partenerul perfect

the-perfect-partnerAm avut ocazia să mă uit pe diferite site-uri de socializare unde existau unele rubrici diferite, mai ales cele despre partenerul perfect. Aproximativ 98% din oameni completau acolo următoarele cuvinte: NU EXISTĂ! Deci pentru o vastă majoritate din oameni (sau cel puțin pentru cei care erau înscriși acolo), partenerul perfect nu există și trebuie să fim “realiști” și să nu mai visăm.

Pentru mine termenul de “realist” înseamnă cu totul altceva și când o persoană negativistă își justifică starea neagră prin termenul de “om realist”, eu fac imediat bube dulci și mă constip. M-am convins că un număr infim de oameni știu ce vor cu adevărat de la un partener.

Bine, exceptând același cliché ancestral: “vreau un om bun, sincer” etc. Păi cine dracu vrea un om rău si mincinos?!

După principiul “vague goals bring vague results”, este demn de menționat că dacă eu nu știu ce vreau de la un partener, nu-l voi recunoaște când va veni apoi voi plânge după ce nu mai este, susținând că nu am știu să apreciez ce am avut, bla bla. Asta nu înseamnă că acum trebuie să fac un plan matematic perfect cu ideea mea de parteneră ideală, dar pot să stau un pic să mă gândesc și să notez ce anume vreau și ce nu vreau într-o relație.

Este hilar atunci când observ cum unii oameni resping ideea de partener perfect, susținând că ei sunt realiști. Mizez cu tot ce am eu pe faptul că aceeași oameni, dacă îi pun să-mi descrie ce înseamnă pentru ei partenerul ideal, habar nu au și doar vor folosi placa omului bun și onest pe care și-l doresc sau cea a lui Făt Frumos, deci el nu există…

Eu dacă îmi doresc o zână ca din povesti, trebuie să fac ceva ce este în general desconsiderat. Trebuie să îmi adresez întrebarea: Ce-ți voi oferi EU TIE în relație? Dacă eu am alura lui Al Bundy este de la sine înțeles că o femeie deosebită este aproape un miraj pentru mine. Voi atrage numai persoanele care-mi seamănă. Aici este problema: uneori îmi doresc ceea ce eu nu sunt, vreau uneori acea persoană care e mult prea diferită de mine. Dacă vreau o fată frumoasă, nebunatică, curată, stilată și romantică, va trebui ca eu să dispun mai întâi de aceste caracteristici și apoi să le pretind de la ea.

Un alt element inimaginabil de toxic este cel ghidat după expresia: “cine mă iubește, mă iubește asa cum sunt…” Deja am vărsat de vânt, numai cât am scris aceste cuvinte. Expresia în cauză se traduce prin: “sunt o persoană leneșă, delăsătoare și vreau dragoste necondiționată, fără ca eu să fac vreun compromis.”

Altă expresie constipantă: “ce-i al meu, e pus deoparte!” Presupunând că ar fi corect asa, cum o voi recunoaște când vine dacă habar nu am ce vreau de la ea?! Garantat nu va avea o pancartă pe care să scrie mare: “Io sunt bre, deschide!” Ce-i al meu, e pus deoparte și acolo va rămâne pe vecie, dacă voi freca menta visând la cai portocalii de pe pereții cu var lavabil. Ce-i al meu va fi al altcuiva, dacă nu clarific ce vreau și nu voi lua măsuri în privința asta.

O altă mare greșeală, cel puțin personală, este aceea că de multe ori vreau să nimeresc din prima dom’le acea relație perfectă. Mai al dracului treabă, parcă as fi Cupidon și la prima săgeată am nimerit unde trebuie. Eu consider că pentru a realiza cu adevărat ce vreau în cuplu, trebuie să trec prin mai multe relații, care de fapt doar mă ajută să înțeleg mai bine totul și care îmi fac și experientă. Astfel voi putea fii pregătit pentru ceea ce îmi doresc. Dacă aveam partenera perfectă în scoală generală, nu as fi știu ce să fac cu ea. În funcție de vârstă, fiecare relație își are scopul ei și este destul de exagerat să pretindem relații serioase la vârsta pubertății când abia ne formăm experienta în acest domeniu.

Totodată, ceea ce eu am ca ideal poate fi total diferit fată de ceea ce este bine pentru mine. De multe ori mi s-a întâmplat să proiectez pe un fizic plăcut ideologia partenerei perfecte, amăgindu-mă cu ideea că vreau să meargă și voi insista, desconsiderând lipsa colosală de compatibilitate. Sentimentele implicate aici sunt cele de disperare, grabă, amăgire. Și hai spune-mi, tu care te consideri negativist, adică “realist”, nu ai făcut niciodată ca în exemplul de mai sus? Cât de “realist” erai atunci?

Nu trebuie să-mi impun să meargă o relație, nu trebuie să proiectez pe cineva imaginea celei pe care de fapt o vreau, nu trebuie să stau într-o relație doar pentru a nu fi singur și nu trebuie să decad în latura patetică în care încep să vorbesc numai de rău pe fostele iubite susținând că: “uite dom'le ce mi-au făcut, nu pot să o iert, EA a greșit, nu eu, nu am să o iert niciodată.” Acest mod de a raționa abject este întâlnit uneori și la cei care se scaldă în conceptul omului “realist”.

Realitatea este că într-o relație amândoi greșesc și tot ce spun eu de rău, mai întâi trebuie să mă vizeze pe mine. Nu există relația în care numai EL greșește, în timp ce ea este o divă. Să arunce primul cu piatra cel care susține că nu a greșit într-o relație, iar la despărțire a suferit pe nedrept, el fiind un sfânt. Simplul fapt de a suporta prea mult de la un om este o greșeală, la fel cum este ideea de a ignora realitatea si a proiecta partenerul perfect pe omul de lângă noi, total diferit. Există și problema pretențiilor exagerate uneori, când femeile (sau bărbații) cu nazuri își doresc un partener model. Era și o gluma asa, bazată pe un anunț dat de o femeie la rubrica de matrimoniale din ziar, unde spunea că ea este frumoasă, stilată și vrea un bărbat cu multi bani.

Ulterior, un milionar afacerist i-a răspuns și i-a explicat matematic și economic că nu rentează să investească bani în ea, pentru că nu este echitabilă pe termen lung. Ea va îmbătrâni si se va urâți iar banii lui se vor înmulți dacă va avea mare grijă de ei, deci pe termen lung ea reprezintă o investiție proastă dacă se bazează doar pe fizicul ei. În continuare mă arunc cu inima deschisă într-o relație pe care o vreau serioasă, ignorând faptul ca poate am suferit în unele situații din trecut. Și ce? Îmi pare rău să te anunț dar dacă și tu ai suferit din dragoste, ești unic, ca și restul… Ce rămâne de făcut? Să mă lamentez de anumite situații din trecut și să pun la plată persoanele din relațiile noi pentru greșelile altora? Asta ar fi o soluție patetică și arhicunoscută. Soluția pentru mine ar fi să merg înainte si să nu judec persoanele noi prin prisma dezamăgirilor din trecut.

Și o ultimă greșeală cancerigenă pe care am făcut-o de multe ori a fost aceea că vroiam ca partenera să se schimbe, să se transforme în omul pe care mi-l doream. Nu am dreptul sa cer asa ceva nimănui, nu voi reuși să schimb un om asa și nici eu nu voi putea fi schimbat vreodată prin această metodă. Toate defectele unui om înainte de o relație trebuie luate în calcul și trebuie stabilit dacă as putea crea ceva cu acea persoană și defectele ei. Dacă nu, atunci NU trebuie să mă amăgesc că se va schimba, asa cum eu nu mă voi schimba pentru ea.

Dar în final, ceea ce este cu adevărat trist pentru mine este faptul că pentru fiecare din noi există persoana compatibilă, sau persoanele compatibile, dar multe sunt implicate în relații fără rost, în care proiectează ceea ce nu există acolo, în timp ce alții cu adevărat compatibili sunt ori singuri, ori sunt implicați și ei în alte relații letargice. Mai este și cazul în care unele persoane tratează cu răceală oamenii care ar fi potriviți pentru ei doar pentru că îi consideră la fel ca restul, niște profitori, sau nu se ridică la “standardele lor”. Și ne mai mirăm de ce există femei frumoase și singure…

O vreme am crezut că dacă există dragoste într-o relație, este suficient ca ea să fie de durată, dar nu este asa. Dragoste, respect de sine și reciproc, compatibilitate, comunicare sinceră și fără infectul de orgoliu! Acestea sunt, în viziunea mea limitată, elementele de bază ale unei relații de succes. Nu voi mai fii ipocritul din trecut care acuza pe restul, iar eu eram o simplă victimă. Tot ce pot spune este un sincer MULTUMESC pentru absolut toate relațiile pe care le-am avut până acum, făcând referire chiar și la cele din copilărie când ceream prietenie, fără să se ajungă la lucruri serioase. Din absolut toate am învățat câte ceva, am descoperit, am luat bucurii sau supărări, am iubit, am suferit, am fost cauza suferinței altora și văd tot acest proces ca fiind ceva extrem de benefic și constructiv.

Următorul articol din categoria 'life': dragostea învinge totul?

{notă autor

Dacă îți place acest articol, poți da share, tweet sau adaugă comentarii mai jos. Este posibil să-mi fi scăpat eventuale greșeli gramaticale; accept cu plăcere orice tip de feedback. Poți ajuta acest proiect și prin rubrica 'donate' din pagina 'about'.

Acest articol este disponibil și în format pdf.

196 Comments

  1. Te-ai pierdut usor in detalii…dar nu e rau ce ai scris.Am avut o discutie nitr-o seara tarzie pe messenger despre partenerul perfect.Cliseele sunt necesare uneori, insa nu trebuie exagerat.Cat despre Fat-Frumos…nimeni nu-l vede pe Fat-Frumos in imaginea basmului respectiv…nu de alta dar la cate carti se citesc in ziua de azi,sigur nu a citit-o nimeni pe-asta :)))
    Da sunt alaturi de tine in campania ANTI-ORGOLIU…sper sa reusesti sa-i convingi si pe ceilalti.
    Eu niciodata nu am fost realista intr-o relatie.Nu am putut sa fiu obiectiva…si nici nu am renuntat la stilul anticalofil cand a fost vorba de cineva drag.Mi-am luat-o in bot…si probabil o sa mi-o iau in continuare din cauza asta 😀
    Bafta in dragoste…si mai usor cu crezutul in stele 🙂

    Reply
    • +1 de la mine (urasc asl pls k brb) 🙂

      Reply
      • Multumesc 🙂

        Reply
    • Uneori ma pierd intr-adevar in detalii, pentru ca scrisul este interpretabil si mi-e greu sa ma exprim prin texte cu aceeasi intentistate cu care gandesc.
      Orgoliul nu se va disipa si nici nu trebuie. Avem nevoie de TOATE caracteristicile umane, dar sa nu facem abuze de ele. Tot ce e mult strica, mai ales orgoliul!
      Si daca zici ca suferi de la foste relatii, considera asta procesul constructiv al formarii tale ca un bun partener de viitor 😉

      Reply
      • Multumesc pentru sfaturi..:)

        Reply
      • Sa cresti mare si frumoasa 🙂 Si sa ai partenerul perfect 😀

        Reply
  2. am fc si eu greseli slava domnului,visez si eu k oricine si intr-adevar poate ce vreau eu nu e si ce-mi trebuie mie.normal k nu o sa cunosc persoana care mi s-ar potrivi dak stau si-mi plang zilele…. insa poate nu toti au puterea de a o lua de la kpat k tine.felicitari insa tie!!!
    p.s.!! e foarte comic felul cum ai abordat subiectul,dak totul ar parea atat de simplu si-n viata reala,dar nu e asa!! ne place sa ne mintim si traim f bn asa 🙂

    Reply
    • Poti sa renunti un pic la limbajul de messnger?Este obositor ca cineva sa citeasca acele “K” care parca nu se mai termina.
      Nu vreau sa te jignesc…dar sper sa intelegi…Daca amicul nostru Cristi, si-ar fii scris articolul plin “K”, “J”, “SH”..te-ai fii enervat si nu ai mai fii citit nimic.
      Incearca sa nu maltratezi limba romana…nici ea, nu te maltrateaza pe tine. 🙂

      Reply
    • Eh, ce felicitari mie. Eu scriu din perspectiva omului patit, nu din cea a omului care gata, a vazut lumina :))
      E bine daca e comic felul in care am abordat subiectul 🙂 Putea fi sumbru dar oricum ar fi, cred ca are un dram de adevar.
      Si daca nu vrem sa suferim, inseamna ca nici nu vrem sa iubim. Sunt interconectate 🙂
      Experienta este un lucru ce nu se dobandeste gratuit.

