-l putea primi inapoi. Cam totul in viata se bazeaza pe ideea de “delayed gratification” sau plantam samanta si in timp va creste.

      Si intr-adevar, depinde de noi cat de serios tratam viata si toate evenimentele din ea, mai ales ca avem si posibilitatea de a influenta foarte mult dintre ele. oricum, consider ca nu am fost conceputi sa putem stii totul, dar la cat avem acces sa intelegem, este mai mult decat suficient pentru a ne face o viata mai buna (bineinteles prin perseveranta si tarie de caracter).

      Reply
  9. Era un mare om de succes din America, i-am uitat numele, si zicea ceva de genul: “Stiu ca este nevoie si de noroc in viata, dar se pare ca pe masura ce lucrez mai mult in ceea ce-mi place, am tot mai mult parte de noroc.”

    =)) Pe asta ai luat-o din citatele alea care iti vin pe mail si pe care mi le-ai recomandat si mie odata. Am primit si eu recent vorbele astea de duh :)) dar nu s-au incadrat in acel mic procent care merita salvat.
    Tot ce spui tu aici, in tot blogul ma refer, sunt doar variatiuni pe tema. Aceeasi idee, impartita, inmultita, scazuta si adunata. Mai ramane sa extragi radical sau radacina patrata.
    Mi-a recomandat si mie cineva, chiar inainte sa te apuci tu de studiu aprofundat in domeniu, cam aceleasi carti, filmultele, etc. Le-am urmarit, in limitele rabdarii mele, bineinteles, dar intr-un final am cedat.
    Iti spun asta ca sa intelegi de ce nu cad pe spate cand te citesc reproducand unele chestii…
    Sa nu ma intelegi gresit, ideea de baza e buna, constructiva si foarte adevarata, insa mult prea trasa de par, intinsa si exagerata (de catre autorii si sustinatorii “miscarii”). Samburele ar fi fost de ajuns…

    Reply
    • Consideri ca e mai constructiv un blog “despre prosti?” 🙂 Nu stiu cat de mult ajuta in viata sa vorbesti NUMAI, (repet NUMAI) despre negru, urat, rau, viata grea, situatii tragice, relatii rupte…

      Probabil ma insel, dar exceptand anumite idei, pe care le numeri pe degete, restul articolelor sunt create de mine, din capul meu, dar e usor sa le desconsideri si sa vezi numai ce vrei.

      Faptul ca ocazional mai recunosti cate un citat, nu inseamna ca totul e asa. Probabil nu ai citit toate articolele si te-ai nimerit la cele cateva in care fac referire la spusele celorlalti.

      Nu te obliga nimeni sa iti placa ideea de dezvoltare personala si indiferent daca o aplici sau nu, lumea va merge in continuare la fel de bine.

      Eu nu am intalnit nici macar un element tras de par din tot ce am citit pana acum, nici macar unul ca sa pot spune: “uite, am gasit si eu o exceptie”.

      Eu te vad ca o persoana foarte negativista, care a suferit in viata si respinge ideea de a visa, de a fi mai optimist, de a vedea partea buna a lucrurilor. Crezi ca esti singura ca a avut probleme sau necazuri? Welcome to the club 😀 But so what?!

      Daca ti se pare tras de par, atunci vino cu o sugesti clara, practica si mai buna. Eu iti promit ca o voi testa si daca este ce trebuie, ma voi folosi de ea pentru a-mi ghida viata…

      Am sa incerc sa pun etichete vizibile de acum, in care sa scriu: “acest articol este inspirat din cartea cutare, iar acesta este din capul meu :)”

      Multumesc oricum pentru parerea sincera, desi jignitor formulata. Si uite, iti scriu aici samburele de unde pleaca totul, pentru ca sustii ca asta este de ajuns:

      Nu are nicio importanta trecutul tau. Toata suferinta si dramele niciodata nu te pot opri sa faci ceva deosebit cu viitorul. Cu totii suferim, dar numai oamenii cu adevarat slabi raman prinsi in trecut si nu mai lupta pentru a-si atinge potentialul adevarat. Si fara un scop clar si enorm de multa munca, nu faci absolut nimic aici pe pamant. Fiecare e 100% responsabil de viata lui.