      Reply
      • suferim fiindca vrem, fiindca dam prea multa atentie stii cum e faza aia cu un tzanc de tzigan care sta in “costumul lui adam” si parca il vezi alergand pe sticla praf noroi “bai ala e sanatos sau mi se pare mie” si creste parca si mai mare decat mine “oare ce mananca” si noi/tu/eu il tzinem ca un bibelou fragil de mana infofolit vara si “iar a racit, mititelul” si toate nazurile si poftele ca intr-o relatie hai pa! nu ignoranta dar nici prea mult “sugar” (zahar)

        Reply
  3. Salut si misto articol chiar ne arata ce si cine suntem.
    Imi alearga acum in aminte o vorba veche “dragostea nu o cauti, nu o astepti, ci vine ea la tine cand nu te astepti”…serios pai inseamna sa stau mai mult pe acasa, daca suna? dar sta ca asta ar insemna sa o astept, in fine.
    Fara orgoliu, ambitie sau mai pe scurt “coada pe sus nu se paote” fraierul cedeaza in final.
    Ai dreptate ca fostele relatii ne-au sarit in ajutor in prezent si bravo celor care chiar nu le mai pasa de trecut (eu unul chiar am o problema in a tine ura sau suferinta, imi trece repede si uit, dar acum depinde si dupa cine). Oricum orice relatie este frumoasa la inceput dupa incepi sa descoperi persoana de langa si incepi sa accepti si in acelasi timp sa ii refuzi din capricii, mai rau poti observa ca nu mai este persoana de care te-ai indragostit initial, daca te-ai indragostit. Partenerul perfect pentru tine, pentru mine, nu cred ca exista asa ceva, gandeste-te doar, ai putea trai cu tine in varianta feminina/masulina o saptamana? nu cred (eu as fugi de mine de as manca pamantul).
    Partenerul perfect este acela caruia ii accepti si bune si rele si slab si gras si sarac si bogat…stai ca am ajuns la discutia banilor…unele cred ca daca se duc in masina unuia gata masina este a ei, nu, masina va fi tot a lui tu vei fi o perioada o alta …pana va veni una care ii va pune capac tipului garantia ca vei fi aia nu o stiu.
    Deci cand vei fi in stare sa ii vezi greselile drept calitati si sa accepti uitandu-te intai la tine atunci il/o iubesti.
    In cazul meu, am o relatie si ma completeaza.

    PS: nikul e pus ca sa raman in anonimat. Respect Cristy

    Reply
    • Pai eu nu am zis ca vreau o partenera care este identica cu mine. Asta ar mai lipsi, mi-as lua campii :))
      Am zis ca e perfecta daca are ce caut la ea si daca eu ii pot da in schimb ceea ce pretind de la ea si ce cauta si ea de la mine.
      Iar cu masina si banii, clar, multe fete au impresia ca daca le plimba cineva cu masina, ele detin ce are el, dar sunt de fapt… dispensabile.
      Am inteles partea cu nickul si ai libertate maxima in alegerea numelor si sincere felicitari pentru relatia care te completeaza 😉

      Reply
  4. partenerul perfect exista! totul depinde doar de noi…

    Reply
    • Ai pus in cateva cuvinte tot ce am incercat sa spun intr-un articol plictisitor de lung :)) Bravo! 😀

      Reply
  5. Ma, esti un sensibil si jumatate…cum poti tu sa afirmi ca e greseala amadoura ? Apai de cand lumea si pamantu, numai femeia e di vina…si barbatii e porci :))

    Ma rog, mai pe lung si de data asta fara nici o gluma, cand intri intr-o noua relatie, trebuie totusi sa iei in considerare faptul ca oamenii in general au insusiri si defecte comune. Adica trebuie sa te feresti de anumite aspecte ale naturii umane ca sa supravietuiesti in relatia respectiva. De exemplu trebuie sa te feresti ca barbat de femeia care pleaca urechea la “sfaturile” celor din jurul ei care ii vor “binele” (pentru ca in 80-90% din cazuri femeia pleaca urechea) si ca femeie de barbatul care isi mai arunca ochii (si poate nu numai atat) si prin ograda altuia sau barbatul care are impresia ca el e cocosul (din nou aceleasi procente de mai sus). Si poate o sa te intrebi, sau cei care ma mai citesc or sa se intrebe, atunci de unde atatea relatii de compatibilitate intre oameni. Ei bine pentru ca ne complacem uneori in situatiile date si am devenit imuni la ele. Nu ne mai afecteaza mai pe scurt.

    Oricum Cristi, ai uitat de anumite aspecte ale relatiilor intre oameni. Compasiune, capacitate de intelegere, rezolvarea conflictelor pe cale amiabila etc… Da, in principiu toate astea se pot rezuma la acel respect. Insa si respectul e un termen destul de auster, depinde din ce punct de vedere e inteles, el vine odata cu dragostea insa am vazut (mai bine zis trait un caz) de relatie in care mi s-a reprosat ca nu respect persoana respectiva (nici la ora asta nu inteleg de ce mi s-a spus asta, tineam la ea si nu am facut nimic suparator dpdv al regulilor unei reatii bune). In orice caz, ca sa concluzionez, partenerul perfect exista in situatia in care tu iti poti alege perfectiunea potrivita pentru tine. Facand o comparatie cu ceea ce zicea Cristi, daca esti precum Mel Gibson vei avea multe femei la picioare, daca arati precum Jessica Alba, vei avea mult succes la barbati, din diverse paturi sociale si diverse rase. Insa conteaza enorm de mult cum iti alegi partenerul. Nu neaparat cu pixul si foaia de defecte/calitati ci cu experienta dobandita plus cunoscandu-te foarte bine pe tine, si sa te gandesti ca persoana aleasa este de fapt oglinda in care tu te poti privi.

    Cam atat, sper ca ati avut rabdare si cu acest comentariu ca si cu ceea ce a scris Cristi. 🙂

    Reply
    • Eu nu ma pot compalce in anumite situatii si sunt chiar alergic la unele din ele.
      “In orice caz, ca sa concluzionez, partenerul perfect exista in situatia in care tu iti poti alege perfectiunea potrivita pentru tine.” – Asta este, mon ami, exact ce am vrut sa comunic aici.
      Eu stabilesc ce inseamna femeia perfecta pentru mine, care pentru altul ar putea fi o oarecare. Perfectiunea exista in functie de cerintele fiecaruia. Nu exista un prototip de femeie, una si buna.
      Pixul si foaia erau doar sugestii. Important e ca multi oameni sustin tare si raspicat ca nu exista partenerul perfect, dar nu au stat sa se gandeasca in termeni cat mai exacti ce vor de la partener.
      Si normal, e vina femeilor si barbatii sunt niste porci :))

      Reply
  6. Uite un text care emana din plin personalitatea ta 🙂 E pe gustul meu, la fel ca si subiectul tratat.
    Intr-adevar, oamenii nu stiu ce vor, mai ales pentru ca nici nu-si pun problema asta. Fac bungee jumping din relatie in relatie, fara sa invete din greseli si merg pe principiul stupid “balta are multi pesti”. De parca ai putea inlocui un om cu altul.
    Tocmai aici as avea ceva de obiectat/adaugat. Nu cred in ideea de acumulare a experientei la infinit. Nu sunt necesare 20 de relatii ca sa-ti dai seama de ce vrei si ce ti se potriveste. Decat daca te prinzi mai greu ;))
    Spui:”De multe ori mi s-a întâmplat să proiectez pe un fizic plăcut, ideologia partenerei perfecte, amăgindu-mă cu ideea că vreau să meargă…” Poate ca tocmai aici e buba. Si eu am facut asta. O data. De mai multe ori… inseamna ca te prinzi mai greu :)) Glumesc, evident, fiecare invata in ritmul lui. Mie imi ajunge sa ma frig o data, pentru a nu mai repeta aceeasi greseala.
    In rest, sunt de acord cu tot ce ai scris. Noteaza ziua asta, ca nu se intampla des minunea… :))
    E buna si concluzia. Intotdeauna am mers pe principiul: nu pretinde altcuiva ceea ce tu nu esti capabil/dispus sa oferi.

    Reply
    • Ma bucur ca am lamurit problema cu eventualele articole repetitive ale mele, presupuse inspirate din carti. 😀
      Foarte bine punctat, nu trebuie zeci de relatii ca sa invatam, deja la prea multe, ceva miroase urat in Danemarca.
      Dar nici o singura relatie in viata nu e chiar cel mai constructiv lucru, desi stiu cazuri de genul asta care au supravietuit cu brio. Adica stiu un singur caz 😀
      “In rest, sunt de acord cu tot ce ai scris. Noteaza ziua asta, ca nu se intampla des minunea…” Da, chiar sunt tentat sa fac un afis la mine in camera, in care sa notez ziua de 8 iulie, ca sarbatoare nationala a bloggingului personal, cand Monica a fost de acord cu ce am scris :)) Glumesc 😉

      Reply
  7. =D> Multumesc!

    Reply
    • Si eu iti multumesc pentru comentariu. Ma ajuta sa stiu parerea oamenilor, chiar daca in timp aflu ca multi citesc, dar nu comenteaza. Pentru mine e constructiv sa am parte de feedback si interactiune.
      Cu placere 😉

      Reply
  8. “PERFECTUL”… un barbat gaseste in mine TOTUL… sau NIMIC

    Reply
    • Aceeasi idee, spusa diferit, anume ca fiecare isi stabileste sau stie deja ce inseamna un partener perfect pentru el. Dar daca ea nu gaseste nimic in mine, cum spui, eu nu o consider perfecta deloc, ci doar ceva ce nu a fost sa fie.