      Multumesc pentru feedback 😉

      Reply
      • In primul rand sa clarificam ce e mai important: parerea mea nu a fost nicio clipa Jignitor formulata 😉 Am formulat-o cu o nota de aroganta si un pic “de sus”, adica exact in ton cu comentariul pe care mi l-ai lasat tu pe blog 😉 Nu ai motive sa te simti jignit, asa cum nici eu nu am pretins a fi…

        Iti voi explica mai bine la ce m-am referit cand am spus ca samburele era de ajuns si ca autorii diverselor materiale exagereaza foarte mult. Americanii, in special, au stilul asta enervant de a face “a big deal outta nothing”. Adica o idee care ar putea fi exprimata foarte clar si concis intr-o fraza, se transforma in emisiuni de ore intregi, carti de sute de pagini, etc., care, nu fac decat sa spuna acelasi lucru cu alte cuvinte. Ar fi in stare sa inventeze si cuvinte noi pentru a mai spune inca o data acelasi lucru. De asta ziceam ca limitele rabdarii mele au cedat.

        Ceea ce nu-mi place la tine, e ca, tinzi sa imprumuti acelasi stil, iar in al doilea rand vorbesti in totalitate cu ale lor cuvinte. Ti-am mai spus o data ca as aprecia mai mult o scriere personala, in care sa vad clar amprenta ta, trairile, experientele tale, suisuri si coborasuri, si din prisma lor sa faci referire la ce ai citit si te-a impresionat asa de mult si cum s-a materializat teoria in practica.
        Cand citesc ce scrii, am impresia ca am de-a face cu un copil care spune poezia invatata pe de rost. Stiu ca iti merge mintea si, tocmai de aceea as vrea sa te citesc pe TINE. Pune-ti amprenta mai mult, pentru ca e mai interesant sa descopar omul decat sa recitesc niste idei expuse de altii. Daca as vrea ideile mi-as cumpara cartile, CD-urile, etc.

        In ceea ce priveste sugestiile, eu nu dau nimanui indicatii, daca sa faca dreapta sau stanga pe drumul vietii lor. Nici n-as putea. Ce e bine pentru mine, poate fi inutil sau rau pentru altcineva.

        Sunt in totalitate de acord cu acel sambure din finalul comentariului tau. Cat priveste negativismul meu – pe care eu l-as numi realism – ai partial dreptate. Spun partial, pentru ca nu ma cunosti, ma stii doar 🙂 Dar e lunga povestea… Ma opresc aici.

        Reply
      • * Ce spui de americani, referitor la emisiuni unde dezbat o singura idee… probabil nu te-ai mai uitat demult la emisiunile noastre de la TV! E drept ca datorita spiritului de marketing, UNII autori repeta anumite idei in mai multe scrieri, dar sunt si unii foarte practici, care intr-o carte scurta iti dau date exacte ametitoare.

        * Repet: probabil ca nu ai citit toate articolele, motiv pentru care si acum sustii ca vorbesc prin cuvintele altora mereu. Alta explicatie nu am, pentru ca stiu exact ce am scris si stiu ca, exceptand anumite articole, restul au din plin amprenta personalitatii mele. Restul, adica majoritatea! Si sunt peste 30 de articole, din care am numarat cu atentie un numar de 6 inspirate din carti. De aici si pana la a generaliza este distanta colosala.

        * Iar negativismul nu este nici realism nici iluzie, ci asa cum vrei sa il vezi. Este poate realitatea ta si iluzia altora. Sunt curios totusi daca iti fructifica viata sau iti aduce mai multe motive sa mentii aceeasi stare.

        * Oricum, am sa lucrez mai mult la partea cu impactul personalitatii asupra scrisului, desi deja fac asta, dar o pot aprofunda.

        Reply
  10. cuvintele scrise de tine aici imi trec zilnic prin minte…ce ar fi fost daca?…pff e o intrebare ce promoveaza visarea,accepta ruptura de lumea reala…dar e atat de dureroasa atunci cand te trezesti si vezi ca Da…lucrezi undeva unde nu-ti place,urmezi o facultate din care sigur nu vei avea nici un viitor,esti inconjurat de prieteni nu tocmai adevarati…si atunci…cu ce ramai?eu ador sa visez…poate uneori visez prea mult…dar nu stiu de unde sa incep si cum sa incep ceva pentru a-mi schimba viata,care nu e nici pe departe rea…dar vorba ta…vreau ca cineva sa isi aduca aminte de mine,sa fac ceva important,atat pentru mine cat si pentru altii…e greu…dar cred ca o sa incep prin lista sugerata de tine…hope it works!

    Reply
    • Va avea efect cu siguranta, poate nu din prima, dar prin incercari repetate ai sa poti inlatura tot zgomotul, pana ajungi sa stii ce vrei sa faci. Si nu-ti bate prea mult capul cu intrebarea: CUM FAC ASTA?

      In general, toti oamenii care au realizat ceva in viata, nu au stiut CUM o vor face, doar ca au stiut rezultatul final, au stiut ce vor sa realizeze si apoi au pornit cu pasi marunti. Incet incet, au reusit. Este ca in jocurile alea de strategie, daca stii, cand ai o harta acoperita cu negru si pe masura ce mergi si explorezi, ti se afiseaza tot mai mult din harta. Ideea e sa fii in miscare 😉

      Reply
    • dreamgirl
      Voi face o completare la cele spuse de Cristi.
      Incepe cu tine. Intrebarea este “Cine sunt eu?”. Cunoscandu-ti numele nu e suficient. Afla care iti sunt valorile, defecte, calitati, etc.. afland cine esti, vei continua sa descoperi si pasiunile etc (ceea ce spunea Cristi).
      Poate drumul catre scopul tau va fi greoi, insa vei avea claritate asupra drumului.

      “facultate din care sigur nu vei avea nici un viitor” – Orice investitie facuta in tine, va avea un rezultat in viitor.

      Reply
  11. ca taur o tin pe a mea – fara sansa toate demersurile tale sunt sortite unui mare fas
    gargara povestita de oameni care isi inchipuie cam cum e treaba cu viata cu dorintele cu zvarcolitul in noapte pe o parte si pe alta a problemei nedormitul din emotie ca poate maine… e gargara bre…got it? mie mi-a ramas in cap o mega mizerie pe care a scris-o calinescu …de fapt un cuvant…in enigma otiliei…il descria intr-un singur cuvant pe tristul ala de grec Pascalopol…blazat
    oamenii mor de blazare, or prosteala cu reinventarea dorintelor si reorganizare prioritatilor in viata dupa ceea ce mi-ar place sa fac e fix multimea vida adica fi… si daca nu iti mai doresti nimic din oarecare motiv – nu, nu incerca sa ma analizezi ca nu sunt eu ala care nu isi doreste nika…( ce urati pot fi cei care se erijeaza in sprijinul pe care nu l-a cerut nimeni)
    nu sunt nici nihilist nici tampit de tot dar oare nu te-ai gandit de ce nu reusim toti? doar pentru ca nu ne dorim suficient?…chiar crezi asta? oare toti baietii si fetele din camerele de gazare a le lui hitler nu isi doreau sa traiasca…sau…nu au putut sa scrie pe hartie cele 10 dorinte or shit… fara bafta eminescu era un alt poet betiv bolnav de sifilis si nikita un alt betiv
    depinde ce sistem de referinta iti iei totusi – poate ca notorietatea nu i-a folosit totusi lui eminescu…la ce mai conteaza cum isi aduc oamenii aminte de el…intrebarea nu e doar puerila dar si infatuata – adica tu prin intrebarea asta sugerezi ca exista life after si mai mult de atat ca viata asta chiar interfereaza cu cea traita si ca…iti pasa acolo cum esti vazut dincolo dupa…come on… ai murit te-ai dus dracu te halesc viermii si atat – cuprinde tu ce e dupa moarte si vorba altui scrantit fara sansa… e pur si muove – nu conteaza bre pamantul se va misca si fara tine…cata ingamfare…cum isi vor aduce oamenii aminte de mine… m-am inversunat aiurea