      Reply
      • Ideea a fost alta.
        Daca ea nu gaseste nimic in tine… inseamna ca a gasit totul.
        Pentru mine e prea multa teorie in jurul acestei perfectiuni. Multi dintre noi a cunoscut un partener care l-a considerat “perfect” la un moment dat. Pentru ca sentimentele erau frumoase. Si cine nu a mai fost perfect? Care dintre noi (‘tu sau eu’)? Cine e cel care s-a schimbat? Si de ce, daca era perfect…
        Mie mi se pare ca e atat de usor si simplu sa iubim “imperfectiunea/perfectiunea”. Ar fi o greseala din partea mea sa-mi creez acest tipar al partenerului perfect. Pentru ca sunt intr-o continua evolutie… zilnic mai invat ceva… frecvent intalnesc un om de la care invat…
        Ne schimbam zilnic… o carte, un om… ce azi e perfect, maine e imperfectiunea…
        Nu ma pot condamna sa caut MOTIVUL/E pentru care sa iubesc un barbat. E mai usor si mai frumos sa il iubesc bucurandu-ma, trezind in mine acest sentiment.

        Reply
      • Dragostea nu are legatura cu ceea ce vrem. Nu consider ca putem alege cand sa ne indragostim, dar putem stii ce am vrea de la partener in relatie si ce putem da in schimb.
        Si, cel putin in ceea ce ma priveste, oricat de mult as evolua, este foarte improbabil sa-mi schimb dorintele si asteptarile vis a vis de partenera. Poate mici adaugiri, sa zicem, dar chestiile de baza, foarte clar definite de mine, nu se vor schimba niciodata.

        Reply
      • ok.

        Reply
      • fara sa te supi…dar never say never – elena e atat de aproape de ce consider ca trebuie sa fie incat ma sperie – imi e teama sa nu fie ireala … chiar daca stiu ca nu exista 😉 asa incat iti pot in continuare citi ce faci tu aici – am darul de a ma repeta ca un disc uzat… citeste amice dragostea in vremea holerei…si iti vei raspunde la multe intrebari… sau poate vei descoperi ceva dureros – eu nu am sperante in nimic sentimental, din cate simt eu totul s-a dus dracu… repet, nu am nevoie de analiza terapeutica, stiu ce am gresit stiu ce gresesc stiu ce vreau si stiu ce nu voi avea… so fuck it… in acelasi timp, pot sa imi arunc gandurile pe textbox-ul tau – partenerul ideal, perfect este tocmai cel pe care il pierdem, pentru ca daca l-as pastra langa si l-as incalzi langa mine as deveni tocmai ceea ce nu imi permit sa visez sa devin… 🙂 un cerc

        Reply
      • Am inteles ideea 🙂
        Nu stiu cat de ireala este Elena, dar stiu ca eu am asteptari la fel de mari in domeniul sentimental, chiar daca nu am avut mereu parte de situatii placute.
        Everybody suffers, depinde doar cum aleg sa vad lucrurile dupa. Am ales sa le vad cu aceeasi intensitate ca in liceu.
        Nu am citit cartea respectiva, dar am auzit de ea. Sa vad cum fac rost de ea.

        Reply
      • nu bre – m-am exprimat ca dracu… acum imi dau seama :))) ce tampit sunt … prin ce explica sau mai bine zis prin ce descrie e aproape de ideile care imi trec si mie prin cap…adica zbarnaim pe aici pe la tine cu zgomote similare – asta incercam sa spun, dar se pare ca nu coerenta a fost invingatoare azi noapte :))

        Reply
      • Aici sunt ireala, insa exist. De ce, eu te sperii? Credeai ca esti singurul cu o anumita credinta despre viata, idei etc.? Egoism, infatuare… sau teama, visare, speranta… sau…

        Reply
      • nu ma sperii :)) cum sa ma sperii cand nu te cunosc? daca esti pe bune nu stiu, daca esti baiat sau fata nu stiu :)) ce e sigur e ca oricine ai fi cumva rezonez la ceea ce spui chiar mai mult decat atat spui/scrii multe lucruri pe care le gandesc si eu – asta e placut – desi ai tendinta de a scrie cu un limbaj un pic prea inchis in canoane, eu ii spun limba de lemn adica impersonala … in sfarsit poate gresesc
        mi s-a spus de multe ori ca sunt ingamfat dar nici macar acel eu ingamfat nu poate fi atat plin de el incat sa se creada singurul care are un sistem de valori sanatos si o educatie adanc sculptat in suflet de parinti si bunici…ca nu e nimic altceva aici

        Reply
      • Nu chipul meu sugeram ca te sperie. Si sunt sigura ca ai inteles. Regret ca spusele mele sunt lipsite de personalitate.

        Reply
      • App… sunt femeie

        Reply
      • off topic – nu cred caregreti nimic in cazul de fata, te alinti – spusele tale sunt foarte personale dar puse intr-o forma care vrea sa indeparteze oarecum sau sa nu apropie…nu am vrut sa aiba nota peiorativa insiruirea mea de cuvinte

        e bun ca am clarificat care treaba cu baietii si cu fetele so far :)) sa stii ca am banuit…nu ma intreba de unde…:))))))) simteam ca esti fata, cata perspicacitate, ar trebui sa particip la concursuri ca ma pricep :))) j/k

        Reply
  9. adevarul este k intr-adevar nu exista partener perfect pt k nu exista perfectiune;)din nici un punct de vedere:)
    suntem oameni in final,avem vise,avem sperante,avem idealuri,dar mai avem si decizii de luat,mai avem si propriu suflet peste care nu trebuie sa calcam la infinit,mai avem si realitatea care ne arata destul de obiectiv cum se finalizeaza iubirile:) e trist…dar numai momentul exista si atata:)
    pacat ca adevaratele sentimente se impiedica de planul concret si de mintea mult prea intortocheata a omului;)

    Reply
    • Eu zic ca, daca exista comunicare maxima si sincera, ENORM de multe probleme s-ar putea disipa instantaneu sau nu ar mai exista de la inceput.
      Dar am invatat ca este foarte greu sa te deschizi in fata cuiva si daca acel cineva face cea mai mica eroare si iti tradeaza cat de putin increderea, iti va fi tot mai greu sa comunici liber si vei incepe incet incet sa ascunzi lucruri. Este ca o carie, ce va creste inevitabil si va distruge.
      Totodata, uneori nu comunicam fiindca ne e frica domle, ca deh, am mai facut-o si am suferit, deci greseala cu frica de trecut si pusul la plata al noului partener, pentru ce am patimit in urma.
      Este ceva asemanator cu saritul la coarda, cand eram mici, adica voi fetele mai ales, cand trebuia sa sariti foarte des si calculat pentru a nu te prinde de coarda ce se invartea in jurul tau.

      Reply
    • Da, nu exista perfectiune pentru ca lumea asta e la nivel microscopic un haos total. Si mai e ceva, cuvantul perfect e inventat de oameni. Un preot o sa-ti spuna ca doar dumnezeu e perfect. Si cred ca asa e, odata ce ai ajuns sa-l cunosti. Evident, nu ma refer la mosul cu barba sau orice inventie crestina. ci la libertate, la dragoste. Dragostea e suficienta intr-o relatie, pentru ca ea inglobeaza restul sensimentelor nobile. Dar trebuie sa fie adevarata.
      Oamenii cica ar putea fi perfecti, pentru ca perfect inseamna pentru fiecare altceva. Poate pentru mine perfect inseamna sa ai un corp frumos sau multi bani, sau sa fi citit multe carti, etc, etc. Oricum, oamenii nu pot fi perfecti din punctul de vedere al evolutiei, pentru ca mereu vin upgrade-uri.

      Reply
      • Eh, la nivel molecular suntem toti uniti. Nu exista un “out there” si “inside here”. Dar lasand asta la o parte, cred ca totul se invarte in aceeasi idee pe care mi-o voi tatua pe fesa stanga, anume ca perfectiunea e ceva variabil la fiecare om in parte si poate sa fie total indiferenta fatza de bani sau fizic.

        Reply
  10. Adevarul e ca, asa cum am comentat si la articolul despre 10 greseli in relatii, eu sunt perfect. Chiar mai mult ca perfectul, daca stau sa ma gandesc…
    Asa ca, din nou, nu inteleg framantarile voastre.

    Acum, vorbind serios. Sunt de acord sa incerci pana gasesti ce cauti. Oricum, daca ceva nu merge, iti dai seama repede. Si pui punct rapid. Sigur, e posibil sa nu inceapa nimic daca are loc vreun declic timpuriu. Dar din scurta mea experienta in ale cautatului de compatibilitate, am observat ca intervalul in care intelegi daca va merge sau nu este extrem de scurt. Pentru ca dupa scurtele momente de betie emotionala specifice unui inceput de relatie, incepi sa judeci si la rece. Iar bilantul e decisiv. Totul este ca ierarhia ta de valori sa fie macar aproximativ egala cu cea a potentialului partener. Si cam asta e.
    Si pentru Tome Necredincioase si Tomi Necredinciosi pot sa vin cu exemple.

    Reply
    • Stiu ca esti perfect, chiar te consider un mentor, un guru in aceste subiecte si invat cat de mult pot de la tine 😀
      Perfect de acord, iti poti da seama foarte repede daca o relatie va merge la tine sau nu, la scurt timp dupa acea betie emotionala.
      Ceea ce se intampla uneori, (si vorbesc mai ales la mine :D) este faptul ca ne dorim sa mearga cu acel cineva, ca uite mai, e un om bun, mai rar gasesti ca el, si vreau sa mearga sau e frumoasa si merita sacrificiile. Bullshit!
      Daca sunt mai destept cu 5 minute si analizez la rece totul, in sinea mea, MEREU voi stii daca sunt in relatia potrivita sau nu. Instinctele nu ne mint in situatiile astea, ci egoul ne vinde gogosi.

      Reply
      • Inca o data, sunt suta la suta de acord. Cu un singur amendament. Pentru unii nu e nicio problema in a face zeci de compromisuri doar pentru ca persoana langa care stau reprezinta materializarea unui scop. Dar, chiar si asa, pot sa spun ca pentru ei, persoana aia, cu toate defectele ei, reprezinta partenerul perfect.
        Repet, totul tine de scara ta de valori si nevoi.

        Reply
      • Deci in final repetam in cor aceeasi idee: fiecare stabileste care este partenerul perfect pentru el. Cred ca e unul din putinele articole din care a iesit o idee clara :))

        Reply
    • Esti perfectul compus sau mai mult ca perfectul..sa stiu cum poti fi “conjugat”:D

      Reply
      • As vrea eu sa fiu conjugat. Deocamdata o sa fiu sub-jugat, (cratima intentionata). Prietenii stiu de ce.

        Reply
      • Old fart!

        Reply
  11. n-am citit toate comentariile, dar vreau sa te intreb :
    ce te-a determinat sa scrii asta ? 🙂

    Reply
    • Ceea ce ma determina mereu: o senzatie interioara pe care nu o pot ignora, asemanatoare cu o autoprogramare. Nu-mi planific niciodata urmatoarele articole si chiar am cateva incepute de multa vreme, dar nu public decat ceea ce-mi sta pe limba ca sa zic asa.
      Articolul asta nu are nici directie, nici substrat, este brut, scris azi dimineata, in 2 ore. Acum am deja alte idei care ma bantuie si evident vor fi prioritare fata de sutele care asteapta in documentul Word.
      Reformuland, scriu exact ce simt in fiecare moment. Asta am simtit acum.