    Reply
    • Da, eu zic ca nu reusim toti pentru ca nu incercam destul. Iar cu Hitler si camerele de gazare, e acelasi lait motiv: EXISTA si circumstante exterioare extraordinare asupra carora nu poti avea control. E la fel cu atacurile teroriste 2001 din America. Oamenii aia care zburau de la etaje, degeaba mai aveau dorinte…

      Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne limitam in actiuni, doar pentru ca maine am putea muri sau stiu eu ce eveniment neplacut ne-ar putea strica toata distractia. Iar cu bafta lu’ Eminsescu nu stiu ce sa zic. A fost sarac, a murit de tanar si aiurea, nu a avut nici un sfert din lucrurile pe care azi le avem fara sa fim recunoscatori…

      Rostul intrebarii “cum ai vrea sa isi aduca aminte lumea de tine” nu avea niciun dram de ingamfare ci este o incercare de a stimula valorile personale ale fiecaruia si implicit de a lua masuri in directia lor. Oricum murim cu totii, dar putem alege sa traim sau doar sa ne castigam existenta.

      Si in final, in clipele grele de la final, cel mai mult vor durea toate ideile si lucrurile pe care nu le-am facut. Decat sa regret ca nu am facut ceva, mai bine sa risc sa regret ca am incercat macar…

      Reply
  12. aaa si pentru cineva care apare pe aici din cand in cand si ne tranteste cate o placinta de intelepciune de undeva din ceruri cand toti suntem prosti si cineva e prea destept pentru planeta noastra si pentru mocirla in care ne permitem sa scriem … poti sa imi dai un pufulete?

    Reply
    • Cred ca aici apare infatuarea si ingamfarea, nu in intrebarea de care pomeneai mai devreme. Tot ce scriu este mai mult un ghid pentru mine, exteriorizat si la care are acces toata lumea.

      Daca ar fi intelepciune din ceruri, poate ca acum eram undeva pe o insula personala si beam martini si scriam pe site de acolo, descriind briza marii.

      Si nici nu incerc sa fac o diferentiere sau sa sustin ca stiu mai mult decat oricine de pe strada. E ceva care nu voi regreta ca am facut, dar as fi ramas cu regretul daca nu faceam. Si sunt suficient de idealist incat sa cred ca in timp si cu multa munca, totul ar putea face ca lumea sa se invarta in continuare, dar pe ritmuri de dans, nu haotic.

      N-am niciun pufulete 🙂

      Reply
      • nu era vorba de tine maestre 😉
        ce faci tu este foarte bine – atat timp cat te ajuta – stii vorba cu ursu care trece

        Reply
      • Eh, atunci am inteles eu gresit, mea culpa 🙂
        Am obiceiul sa citesc gresit printre randuri.

        Reply
  13. “dă timpul înainte cu 10 ani şi încearcă să vezi ce poţi realiza ” – Aceasta propozitie imi suna ca o intrebare pe care hr-istii o pun la interviuri pentru joburi si mai exact “unde te vezi peste 5 ani?”. Naiba stie, se pot intampla atatea intr-o saptamana, dar in 5 ani? Nu musai tot ce ne dorim pentru noi inseamna ca va fi si bun pentru noi. Ne putem insela. Ne dorim mereu ceva perfectibil si tot ce ne inconjoara e intr-o continua miscare, asta inseamna ca vom incerca sa perfectionam lucrurile care ni le dorim in functie de un factor ce se schimba in permanenta.
    Acest articol imi da senzatia ca tu te referi la lucrurile materiale care ne fac fericiti si pe care le putem obtine cu bani. Si pasiunile se platesc intr-un mod sau altul si pentru a plati trebuie sa muncesti, sa muncesti mult in functie de dorintele care vrei sa ti le platesti. Sa muncesti mult inseamna si mult timp petrecut pentru un singur scop(caci de regula eu fac lucrurile pe rand) si cand il vei fi atins, urmeaza alta tinta de pe acea lista. Mie una nu-mi place sa-mi fac astfel de liste, nu-mi plac termenele lungi…e ca si cum mi-as amaneta timpul si energia doar pentru niste lucruri care cred eu la un moment dat ca mi-ar placea sa le am sau sa le fac. Din cate imi amintesc pana acum, singurele dorinte arzatoare care le-am avut si pe care mi le-am putut implini fara sa-mi fac liste sau sa ma focusez pe ele tin de suflet, de sanatate, de familie si prieteni. Ceea ce suntem azi e un rezultat al trecutului asa ca nu ar trebui sa-l nesocotim si ramane o constanta in viata noastra. Deci ceea ce sunt acum inseamna ca trecutul meu nu e lipsit de vise si actiuni care le-am luat. Si totusi exista si piedici pentru anumite lucruri si nu e de ajuns sa-ti doresti. Sa fim seriosi – nu ai sa faci bunjee jumping daca stii ca nu te tine inima, chiar daca iti doresti.

    Reply
    • Deci crezi ca e mai bine sa nu aspiri la mai mult, sa nu inerci macar, fiindca vorba aia, depindem de trecut si na, ne trebuie sansa, munca, etc.

      Vorbind in numele meu, stiu sigur ca pentru a face ceva, trebuie mai intai sa incerc. Asa era bancul ala, in care un om tot se ruga la Dumnezeu sa castige si el la Loto, si dupa multe rugaciuni disperate, se deschide cerul, apare Dumnezeu si ii zice omului: “Da’ mai si joaca la Loto, daca vrei sa castigi…”

      Poate trebuia sa formulez totul intr-un stil mai personal, care sa ma vizeze pe mine. Hai sa punem altfel intrebarea: unde te vezi peste 10 ani, daca tot ce vei face intre timp va fi sa te tii agatzata de trecut si nu vei risca nimic in viata?
      Unde te vezi peste 10 ani daca tot cei vei face va fi sa muncesti si sa dormi, cu pauze sporadice de sex, mancare, si iesiri in natura ocazionale?

      Unde te vezi peste 10 ani, daca stii ca ii vei deidica pentru a realiza un scop faorte diferit de cel monoton in care doar traim pentru a ne castiga existenta?

      Daca nimeni nu risca nimic in istoria lumii, nici macar electricitate nu aveam. Ramaneam tot la stadiul de omul grotei. Si ghici ce: TOTI cei care au incercat ceva cu adevarat important, au fost ridiculizati. Cel care a inventat masina cu marca de Ford, era ridiculizat pe vremea respectiva de oamenii care il intrebau: “cine crezi ca ar da bani pe o caruta fara cai?”

      Daca imi zici ca este IMPOSIBIL sa iti poti influenta viitorul intr-o anumita masura, eu voi zice ca minti.

      Reply
  14. Se pierde substanta expunerii.