      Reply
  12. …partenerul perfect…interesant subiect, insa mi se pare ca nu te-ai vindecat de sentimentele dragostei adolescentine…
    cu toate astea e frumos sa vezi ca mai sunt oameni care cred in partenerul perfect…nici macar eu nu ma dau batuta :))…
    ideea e ca perfectiunea o poti gasi in orice lucru minor dar care pentru celalt poate insemna mult…sta de fapt in lucrurile marunte, alea neinsemnate pe care le faceti zi de zi dar care sunt de fapt temelia relatiei…poate unii o sa zica ca asa intervine plictiseala…eu chiar nu cred, asta e o scuza pentru oameni imaturi care nu se mai satura de cautat…
    anyway, interesant ca exista barbati care vorbesc despre partenerul perfect 🙂

    Reply
    • Ma bucur sa-ti aflu parerea 😉
      Eu m-am vindecat de sentimentele dragostei adolescentine, dar ma dor intenstinele cand aud unii oameni cum spulebra ideea partenerului perfect, sustinand ca el nu exista, dar habar nu au ce vor de fapt.
      Exista si e in fiecare dintre noi. Conteaza doar reciprocitatea care trebuie gasita. Cei care zic ca partenerul perfect nu exista, sunt cei care confunda acest termen cu vreun barbat perfect din toate punctele de vedere, sau o femeie ca in povesti, dar fara detalii exacte.

      Reply
      • dar daca detaliile exacte le stii, insa te indragostesti subit (cum se mai intampla deseori), iar dupa ceva timp iti dai seama ca persoana nu corespunde profilului?

        eh, atunci ce faci?…nu poti sa ai totul dupa cum planifici, caci, atunci cand simti “fluturii”, esti in al 9-lea Cer…

        Reply
      • Nu planific niciodata sa ma indragostesc, dar daca ma intrebi acum cum vad eu partenera perfecta, iti voi descrie totul cu MAXIM de detalii, pe planul fizic si psihologic. Am de fapt 4 pagini A4 in care am descris totul.
        Deci asta ma ajuta ca stiu ce vreau, nu am zis ca imi pot programa cand sa ma indragostesc. Dar am invatat ca din orice asa zis esec in relatie, am de ales cum vad lucrurile si am ales sa vad partea buna si constructiva, de la care mereu invat ceva. Si in timp, observ ca a fost spre binele meu sa am parte de anumite esecuri, pentru ca am ajuns in relatii in care nu as fi ajuns vreodata daca ramaneam prins in foste relatii in care nu mai mergea treaba, dar eu insistam aiurea.

        Eu vad exact asa: tot raul spre mai bine!

        Reply
      • 4 pag A4 ??? … ioiiii, da’ nu te-ncurci 😉

        Reply
      • Da, 4 pagini A4, pentru ca erau 6 inainte, dar acum le voi restrange la cel mult doua, pentru ca acum pot sintentiza totul in mai putine cuvinte. Iar procesul cu scrisul acestor idei a fost mult prea constructiv si productiv pentru a avea curaj sa spun aici.
        Tot ce spun este sa nu respingem o idee, fara sa o incercam inainte 😉

        Reply
  13. Asa cum ai mentionat, mi se pare mai corect sa ne intrebam ce oferim noi intr-o relatie pe care o consideram perfecta decat sa ne intrebam mai intai ceea ce vrem sa primim. Daca stii ce oferi vei sti cu siguranta si ce vei primi. Asta pentru a nu cadea in capcanele a ceea ce ilustreaza vorba “dupa fapta si rasplata”. Si da, pana la urma este vorba despre compatibilitati intre “perfectiuni”..dar ce pot spune e ca perfectiunea compatibilitatilor nu exista:).
    Parerea mea despre relatii am mai spus-o si inseamna in mare parte compromisuri.. Realismul in viziunea mea este ca nu ne poate place totul la o persoana si nu putem fi placuti in totalitate. Ne place cineva pentru anumite calitati dar daca are o chestie care nu-ti place asta inseamna ca nu-l mai iubesti pentru lucrurile bune care le are?
    “să notez tot ce vreau şi ce nu vreau într-o relaţie. ” – Nu faci o lista cu care te duci la cumparaturi Cristi…si sa bifezi pe parcurs ceea ce ai achizitionat. Iubesti un om la inceput pentru lucrurile bune care le vezi in el si sa zicem ca se regasesc in “notitele” tale, dar el are si alte calitati si defecte pe care nu le descoperi decat pe parcurs. Ce faci in timpul relatiei…urmaresti niste notite? Eu n-am facut si nu am sa-mi fac notite pentru ca iau oamenii asa cum sunt si impart cu ei fara sa ma astept la ceva in schimb. Ii pot face sa fie mai buni prin actiunile mele dar nu-i pot obliga sa actioneze conform principiilor si parerilor mele de bine. Nu ar insemna asta sa incercam sa-i schimbam dupa bunul plac?
    Sper sa nu auzi prea des ca cineva se afirma “realist” impreuna cu expresia “ ce-i al meu e pus deoparte” pentru ca nu vei mai sti ce sa faci mai intai: sa te constipi sau sa ai diaree impreuna si bube dulci . Si inca ceva : bine ca varsatul de vant se face o singura data in viata  pentru ca, cu siguranta vei auzi de mai multe ori « cine ma iubeste, ma iubeste asa cum sunt »

    Reply
    • Din nou, ai respins o idee pe care nu ai incercat-o vreodata, referitor la notatul ideilor legate de un partener.

      Si degeaba visezi, ca daca te pun acum sa imi spui 10 caracteristici pe care le vrei de la un partener, te vei bloca la numarul 5, dupa ce vei spune ca vrei un om bun, cu simtul umorului, onest, etc 😀 Adica ceva extrem de ambiguu si intalnit la enorm de multi oameni.
      Iar scrisul nu il faci ca la cumparaturi, ci prin intermediul lui iti clarifici anumite aspecte, repet, ANUMITE, nu toate si totodata iti intiparesti in subconstient acele caracteristici/valori pe care le apreciezi si le cauti.
      Repet, si o voi repeta pana cand se va intelege, majoritatea oamenilor de pe planeta Pamant aspira la un partener pe gustul lor, dar HABAR NU AU, si repet iar: HABAR NU AU ce vor de la un partener.
      E un pic ironica si amuzanta treaba, as putea zice…
      Nu trebuie sa gandesti extremist, ca si cum ai face lista lui Mos Craciun, dar sunt chestii pe care nu le constientizei decat dupa ce le-ai scris. Doar un om nebun ar descrie fiecare atom si molecula din partenera de vis, hai sa fim seriosi, nici chiar asa.

      Voi reveni cu un articol despre importanta scrisului, in viitorul apropiat…
      Pana atunci, nu respinge ceea ce nu cunosti 😉

      Reply
  14. Ma inspaimant…
    Cristi… incepi sa ma inspaimanti cu lista asta. Tu ai o lista de 4 pagini, eu nu reusesc sa scriu 2 randuri… si eu spun ca stiu ce vreau de la mine si de la EL.
    Gandeste-te ca noi, oamenii, suntem “furtuni”. E remarcabil cat de mult iti poate fi influentata viata de doar cateva persoane, trairi… a ta fost influentata, de aceea esti “aici” cu fabw…
    Eu, inteleg teoria aplicata pentru aflarea obiectivului, etc.. Facem lista sa vizualizam in spatiu si timp locul unde vom merge… insa sa-i faci asta si inimii tale… de fapt mi-ai spus ca dragostea nu are legatura cu ceea ce vrem. Dar pentru ce vrei un partener perfect… cred ca ar fi mai usor pentru tine sa te inscrii pe un site matrimonial, sa-ti postezi lista si cine se regaseste in lista sa te contacteze pentru a face verificarile. Si nu sunt ironica. Am cautat sa inteleg si punctul tau de vedere, poate as fi avut de invatat. Eu inteleg teoria ta, ca trebuie sa stii ce iti doresti de la partener, ca asta te ajuta sa faci o alegere mai buna, etc…. insa totul pare atat de sobru si rece, lipsit de pasiune si viata… aproape pot compara partenerul de afaceri cu cel care vreau sa fie tata pentru copilul “meu”.
    Un barbat/femeie care SE iubeste si SE respecta este suficient pentru a simti ca il/o ai si il/o mai vrei…
    Ma macina o intrebare. Daca l-am gasit pe el, ala perfect, care mi-ar fi cursul vietii… amandoi perfecti, dragii de noi, fara o cearta – nu as rezista fara o polemica, ador sa ne argumentam punctele de vedere pana obosim si facem dragoste -, fara incapatanarea lui de dovedi ca stie sa instaleze o masina de spalat fara sa citeasca instructiunile… eu fiind perfecta i-as oferi intotdeauna cadoul la care se asteapta, as sti si ar sti fiecare pas… e atat de plictisitor…
    Toti care ne spunem opinia aici suntem tineri… abia am facut cunostinta cu noi… am avut si noi 2-3 relatii si credem ca am invatat din relatiile trecute,ca acum stim totul… care e ala perfect sau aia perfecta… dar daca il/o intalnim in clipa asta… tot vom gresi fata de el/ea cu ceva… si toata perfectiunea s-ar duce naibii, si o sa ne spunem nu a fost el/ea cel/cea perfect/a… m-am inselat… si next…
    PS: sunt ireala, insa eu exist.

    Reply
    • Daca zici ca totul pare sobru si rece, lipsit de pasiune si viata la cum fac eu lista, CATEGORIC, repet CATEGORIC, ti-ai schimba radical parererea daca ai citi 10 randuri din acea lista.

      Din pacate, ai cazut in extrema in care, bazandu-te STRICT pe modul tau de a privi viata si acest subiect, consideri exagerat sau eronat modul altui biped de a-si clarifica anumite scopuri si pasiuni. Modul in care tu actionezi, nu este nici bun nici rau, este doar al tau, iar daca altii merg pe un drum diferit de al tau, nu inseamna ca s-au ratacit.

      Si aici te contrazici singura: cum adica l-ai gasit pe cel perfect, fara cearta, dar nu ai rezista fara o polemica? Asta denota CATEGORIC faptul ca inca nu stii ce vrei de la el. Pentru tine, acel om perfect este cel alaturi de care POTI avea si certuri mici, si polemici asa cum iti place. Deci tot ce vezi ca ar fi perfect si plictisitor, de fapt e ceva ce nu ai vrea si nici nu e perfect.

      ATENTIE: perfect nu inseamna cum vede societatea omul perfect, ci cum il vezi tu!!! Oare de cate ori trebuie sa repet ca TOATA ideea acestui articol se invarte in jurul acestei afirmatii constructive: “TU stabilesti care e partenerul tau perfect. TU!”

      Nu stiu cine a avut 2-3 relatii… Am avut suficient incat sa stiu EXACT, repet EXACT ce vreau, bineinteles cu marja de eroare umana. Eu consider ca ar trebui sa fii deschisa la nou, la diferit, nu sa consideri gresit modul altuia si sa-l trimiti la site-uri de matrimoniale. Iar daca poti scrie doar 2 randuri despre cum ti-ai dori un partener, atunci nu exista niciun dubiu ca inca nu stii ce vrei si ce nu vrei.