    Reply
  15. Cum adica “apoi gata, asta a fost.”????Viata din punctul tau de vedere se rezuma la gata asta a fost?Ai grija…:)
    Nu oamenii se grabesc, ci timpul ii grabeste pe oameni.Crede-ma,nici in vacanta nu sunt relaxati.
    Daca placerea mea este sa spal geamuri…tu ma indemni sa spal geamuri, doar pentru ca imi place mie?:)
    M-as plimba prin toata lumea, as citi cele mai interesante carti,as vizita ceea ce fara bani nu as putea sa vizitez vreodata…dar in niciun caz nu as vorbii cu oamenii ce nu au vorbit cu mine, atata timp cat eu nu am avut bani.>:)
    Huh, as face teatru, teatrologie,regie,montaj,sunet….tot ce tine de chestiile astea..le-as face la nesfarsit:D
    Mi se pare mie, sau ai inceput sa te certi cu mine?!?Prin intrebarile alea taioase…cam asa se intelege…:)
    Imi place articolul, este superb…ca de fiecare data :).Insa, cu toate astea, as vrea sa iti spun ca…nu putem fii cu totii multumiti de ceea ce facem, si ca probabil daca am face toti ceea ce ne place, nu ar mai exista femei de serviciu, oameni de stiinta…pentru ca pana la urma eu personal, daca as face curatenie, sau as studia pentru binele Terrei,munca mea ar fii batjocorita…deoarece eu nu ma adresez DOAR unei cateogrii de persoane(care clar ma va respecta), ci si celorlalte.Si iti dau exemplul cu vestitul “accelerator de particule”, sau cu povestea cu pasapoartele biometrice….si multe altele.
    Chiar daca ai dreptate in ceea ce zici, te-as sfatui sa nu generalizezi, si sa-i lasi pe toti sa faca ceea ce TREBUIE, nu doar ceea ce le place.

    Reply
    • Nu ma cert cu tine mai 😀

      Ai perfecta dreptate, daca toti am face ce ne place, probabil nu ar mai exista femei de serviciu, dar stiu ca daca o femeie de serviciu si-ar dedica tot restul vietii pentru a obtine un loc de munca mai bun, ar avea sanse foarte mari sa reuseasca.

      Eu las pe toata lumea sa faca ce vrea. Nu pot opri pe nimeni, nici daca as incerca. Tot ce vreau este sa trag un semnal de alarma, ca in viata asta se paote ceva mai mult, daca facem ceva in privinta asta.
      Si daca spui sa facem ce trebuie, atunci eu consider ca TREBUIE sa tintim cat mai sus in viata. Dar na, e doar parerea mea 🙂

      Reply
  16. Teama de a fi ridiculizata nu mi-a fost niciodata piedica pentru a-mi dori ceva sau sa fac ceva. Daca ar fi fost asa era cam nasol. Eu am spus despre trecut ca el inseamna ceea ce suntem azi si se vede in prezentul nostru. Nu am zis nimic despre viitor si ca nu pot sa-l influentez.Am zis ca trecutul e important caci ne influenteaza si el. Viitorul si prezentul care a fost viitor e mai bun pentru ca mi-am dorit si am actionat candva. Nu pentru toti incepe ceva cu o lista de dorinte si clar nu putem fi TOTI extraordinari. Eminescu a simtit si a scris, nu stiu ce vise si-a indeplinit el..in niciun caz cel de a fi cu Veronica Micle si nu a trait indeajuns sa vada cat de apreciat e astazi de critici si pasionati de literatura.

    Reply
    • Nu stiu daca putem fi toti extraordinari, dar stiu ca putem incerca si ulterior vom afla. Daca riscam, avem posibilitatea sa castigam, dar nu e garantata.
      Daca nu riscam deloc, avem GARANTIA ca nu vom castiga nimic.

      Reply
  17. salut!
    ati venit cu acest articol la momentul potrivit!
    Sunt in clasa a12a si sunt foarte ingrijorata pentru ca nu stiu pe ce domeniu sa merg mai departe.Toata lumea imi spune sa fac ceea ce-mi place,insa nu pot sa-mi dau seama ce este acel ceva ce ma atrage.La scoala am fost de principul “sa invat la toate ca sigur o sa-mi foloseasca”si asa am invatat la toate.Astfel imi place totul si nimic.Sunt buna la stiinte insa si la comunicare,intercationare cu oamenii.Sunt constienta ca am o misiune profesionala dar nu pot sa o descopar.Si asta e foarte frustrant.Cand eram mica vroiam sa devin medic…si ganadidu-ma la modul concret… cred ca este singura facultate serioasa din Romania.Insa nu stiu daca chiar asta e menirea mea!
    Ajutor.

    Reply
    • Buna!
      “Menirea ta” este aceea pe care tu o alegi. Daca doreai sa devii medic inca din copilarie, atunci poti opta pentru acest domeniu.

      Legat de partea cu invatatul la toate materiile, din experienta iti pot spune ca nu va conta prea mult in viata acest lucru.

      Dupa ce vei termina si facultatea, va incepe fuga dupa un loc de munca si nimeni nu te va intreba daca ai avut numai 9 si 10 la scoala.

      Si in multe facultati se fac materii inutile, depasite, cu care nu merita sa te aglomerezi. Daca vrei sa iti urmezi restul vietii in functie de facultatea aleasa, gandeste-te bine ce meserie ti-ar face placere sa ai si cauta o facultate in domeniu.

      Este important de retinut ca majoritatea oamenilor care termina o facultate ajung sa munceasca in cu totul alt domeniu, deci depinde de tine ce importanta ii vei da.

      Cel mai mult conteaza ceea ce iti place sa faci, nu neaparat ceea ce te pricepi mai bine. O meserie careia sa i te dedici va cere si pasiune, sau cel putin placere.

      Poti fi buna intr-un domeniu, dar sa te atraga cu totul altceva si acolo iti recomand sa insisti.

      Reply
  18. mi-a placut ultima intrebare ….cum ţi-ai dori să-şi aducă aminte oamenii de tine?
    pai stand si meditand ajung blank … asa ca zic doar ca raspunsul ar fi dead, not really 10 feet underground, but just dead, frozen dead, feel no pain  .. si daca ar fi si zapada ar fi extrem de fain 🙂
    deci, daca as putea sa ma vad asa in viitor, cred ca as putea sa fiu happy, eii nu chiar happy dar macar multumita de mine…. desi asta ar fi protectia mea numai, i dont care about the rest (cu excp celor apropiati), daca as fi eu multumita de mine si de ce am realizat … that would be enough. egoista, nu ?? :)))
    desi teoretic, fericirea si multumirea de sine tre sa vina in primul rand din interior, din propria ta protectie, cum te protecteaza ceilalti e doar in plan secundar .. parerea mea

    Reply
    • Cum ai vrea sa te proiecteze ceilalti din exterior iti poate arata tie unde poti umbla in interior la tine. De exemplu, daca cineva ar vrea sa fie amintit de altii drept un poet, atunci inseamna ca trebuie sa lucreze la pasiunea lui in acel domeniu. Poti folosi “exteriorul” ca o oglinda ce iti reflecta tie unde poti umbla in interior.

      Daca iti place asa mult gheata, sa stii ca nu e greu de ajuns la Polul Nord si sa te conservi in gheata 🙂

      Reply
      • :))) im thinking about it …
        si in mod precis tre sa vizitez Alaska dc tot am ajuns asa de aproape 😀
        asta e primul pas.

        Reply
  19. Ce ai face dacă banii nu ar mai fi o problemă?
    ar trebui deja sa traim ca si cand banii nu ar fi o problema.  
    Ce ai face dacă ai ştii că orice ar fi posibil?
    ar trebui sa stii deja ca orice e posibil. Omul are un dar de a se limita sau de a se plafona la expresii de genul “eu nu pot asa ceva, pentru ca sunt prea urat, sunt prea sarac, sunt prea bolnav, sunt prea… sunt prea…. sunt prea…. sunt prea”
    Cei ai vrea cu adevărat să faci în timpul pe care îl mai ai la dispoziţie?
    fac deja ce as vrea in timpul pe care il am la dispozitie. (toti ar fi trebuit sa facem asta) “you never give up what you love, you find the love in what you do”
    Care din pasiunile tale ar putea fi transformată într-un loc de muncă?
    pasiunea mea e deja munca mea preferata. (la toti ar trebui sa fie asa)
    Cum ţi-ai dori să-şi aducă aminte oamenii de tine?
    ei bine… uite cam asa. “Traieste in asa fel incat sa nu ti se observe prezenta dar cand pleci din locul in care ai trait sa ti se simta lipsa..”