      Scopul acelui text este de a face o retrospectiva la relatiile anterioare, la momentele cand erai fericita (deci notezi ce te facea fericita atunci) si apoi la cele neplacute, unde evident notezi. Deci vei stii ce iti place si ce nu, ce cauti sa primesti si ce vrei sa eviti. Nu accept negarea unui principiu decat prin afirmatii bazate pe experimentarea lui. Restul sunt doar chestii subiective.

      PS: sunt real si exist 😉

      Reply
      • tipule nu gresesti rau dar patinezi un pic pe langa pentru ca nu te pozitionezi in timp – o sa spui ca e/a a fost perfect partenerul inainte sa dai coltu daca la asta iti sta mintea in momentele alea – pana atunci cei doi valseaza usor sau alert prin viata si pot spera ca sunt unul pentru celalalt – desi daca ma intrebi si chiar daca nu o faci eu tot iti spun, ca intre un el si o ea trebuie sa existe un acel ceva infebil deci nu poti sa il notezi ( nefericit cuvant… ca si cand ai avea sistem de referinta cu grade de la 0 la maxim si dai cate o nota) – daca notezi inseamna ca gandesti rational ce se intampla acolo astfel ca s-a dus perfectiunea … asa cum spune si ireala :)( if I may) o furtuna e frumoasa si periculoasa in acelasi timp si nu sunt doua la fel si nu stii ce se va intampla dupa
        vad ca scrii cu caps pronumele tu – daca tu decizi cine e perfect de unde stii ca peste 2 zile nu iti vei schimba sistemul de definire a perfectiunii? intr-un cuplu nu exista eu si tu – si mai lasa-l dracu de perfect, in goana dupa perfect ( orice ar fi ala, ca eu nu m-am prins pana la 27 de ani ce aia) ajungi sa nu gasesti nimic …my two cents

        Reply
      • Eh, a fost rasatalmacit complet tot sensul termenului de “perfect”. Eu nu imi schimb in cateva zile ce vreau si nu inseama ca e ca o lista de haine, unde spun: asta, asta si asta. Si daca mi-as schimba, ar inseamna ca am mai descoperit ceva nou, bazat pe o relatie existenta.

        Dar ma folosesc de avantajul experientei si pot spune, acum, la 27 de ani (peste 23 zile :D), ca stiu ce anume vreau intr-o relatie (in mare) si stiu ce nu mai vreau sa primesc in ruptul capului. Am facut unele greseli repetate pe care nu le voi mai savarsi.

        Si normal ca restul ramane la voia naturii, nu-mi programez cu una anume, doar ca stiu ce scara de valori am si evident stiu ce caut. Nu e nimic exagerat in ce asteptari am, dar am vazut ca daca fac compromisuri prea mari de la inceput, sub pretextul ca nu exista perfectiunea, risc sa ma scald intr-o mare de compromisuri si ma trezesc dimineata si-mi zic: “Ce dracu caut eu aici?”

        Nu trebuie sa stii tot despre un partener, dar ajuta mult sa stii chestii de baza pe care nu le vrei si unele care sunt importante pentru tine. Eu asa vad lucrurile, dar nu inseamna ca modul tau de a rationa e bun sau rau, e doar al tau si daca merge pentru tine, atunci altceva nici nu mai conteaza 🙂

        Reply
  15. nu am gasit inca relevanta unor cuvinte de genu…”diaree”, “cacat”, etc…in rest numai de bine…

    Reply
    • Nu esti singura persoana care mi-a atras atentia in aceasta privinta si, desi nu caut sa menajez, totusi apreciez parerea fiecaruia si respect timpul alocat de fiecare pentru a citi ce scriu, asa ca am inlocuit cei doi termeni cu ceva mai acceptabil 😉

      Multumesc

      Reply
  16. Lista aia alcătuiește de fapt un tipar, dar tu poți primi ceva mai bun decât ți-ai imaginat din partea unei persoane care nu are ceea ce cautai (sau mai nasol), asta dacă nu-ți faci o lista care sa le cuprindă pe toate :). Uite sa spunem ca mie îmi plac oamenii sociabili iar prietenul meu nu este sociabil. Îmi doresc foarte mult sa ieșim, sa ne facem prieteni comuni etc…însa el nu vrea în ruptul capului, nu e felul lui de a fi. Crezi ca e suficient sa fie acest lucru în lista mea de chestii care le doresc în relație ca sa se schimbe? Sau ca acest lucru ma va face sa nu-l iubesc pentru celelalte calități care le-am descoperit pana în acest moment? In niciun caz.
    Nu, categoric în privința oamenilor nu poți face liste. Pana și la cumpărături te mai răzgândești 🙂

    Reply
    • Daca te razgandesti asa usor, nu inseamna neaparat ca altii fac la fel. Ma gandeam ca imi spui faptul ca ai incercat treaba cu lista si ca nu a mers, dar m-am insealat.
      Imi spui doar chestii teoretice. Si ce daca el are ceva diferit fata de scrii? Unde scrie ca trebuia sa aiba tot ce vroiai? De ce oare tot ce scrii este extremist, adica TOTAL diferit fata de ceea ce am sugerat in articol?
      In psihologie este o tema foarte clara, unde iti arata ca daca spui cu voce tare sau daca scrii anumite chestii din viata ta, vor avea un impact mult mai mare asupra ta, decat ideea ca deja stii deja tot ce trebuie.
      Cam orice chestie pe care am zis-o aici, observ ca a fost interpretatat inimaginabil de extremist, ca si cum uite, asta e scopul in viata, fa-l sau gresesti.
      Repet, ai libertate maxima in decizii, dar daca unii oameni actioneaza diferit de tine, este IMPOSIBIL sa spui ca metoda lor nu functioneaza, mai ales cand este limpede ca NU AI INCERCAT-O! 😉

      Reply
  17. Nu m-am contrazis. Partea cu cearta era o paranteza pentru imperfectiunea mea frumoasa. (am folosit cratima)
    Si eu consider ca trebuie sa fiu deschisa… doar ca lista aia… e mai usor de bifat pe un site matrimonial.
    Nu ai niciun dubiu ca nu stiu ce imi doresc, pentru ca “lista” mea nu e una de cateva pagini… si daca atat imi doresc… “2 randuri”. Simturile spun mai multe decat o lista. Poate nu te inteleg pentru ca exista o conceptie diferita despre ce inseamna a iubi… nu stiu ce a inseamnat fiecare femeie pe care ai intalnit-o. Si nu ma priveste. Insa fiecare barbat care trezeste acel ceva in mine, il iau “gol”. Nu il compar cu nimeni, nu il asociez cu nimeni etc, il caut pe el in el… ma descopar alta prin el… faptul ca suntem unici, e cel frumos lucru… te poti bucura de un partener de fiecare data altfel, ai trairi diferite…
    Nu judec gresit. Nu consider eronat modul de a-ti clarifica anumite SCOPURI si PASIUNI. M-as simti jignita daca as fi scopul cuiva.
    Da. E clara diferenta de opinie. Sigur nu bifez nimic din lista ta… am scapat de interviu. 🙂
    Cristi, putem sa ne argumentam opiniile trei zile si cu siguranta fiecare dintre noi va avea dreptate. Nu iti judec modalitatea de a cauta un partener ideal pentru tine. Aici sunte intre prieteni si dialogul trebuie sa fie unul educativ, pentru fiecare dintre noi, sa ne ascultam, sa ne vorbim… Dar relatiile, listele… Eu accept provocarea de a cunoaste 10 randuri din lista, posibilitatea schimbarii parerii mele.
    Cu ce parere raman in urma acestui articol… citesti teorii, si doresti sa le aplici… insa viata nu e construita doar din teorii, strategii… viata are un dar de a trai simtind.
    M-am inversunat. Nu relatiile trecute dau valoarea unui om.
    PS: aici suntem ireali, e o lume virtuala.

    Reply
    • Eu sunt cat se poate de real aici. “citesti teorii, si doresti sa le aplici” – acum 2 ani ai fi avut dreptate in privinta asta.

      “Viata are un dar de a trai simtind.” Din pacate, nimic nu poate schimba faptul ca un numar impresionant si majoritar de oameni nu stiu ce vor de la o relatie, dar totusi vor o relatie pe gustul lor :))

      Asta incerc sa subliniez. Opreste orice om pe strada, la intamplare si intreaba-l ce vrea de la o relatie si in 99% din cazuri iti va spune poezia partenerului onest, cu suflet bun, care il completeaza, adica NIMIC concret si totul evaziv.

      Si cand au parte de un partener pe masura, de cele mai multe ori le dau cu piciorul, pentru ca nu stiau ce vor, ca de fapt ar fi vrut altceva si tot asa. Oamenii nu stiu ce vor si ca sa stie, nu trebuie sa fie exagerati in detalii, dar macar o idee nu ar strica.

      Iar ideea barbatului care te completeaza, care e jumatatea ta este o himera. Care este jumatatea ta? Cum ar arata ea daca ar sta in fata ta? Practic, din ce este compusa jumatatea ta? Dintr-un om cu suflet bun care sa fie totul pentru tine? Destul de evaziv as zice…

      Ca si cum mi-as dori o masina, dar trebuie sa aiba 4 roti si volan si sa imi placa mult :)) Dar e bine ca tocmai am realizat ceva foarte interesant aici, gratie parerilor sincere citite si anume:

      ***Consider ca unii (nu toti oamenii) vor sa aiba un partener care sa fie in ton cu modul lor de a fi, sa fie reciprocitate in sentimente si sa fie acel ceva prezent, dar ei nu stiu cum ar fi asta si lasa la voia sortii sa hotarasca pentru ei. Cu alte cuvinte: vreau ca Mos Craciun sa imi aduca un cadou care sa imi placa, desi nu stiu ce mi-ar place, dar as vrea ca el sa afle din subconstientul meu ce-mi place si sa-mi trimita exact acel ceva***

      Iti voi trimite acele 10 randuri scrise, dar pe email si apreciez parerea ta si restul parerilor sincere trimise pe site. Desi ma simt oarecum incoltit de comentarii, in final ai dreptate, sunte toti prieteni si schimbam niste idei, atat. Important e sa nu fortam ideea personala asupra altora 😉

      Reply
      • Iti dau dreptate si azi in a aplica teoriile… insa nu in orice suflare a mea.
        Ei nu dau cu piciorul (nu toti)… se schimba… unul dintre ei se schimba… si este firesc. Nu se mai adapteaza si apare ruptura… Ce parea perfect odata… nu mai e.
        Oamenii vor sa construiasca impreuna, nu se lasa in voia sortii.
        Anul trecut patru barbati m-au cerut in casatorie… crezi ca sunt perfecta?!… nici vorba. Si daca imi spui ca pentru ei eram, sunt sigura ca nu…
        Daca te simti incoltit… poate e nevoie de o schimbare… sau poate nu.
        Astept urmatorul articol.