    Reply
    • Eu vreau sa traiesc in asa fel incat sa mi se simta preznta cat mai mult si sa aiba si un impact pozitiv asupra cator mai multi oameni. Si la asta lucrez demult si voi continua.

      Raspunsurile tale sunt suficient de “clare” incat sa poti invata si pe altii lucrurile astea. Imagineaza-ti cum va fi lumea, dupa ce se “vor trezi” tot mai multi oameni la viata!

      Reply
  20. Buna
    Stiu ca articolul e vechi insa mi s-a parut intersant si la ce ai zis tu aici si  mi-a venit in minte un pasaj de fapt cheia romanului Procesul  lui Kafka, pe care l-am recitit de curand:  La poarta Legii, dinaintea careia sta un paznic, vine un om de la tara, dar care este oprit sa intre in clipa aceea. Omul incearca toata viata sa patrunda dincolo de usa inchisa, apeland la bunavointa paznicului sau incercand sa-l cumpere cu daruri; rabdarea nu-i foloseste la nimic, iar cand viata omului s-a sfarsit, paznicul ii spune: `Nimeni in afara de tine, n-avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta numai pentru tine; acum plec si o incui.` Asadar omul este liber; el ar fi putut sa aleaga: ar fi putut sa forteze usa inchisa sau ar fi putut sa plece; Prefera insa sa astepte, iar asteptarea ii anuleaza libertatea, il pune in aceeasi situatie cu paznicul – constrans sa stea in fata usii inchise.

    Reply
    • Articolul este vechi dar nu isi pierde ideea. Interesanta povestea. Nu l-am citit pe kafka dar gasesc inteles perfect in ideea de mai sus.
      Mai apare problema la multi ca se iau dupa vorba: “toate lucrurile bune vin la cei care asteapta” dar asta e total gresit inteleasa si multi cred ca daca stau si asteapta o minunte, automat viata lor se va schimba miraculos in bine, chiar daca ei nu fac ceva constructiv si practic pentru asta.

      Reply
  21. Eu as avea nevoie de ajutor, de un sfat mai bine zis.Initial nu am realizat dar acum imi dau seama ca am o mare pasiune pentru munca pe care o fac.Pot sa o asemen cu fraza “pofta vine mancand”.Am invatat tot ce sefii mei m-au invatat dar mi s-a parut incomplet asa ca atunci cand ei nu au mai putut sa ma invete m.am documentat si am invatat singura.Pana aici tot ok si mai mult de asta actiunea mea a produs mai bune rezultate.Problema mea e ca lucram in echipa si de multe ori ne schimbam colegii de echipe,nu sunt mereu aceeiasi,iar asta de multe ori aduce la greseli mari,eu ma supar si ii critic si nu ar trebui pt stiu ca vorbele mele aspre pot influentza negativ starea lor dar in acelasi timp nu as vrea ca actiunile lor sa influenteze in mod negativ pasiunea mea.Cum ar trebiu sa ma comport in asa fel incat sa nu supar pe nimeni si sa obtin intotodata rezultatele pe care mi le doresc.Tin sa precizez ca rezultatele nu aduc un salar mare dar aduc in schimb o satisfacere personala,starea mea de spirit se imbunatateste foarte mult dupa un rezultat bun.Sau poate ar trebui sa vad lucrurile altfel?Sa fac cat pot de bine fara sa ma mai astept la un rezultat?Multumesc anticipat de ajutor.

    Reply
    • Pai cred ca ti-ai raspuns singura suficient de bine: “Sa fac cat pot de bine fara sa ma mai astept la un rezultat”. Desi stiu ca e greu sa faci ceva ce iti place mult fara sa ai asteptari mari de la un rezultat anume, dar se pare ca asa functioneaza cel mai bine. Teoretic, pe tine te intereseaza mai mult sa faci ce iti place, nu sa obtii un rezultat anume, nu?

      Reply

comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × two =