        Reply
      • 4 barbati te-au cerut in casatorie, uau 😀
        Nu stiu daca erai perfecta pentru ei, dar stiu ca voi scrie si despre subiectul asta, pentru ca am avut ocazia sa trag catea concluzii foarte dureroase, cel putin pentru mine.
        Deja devine deranjant termenul asta de perfectiune 🙂

        O sa vina si urmatorul articol 😉

        Reply
    • bai iar v-ati facut de cap pe aici fara mine :)) my bad

      nu relatiile trecute dau valoare unui om ci experientele traite
      cristi eu stiu ca ca tu vrei sa creezi cateva tipare si fiecare sa se identifice cu unul din ele and bob’s your uncle… nu merge asa, desi avem ca oameni tendinta de turma sa stii ca mereu va fi un altul care iti va da peste cap toate teoriile… incearca sa vorbesti cu un copil de 6 ani si vei ramane tampit ( am vrut sa scriu siderat dar de ce sa o fac?) …eu la 6 ani nu eram asa – oamenii evolueaza dar nu liniar sau logaritmic sau parabolic… ci dupa un grafic toatal atipic – cum crezi ca poate cineva sa iti spuna ce vrea de la un partener? tu nu vrei sa intelegi ca o data ce ai un partener nu mai existi tu ci voi – ei bine voi nu traieste dupa regulile lui tu sau eu ci dupa un set de reguli ce se inventeaza pe parcurs – altfel e ca si cum m-ai intreba ce casca sa imi iau sau ce ulei sa pun in motoreta…normal ca stiu dar nu are a face cu finalitatea actului de a avea acea casca sau ulei sau whateva… a venit noaptea iar nu sunt coerent

      Reply
      • Uite ca eu iti pot spune ce vreau de la o partenera, si nu e nimic utopic in ce stiu ca vreau. Deci daca eu pot, inseamna ca e posibil pentru oricine.
        Iar in legatura cu teoriile, rar se intampla sa vorbesc din teorii neaplicate, iar articolul in cauza nu face parte dintre ele.
        Simplul fapt pentru care am creat acest site imi arata ca vorbesc si din practica si din experienta (limitata sau nu).
        Oricum, la mine functioneaza sa stiu ce vreau de la o femeie si m-a ajutat foarte mult pana acum. Este posibil sa nu mearga acelasi principiu la toata lumea, deci nu il vreau drept tipar, dar am inima impacata ca l-am expus.
        Daca o singura persoana va considera folositor ce scrie aici, atunci mi-am castigat plata la care aspiram. Daca sunt mai multe persoane, atunci deja merg pe bonus 😀
        Si mie mi-e somn si tastez dintr-o pozitie incomoda :))

        Reply
      • offf Cris… “o lume intreaga” e impotriva ta… si tot nu dai drumul la lista aceea… e bine ca te ajuta 🙂

        Reply
      • Ma gandeam sa o public aici, dar e ceva foarte intim si inca nu am facut un bilant al potentialeor pagube pe care le-as putea avea daca mi-as deschide sufletul atat de mult.
        Dar pana decid, vei primi cateva pasaje pe email, dar de maine incolo 🙂

        Reply
  18. grecule ma provoci la o polemica… si nu sunt obosita
    NU MA ALINT. Termenul “impersonal” inseamna pentru mine: lipsit de personalitate.
    Regret ca transmit acest lucru: impersonalitate.
    Ce spui tu acum e altceva. Se va apropia cine “asculta”.

    Reply
    • o tii intr-o emfaza pe care nu o inteleg cu acest regret – am explicat ca pentru mine impersonal a inseamnat altceva in contextul respectiv – si cred ca ti-am dat de inteles ca te respect pentru modul in care gandesti sau macar m-am straduit sa fiu clar in aprecieri fata de ce exprimi poate nu am reusit
      pot face fata unei polemici desi in scris se strecoara multe scapari de nuanta

      Reply
      • Am depasit momentul.

        Reply
      • asta a fost toata polemica – ciudat, ma asteptam la mai mult – niciodata sa nu faci presupuneri e un cliseu ok cateodata

        dar stii sa pui frana nu gluma

        Reply
      • da, traiesc in extreme…
        pai au trecut 19 ore… s-a redus tensiunea

        Reply
      • da bre dar au trecut pentru mine si 500 de km – desi mi-ar fi placut sa polimerizez (gluma) cu tine aseara :)) insemna sa dorm astazi pana pe la constanta si inapoi in timp ce trebuia sa fiu atent si la tiruri … in sfarsit ai dreptate sa treci peste… dar lasa-ma usor ca s-a dus dracu uikendu pentru mine ca ploua in draci si sunt un pic dezamagit 🙂

        Reply
      • Cred ca tirurile de tine.
        In orasul meu nu ploua. Ma simt protejata.
        Ce atitudine deprimanta. Nu s-a dus weekend-ul. Abia s-a asternut. Vizioneaza un film, o intalnire cu cineva drag, cu prieteni, o conferinta pe messenger… o intalnire cu tine…

        Reply
      • “Angels & Demons” cu Tom Hanks. Nu l-am vazut, dar spune sora-mea ca e “tare”.

        Reply
      • de intalnirile cu mine m-am saturat desi nu asta ai spus
        nici in galati nu ploua dar va ploua maine unde trebuia sa ajung – decand cu motoretele stiu ce se intampla cu vremea mai rau decat un pilot de avion…de fapt site-urile pe care le au cei din aviatie sunt pe bookmarkurile mele de la opera…oare am o problema?:))
        cat priveste messengerul…propui ceva?

        Reply
      • Am spus, exact, ceea ce am spus.
        Nu stiu. Consideri ca ai o problema?
        Ti-am sugerat.

        Reply
      • multumesc

        Reply
      • Cu placere!
        Te astept.

        Reply
      • ascult radiohead … nu e bine dar in acelasi timp am gasit niste ciocolata ratacita prin casa, asa ca mai mult sau mai putin ma apropii de echilibru – consider ca am o problema pentru ca dau prea des si intr-un timp prea scurt refresh la siteul asta
        ai vazut ce luna superba sta pe cer si nu o bagam in seama in momentul asta?
        clar ca am o problema, am prea multe, dar crezi ca ii pasa cuiva? si chiar daca i-ar pasa, oare nu sunt prea harait incat sa nu mai cred in altruism si vise? clar ca am o problema, tu nu ai?

        Reply
      • Iti pasa tie. Nu e suficient?
        Daca deja esti harait, in curand vei fi o epava.
        Minti. Crezi in vise.
        Mama mi-a spus ca viata este o problema care nu pretinde o rezolvare.
        Nu mai da refresh la site, messenger-ul te atentioneaza cand primesti mail-uri.

        Reply
      • o sa tin minte – nu ploua in dimineata asta stiu o terapie mai eficienta pentru mine… multumesc inca o data

        Reply
  19. Eu cred ca polemicile aste nesfarsite nu-si au rostul, prin prisma articolului “Caracteristicile mele” – rubrica personal.
    Eu il stiu pe om de foarta multa vreme si va asigur ca nimic din ceea ce spuneti n-o sa-i schimbe parerile. Doar experientele personale au/pot avea influente ulterioare.
    Si mai cred ca polemicile de aici pornesc de la doua fundamente diametral opuse. Adica, pe de o parte este Cristi, care doreste sa puncteze fiecare actiune a vietii dupa o oarecare programare prealabila. Si de partea cealalta cei care nu concep sa-si premediteze viitorul, sau unii care au impresia ca se regasesc in ceea ce scrie rebelul aici. Insa una este sa intelegi ca poate exista si o alta modalitate de a privi traiectoria ta in viata, si alta este sa actionezi in acest sens.
    Prin urmare, din aceste modalitati diferite de a vedea lucruri vor exista mereu polemici. Comentatorii vor incerca sa-l convinga pe autor de existenta unor hibe in rationamentele sale, in vreme ce autorul va demonta orice critica.
    Acum, il provoc pe autor sa ne spuna ce urmareste: sa genereze o dialectica, sau doar sa ne arate ca gresim in felul nostru de a aborda viata.

    Reply
    • Conform Dex, dialectica e arta de a discuta in contradictoriu pentru aflarea adevarului. Nu cred ca al nostru Cristi vrea sa afle adevarul in ceea ce priveste subiectele abordate. Dimpotriva, el este un fel de detinator al adevarului (absolut) – :))nu stiu de unde imi vin cuvintele astea “rautacioase”, ca nu nu intentionez sa le spun cand ma apuc de scris – si ne impartaseste din credintele lui. Nu are dubii si nu doreste lamuriri, doar isi exprima convingerile si ne provoaca sa ne dam cu parerea pentru… audienta :)), de dragul conversatiei, din lipsa de ocupatie, din pasiune pentru polemica, sau din alte varii motive.
      In ceea ce priveste capacitatea lui de a demonta orice critica, asa cum el e de neclintit in convingerile sale, la fel pot fi si cei care il citesc…

      Reply
      • Din ce stiu despre el, cu siguranta nu face asta din plictiseala. Si nici n-a spus vreodata ca e detinatorul adevarului absolut.
        Eu il stiu un om altruist si cred ca vrea sa ne impartaseasca gandurile sale. Dar ramane intrebarea: de ce? Pentru a dezbate noi pana ajungem la adevar sau doar din dorinta de a ne ajuta?
        Este exclus orice alt fel de motiv, care ar tine de egocentrism.

        P.S. Termenul “dialectica” l-am folosit pentru a exprima exact semnificatia lui. De obicei am grija la alegerea cuvintelor.

        Reply
    • P.S.: Interesanta provocarea expusa de George 🙂 Astept si raspunsul autorului.

      Reply
      • Dar unde e autorul?

        Reply
    • simt o nota peiorativa in divagatia de mai sus fata de cei care ii canta in struna lui cristi – inca nu am inteles in ce gasca te plasezi tu
      daca il contrazic pe autor inseamna ca imi e teama sa imi premeditez viitorul ? dar cine a spus ca eu sau el are dreptate?
      cristi nu e rebel…dar s-a nascut ca multi altii unde nu trebuie

      Reply
      • In primul rand imi cer scuze si tie si Madalinei pentru raspunsurile intarziate, dar stilul asta de a se raspunde comentariilor ma depaseste complet, pentru ca mi-e greu sa urmaresc sirul raspunsurilor. Since, cred ca am nevoie de un ghid de utilizare sau poate Cristi merita doua palme peste ceafa. Asa ca eu abia astazi am vazut comentariul tau.

        Nu este nimic peiorativ in afirmatia mea, ci doar ma amuzam in sinea mea pe marginea unei afirmatii facute de Cristi in particular fata de cei care incearca sa-l faca sa-si schimbe parerea.

        In niciun caz tu nu mi-ai dat impresia ca faci asta

        Reply
      • * A nu se intelege nimic neplacut sau jignitor din acea remarca in particular. Nici eu nu-mi aduc aminte exact care era, dar tinea de perseverenta sigur.

        * Adu-ti aminte ca te-ai dezabonat de la optiunea de a mai primi comentariile prin email. Iar modul in care functioneaza comentariile, se bazeaza pe o prima ramura scrisa, apoi se poate raspunde la ea (deci a doua) si se poate raspunde si la a a doua (deci 3 raspunsuri in acelasi chenar mare).

        Apoi poti alege unde apesi butonul de a raspunde. Te uiti din ce ramura face parte si cui raspunzi. Mai mult de 2 subdiviziuni ale unui raspuns principal, nu merg scrise. Ar fi iesit un carnat. Plus ca fiecare ramura/chenar se deosebeste prin margini si nuante diferite la culori.

        Cand mai adaugi comentarii, bifeaza optiunea de jos, cea cu primirea comentariilor pe email. E valabila numai la cate un articol un parte, deci daca ti se raspunde la alt articol sau daca apare unul nou, nu vei primi comentariile pe email, decat daca vei fi bifat aceeasi optiune + un comentariu la respectivul articol.

        Iar dezabonarea e simpla, cu instructiuni in fiecare email.

        Reply
  20. Autorul a avut o zi cam plina si abea acum citeste toate subiectele. Sa le luam pe rand:
    1. Ideea referitoare la mine ca as detine adevarul absolut o tratez ca pe o gluma intre prieteni si ma amuz cand o citesc, luminandu-mi ziua 😉 Evident am ENORM de multe de invatat si prin tot ce spun, invat mai bine, mai ales cand primesc si feedback. De foarte multe ori nu am dreptate, motiv pentru care am nevoie de pareri.

    2. NU am dreptate in tot ce spun si nu imi exprim ideile doar pentru a ma afla intreaba. Asa cum usor s-a observat, majoritatea articolelor mele se incheie cu intrebarea: TU CE PARERE AI? Si nu e intrebare retorica, ci ma intereseaza cu adevarat fiecare parere. Ceea ce ma ajuta ENORM, sunt comentariile pe care le primesc. Daca nu aveam niciun comentariu, faceam monolog pe site si eram foarte predispus in a opri toata initiavia si a inchide site-ul. Imi plac polemicile pe subiectele existente si savurez fiecare comentariu. Daca as primi 10,000 de comentarii, as avea rabdare sa raspund la fiecare in parte, cu maxim de detalii.

    3. In ce priveste incapatanarea mea, recunosc, este imensa, dar trebuie clarificat ceva: eu nu imi schimb o parere intr-o discutie in care NU mi se aduc argumente clare. O afirmatie de genul: “Nu se poate face asa, pentru ca nu ar merge” o voi considera constructiva dar subiectiva si nu va fi suficienta pentru a-mi demonta ideile. Eu nu caut sa inchid ideile nimanui, respect tot ce mi se spune si multumesc pentru timpul acordat de fiecare pentru a scrie aici. In timpul acela ati putea face orice altceva, dar totusi ati ales sa scrieti ideile aici.

    4. NU, nu vreau sa spun ca restul lumii traieste gresit si eu am vazut lumina. Fiecare are viata lui, eu doar vin cu anumite idei PERSONALE care mi se par demne de luat in calcul. Si simplul fapt ca ma contrazic cu unele persoane, arata ca vreau sa aud argumente care mi-ar putea schimba parerea si sa aflu adevarul. Nu sunt in masura sa decid daca modul altor persoane de a trai este bun sau nu.

    5. Iar in incheiere, motivul pentru care fac tot ce este aici (desi nu mult, dar mai mult decat deloc), este acela ca vreau sa-mi dedic tot restul vietii mele in scopul de a ajuta cat mai multi oameni. Evident, cand ajut pe altii, ma ajut implicit pe mine, chiar daca ajutorul ar fi simplu sau ceva mai complex. La stadiul la care ma aflu, nu-mi permit inca financiar sa-mi pun toate ideile constructive in aplicare, asa ca ma limitez la tot ce pot face fara sa ma coste banii pe care nu ii am. Nu am nicio dorinta ascunsa, nu caut sa indoctrinez, nu exista efectiv acel ceva, acea chestie perversa care m-ar impinge sa fac asta. Am inceput lucrul efectiv la site cu 6 luni in urma si am investit enorm de mult timp, stres si munca pentru a face totul sa mearga si acum ma bucur ca un copil mic cand vad ca exista oameni interesati de ceea ce scriu.

    Si la sfarsitul zilei, ceea ce imi da cu adevarat satisfactie, este faptul ca exista situatii sporadice in care mi se spune ca anumite idei scrise de mine au ajutat cateva persoane. Si nu am alura vreunui Ioan Botezatorul sau altcineva, dar asa cum fiecare are cate o pasiune in el, a mea este sa fac tot ce pot pentru a fi mai bine, chiar daca probabil suna exagerat, dar este ceea ce simt. Iar siteul este doar inceputul…

    Reply
    • 🙂 Gluma am si intentionat sa fie 😉
      Imi mai sta pe limba o rautate mica >:) si apoi inchei intr-o nota pozitiva, placuta 🙂
      “La stadiul la care ma aflu, nu-mi permit inca financiar sa-mi pun toate ideile constructive in aplicare…”
      Conform unui filmulet motivational, pe care l-am urmarit in perioada in care rabdarea mea avea limite generoase ;)) e vina ta ca nu esti purted de bogat. Cica trebuie sa te trezesti dimineata, sa te uiti in oglinda si sa afirmi ferm convins, eventual cu voce tare si repetativ: YES I CAN! :)) Asigura-te ca esti singur acasa macar, sa nu intre rudele la banuieli… 🙂
      Acum si partea pozitiva, pe care am apreciat-o inca din timpul facultatii, cand mi-ai impartasit insemnatatea initialelor fabw 😉 Imi place spiritul tau helpfull, de a veni in ajutor si de a fi util cuiva, chiar daca, acest lucru iti aduce, implicit, si tie un beneficiu. Acesta e de natura… sufleteasca, nu materiala, iar asta e de apreciat.
      Ma bucur ca ai reusit, astfel, sa-ti pui o parte din visuri in aplicare… 🙂
      Imi place foarte mult si faptul ca visezi si crezi in visele tale. Eu am cam pierdut puterea asta… si am un sentiment de nostalgie placuta s-o vad la tine.
      Dicolo de glumele pe care le am in program uneori, de parerile diferite, de orice ironie mai mult sau mai putin fina, faptul ca, totusi, comentez aici, inseamna ca meriti timpul meu. Fara nici o nuanta de aroganta iti zic asta. Asa cum spunea un om pe care il admir la cote maxime: I have a very low tolerance level for stupid bullshit. De aceea, timpul meu liber mi-l petrec cu oameni si lucruri care merita atentie. So… keep up the good work.

      Reply
      • ce dragut ai dres-o

        Reply
      • 🙂 nu-i asa?

        Reply
      • Hehe, multumesc!
        Stiu ca depinde de mine sa fiu si financiar independent, motiv pentru care acum ma vad in situatia in care sunt pe drumul de a de veni astfel.
        Chiar Abraham Lincon spunea: “You cannot help the poor, by being one of them” 🙂
        Dar pana atunci, stiu ca pot incerca sa maximizez rezultatele benefice cu mininimul pe care il am la dispozitie. “Do what you love, and the money will follow”. 🙂
        Si hai sa fim seriosi, senzatia interna generata din recunostinta unui om pentru ajutorul acordat lui, este ceva inegalabil. Si eu sunt avid dupa asta. As putea spune ca, in final, sunt un mare EGOIST! Ador sa ma simt eu bine, dar nu pot realiza asta decat prin a-i ajuta pe altii, adica a-mi oferi orice serviciu am la dispozitie, celor care ar avea nevoie de ele. Win-win situation.
        Si Einstein spunea, cand a fost intrebat: “Care este scopul vietii” si el a raspuns: “Why, to help others, of course! What else could it be?!”
        Am facut abuz de citate :))

        Reply
  21. buei cristi hai sa iti povestesc eu aici o treaba – un om pe care l-am cunoscut mai de mult si care acum a murit oarecum spunea la un moment din viata lui asta… cred ca ajunsese la perfectiune dar nu la momentul potrivit si nu cu cine trebuia … acum daca ii citesc randurile “ma cam rad” atunci, candva nu radeam din contra – acum le gasesc puerile atunci erau totul … depinde asa cum am spus de pozitionarea in timp atunci suflet acum nimic, acelasi cuvinte, nimic sa le resusciteze

    “”Nu o iubesc. Nici nu stiu prea bine ce inseamna cuvantul “iubesc”, l-am spus de o mie de ori cel putin, l-am auzit la randul meu de alta mie de ori, dar nu l-am inteles niciodata, sincer sa fiu nici nu mi-a pasat prea tare, nu aveam chef de cuvinte cand o tineam de mana sau ma privea candid, era de ajuns, era totul; sa spun ca o am in suflet? De ce sa fac asta daca nu stiu ce e ala suflet? Stie cineva ce e ala suflet, daca stie sa imi spuna si mie astfel voi gasi cuvinte si ganduri pentru a o pastra in suflet. Nici ea nu m-a iubit desi crede ca a facut-o, doar imi repeta de atatea de ori ca ma iubeste si ii zambeam factice raspunzandu-i automat, probabil pana aici nimic special, nu? Toti raspundem din complezenta cu acel ingrat “si eu” si dupa asta privim in alta parte dar eu vreau sa fiu sincer acum cand nu o mai stiu. Trebuie sa afle prin gandurile mele ca eu nu o iubesc , de fapt nu “o” nimic cuvintele pentru a descrie trairile dintre noi doi, nu sunt inca in nici un limbaj, din pricina asta nu imi place cuvantul “iubesc” mi se pare fad pentru ceea ce se creea intre noi – ceva inefabil precum e campul magnetic, oricine stie ce este dar nimeni nu poate spune ce se intampla acolo, si probabil ne-am speriat de nelumescul pe care l-am nascut impreuna si am reusit sa il tinem in viata atat de mult/intens incat s-a autodistrus. Nichita Stanescu se exprima intr-o poezie, sa te imbratisez cu coastele as fi vrut, cred ca aveam o mobilitate amandoi la coaste ceva de neinchipuit la cate imbratisari au existat intre noi si coastele mele de multe ori se intind dornice dar ea nu mai este. Am spus ca nu am iubit-o, in schimb i-am simtit fiecare globula rosie misunandu-i prin vene, m-am intrecut cu ele pe acolo cautand sufletul sa il stapanesc sa fiu doar eu tartor in paradisul acela pe care nu l-am gasit, pentru ca nu stiam ce caut, tampit de om, tot ce aveam nevoie era in fata mea nu trebuia sa mai caut nimic, dar exista o patologie in mine care raspunde la intrebarea “ce cauti? ”, cu un senin “ce gasesc!!”…Ei bine nu prea am gasit nimic si nici nu mai caut. Cateodata, ca sa ma amuz, urcam pe muschii fetei in cursa mea edulcorata prin ea, si imi zambeam mie insumi prin mimica ei, dragut nu? E tare placut sa te lase cineva sa faci asta, doar nu crezi ca imi faceam de cap fara ca ea sa stie, din contra, ma ajuta cand ma impiedicam prin jurul inimii, ca pe acolo imi placea sa salasuiesc, credeam eu ca pe acolo trebuie sa fie sufletul, ma mangaia cu emotii placute, le stiam doar eu; cateodata, cand eram rau, ma izgonea si ma simteam smuls violent din culcusul meu comod/placut si scos printr-o insiruire de lacrimi de ale ei, incercand sa ma agat de obraz dar nu reuseam, curgeam ca o ploaie nerecunoscatoare si ma uitam in ochii de unde iesisem si vroiam inapoi dar nu poti avea mereu ceea ce vrei. Intr-un final ma lasa inapoi ca ii eram drag si imi era draga, imi era atat de draga incat am lasat-o sa ma goneasca si sa nu ma mai intorc crezand in imuabilul dintre noi cu toata fiinta mea, dar nu a fost de ajuns, si acum nu mai sunt lacrimile ei nici ale mele pentru ca s-au uscat de tristete, daca tu o iubesti priveste-o in ochi si cauta-te acolo si vei sti atunci ce am fost eu pentru ea si ce a fost ea pentru mine….si da…sunt ipocrit…am iubit-o dar nu mai conteaza…””

    tu crezi ca ai vrea sa il cunosti? si daca da/nu de ce?

    Reply
    • Cred ca, in final, ideea de “te iubesc” de fapt inseamna “ma simt viu, impacat cu mine, cand sunt alaturi de tine”.
      Accept riscul de a simti durere si singuratate, cautand ceea ce ma face sa traiesc, desi este in mine, e mai bine cand il poti impartasi.

      Citatele tale sunt prea adanci pentru a le putea digera corespunzator acum, dupa cele cateva beri :)) plus paharul de vin pe care il absorb acum, inainte sa ma pierd in fantezia viselor unde tot ce mi-am dorit, este demult implinit.

      Consider dragostea cel mai puternic drog din lume si fara ea simt ca ma ofilesc. Si asta e singurul an din viata mea, incepand din clasa I pana acum, cand NU sunt indragostit de nimeni. Sunt poate fanatic in a fi indragostit si ador sentimentul pe care mi-l da, chiar daca nu merge mereu cum vreau. Si daca a fi realist, inseamna a fi opus a ceea ce sunt acum, atunci aleg sa fiu ireal, si sa ma droghez cu ceea ce ador.

      Per total, nu stiu daca sentimentul de a avea ceva este mai puternic decat alergatura dupa acel ceva.
      Si inca ceva: exista oare posibilitatea ca ea sau el, partenerul perfect, sa fie cumva suma tuturor partenerilor din intervalul vietii, cu care ai simtit ca traiesti si mereu ai completat ceva in alta relatie?

      Reply
      • De care vin bei ba nemernicule?

        Reply
    • Nu stii ce e ala suflet.
      Intra in suflet si afla.
      Ai putea afla ca este ceea ce ai construit. Aruncand toate prejudecatile, “rezidurile” pe care cei din jur, societatea le depoziteaza. Sufletul se creeaza impreuna, se impartaseste de viata. Precum dragostea care este o distribuire de emotii, care impartasite cresc in intensitate.

      Reply
      • Nu stiu daca trebuie sa intelegem ce e sufletul, dar stiu ca trebuie sa fim constienti ca exista ceva mai mult decat un spatiu plin de molecule care se lovesc intre ele.
        Poate nici nu suntem conceputi sa ne intelegem cu adevarat.

        Reply
    • Ne-am grabit cu totii. Si am gresit.
      Altceva nu spune grecu.

      Reply
      • spun si eu una alta – intradevar grabindu-te nu faci altceva decat sa sari etape din relatie si da eu am gresit mai demult si o sa mai gresesc ce e important e ca am supravietuit si am invatat multe

        ca sa fiu on topic, partenerul perfect este cel cu care vreau sa impartasesc totul

        Reply
      • Pai… ne-am agatat de suflet… si altceva ai evidentiat sau altul era raspunsul ce il doreai.

        Reply
      • n-am inteles ce ai vrut sa spui – cred ca imi scapa ceva dar nu inteleg inca ce
        cam facem chat pe blogul omului asta – nu e rau

        Reply
      • Eram la subiect. De fapt subiectul deschis de tine cu ceea ce ai postat.
        Pana ne da afara Cristi, profitam 🙂

        Reply
      • ok
        azi am ajuns la o discutie despre viata unui fluture – contextul e genial dar e greu de explicat sa para funny si nu idiot – comparata cu a noastra viata unui fluture e scurta – trist de scurta – totusi saracia asta de animal face un lucru pe care noi nu o sa il facem niciodata …zboara
        viata unui om e si ea al naibii de scurta daca iei ca sistem de referinta planeta totusi noi nu zburam

        oare cat timp isi aloca fluturele in cautarea perfectiunii? poate sa regrete deciziile luate?

        e misto treaba cu problema ce nu pretinde rezolvare – foarte just cuvantul pretinde

        Reply
      • Ati comparat viata voastra cu cea a unui fluture. Foarte frumos.
        Pana la stadiul de fluture… el se reinventeaza de cateva ori, pentru a deveni un fluture frumos, minunat …si efemeri.
        Se calauzesc dupa propriul instinct, si da, zboara… ajung unde altii doar viseaza si nu se hraneste din vise. El crede ca traieste vesnic, nu-si da seama ca va muri …poate nici ca moare.
        Daca reusim si noi sa ne reinventam… evoluam. Sa ne comparam cu persoana de ieri, de acum un an …sau 5, este curaj.
        Nu regreta deciziile luate.

        Reply
      • nu stiu de unde stii tu ca fluturele crede ceva

        Reply
    • Eu l-am cunoscut…sau am crezut ca il cunosc…si am avut multe de invatat de la el,, de la noi.
       

      Reply
  22. e simplu. cine crede in suflete pereche va avea parte de asa ceva. cine crede in ranchiuna, batai intre parteneri si inselat pe rupte, exact de asta va avea parte.
    este la fel de simplu sa fii gica contra…

    Reply
  23. Sunt total de acord cu tine! Intr-adevar, doar de noi depinde daca vrem sa avem un partener perfect sau nu. Asa cum putem simti bunatatea intr-o persoana catalogata drept insensibila, dura, asa putem vedea si perfectiunea in cel de langa noi, prin punerea partilor lui negative intr-o alura pozitiva. Insa, majoritatea dintre noi nu reuseste sa gaseasca partenerul perfect. De ce? Raspunsul este unul simplu: avem asteptari mult mai mari din partea celuilalt in comparatie cu ce anume ii putem noi oferi lui. Si atunci gandim: fie continuam sa ramanam cu acea persoana si cu dezamagirea ca nu este partenerul perfect, dar poate reusim sa il determinam sa devina – total gresit, fie ne despartim, spre cautarea unui alt potential partener perfect.
    Din pacate, nu se poate invata cum sa pui defectele partenerului intr-o lumina favorabila, asta sta in firea fiecaruia, daca e capabil sau nu. Si dupa cum ai spus si tu, aici este vorba de compatibilitate. Atunci cand doi parteneri sunt compatibili, in acelasi timp devin perfecti unul pentru celalalt.
    Si deasemenea, este trist cum anumite persoane prefera sa ramana intr-o relatie din motive gen, cum ai exemplificat si tu: decat sa fiu singur, mai bine intr-o relatie, chiar daca aceasta nu ma multumeste, ori, nu ma atrage ideea sa o iau iar de la capat cu o relatie, asa ca, raman in situatia in care sunt.
    Cu siguranta, experientele anterioare ne sunt de folos, si ne pregatesc spre a avea o relatie perfecta, cu partenerul compatibil.
    Da Cristi, partenerul perfect exista, atata timp cat si noi stim sa fim un partener perfect pentru partenerul compatibil.

    Reply
    • Bun, ma bucur ca exista partenerul perfect 🙂 Normal ca trebuie sa ne cizelam si noi intre timp si motive ca sa stau intr-o relatie trebuie sa fie constructive sau nu merge, in niciun caz un compromis asa cum ai punctat: “nu ma atrage ideea sa o iau iar de la capat cu o relatie, asa ca raman in situatia in care sunt.”

      “Din pacate, nu se poate invata cum sa pui defectele partenerului intr-o lumina favorabila” – procesul exista si se numeste “reframe”, cand iti pui mereu intrebarea: “care este partea constructiva a acestei situatii?”, dar este simplu in teorie si greu in practica.

      Reply
  24. Cred ca tot ce putem cu adevarat sa invatam de la un fluture (sau orice alta vietate cu viata scurta) este: fii tot ceea ce poti fii, indiferent de durata calatoriei aici!
    Straluceste, zboara, transforma-te in cineva mai bun si profita de fiecare zi, in sensul constructiv! Si de preferinta sa fie la dublu 😀

    Reply
    • Nici chiar orice vietate… ma indoiesc ca un lup se transforma in sens constructiv…
      Nu am inteles “Si de preferinta sa fie la dublu “.

      Reply
      • * Lupul face ce a fost creat sa faca. Cum ar fi sa joace sah intre ei, lupii in padure, in loc sa se manifeste in modul in care au fost creati sa se manifeste? Fiecare vietate isi are rostul.

        * De preferinta la dublu = sa fie in doi.

        Reply
      • Inteleg faptul ca exista un ecosistem, un lant… isi are rostul… insa lupul nu straluceste in ochii mei, nu se transforma in cineva mai bun… profita de fiecare zi pentru a fi un pradator.
        A inceput meciul (repriza II).

        Reply
      • nu stiu daca ati avut ocazia sa va uitati la microscop – fluturii sunt hidosi ca orice insecta – in mintea noastra e stabilit ca sunt frumosi ca si simbol dar nu e asa – ca orice lucru/situatie/om de fapt nu e ceea ce vrea sa para – cred ca pentru multi e mai simplu sa joace un rol sa para ca sunt ceea ce isi inchipuie…si culmea traiesc vieti intregi asa

        Reply
      • lupul are o mare calitate – e sincer

        Reply
      • ce meci a inceput?

        Reply
      • M-am gandit ca un fluture poate trai si o zi… pentru acea zi are dorinta de viata, se bucura de clipe, traieste viata pana la apus. Are timp intr-o zi sa se indragosteasca, sa iubeasca, are timp sa fie fericit… are timp de viata.

        Pe cand “noi”, oamenii… spunem frecevent ca nu avem timp…
        S-a terminat. A jucat Steaua – Genclerbirligi (amical).

        Reply
      • Nu m-am uitat la microscop. Eu ii vad frumosi, acolo la bunicii mei. Probabil ca daca ne-am uita si la noi cu un “microscop”, am descoperi ca suntem infioratori. Sa nu folosesc termenul hidos.

        Reply
      • eu ca om nu am spus prea des ca nu e timp din contra
        am fost afurisit recunosc – fluturii sunt frumosi si mai ales impresionanti
        fotbal…serios? nu ma asteptam niciodata intr-o mie de ani…inca o data sa nu faci presupuneri grecule :))

        Reply
      • nu ma cunosti,e firesc.
        daca ti-ai facut o perere si presupuneri, e vina ta, sa fii surprins.
        E a doua oara.

        Reply
      • o sa o evit pe a treia

        Reply
      • De cele mai multe ori asteptarile aduc dezamagiri.

        Reply
      • cum ar fi viata fara dezamagiri? – fara termen de comparatie?
        concluzia e sa nu te astepti la nimic pentru a nu fi dezamagit… de multe ori

        Reply
      • Da, la nimic. Pentru a primi totul.
        Nu va ramane viata fara dezamagiri. Eu insami ma dezamagesc uneori. Nu vreau sa dezamagesc pe cei din jurul meu.

        Reply
  25. Cum ziua mea se apropie, ca in fiecare an imi dedic cateva saptamani, pentru a face un bilant de an.Plec o perioada departe de oras, de trafic, poluare, zgomot, de tehnologie moderna… plec catre necunoscut, pentru a cunoaste.
    Va doresc dialoguri impartind invataminte. O vara frumoasa!

    Reply
    • Vara frumoasa si tie!

      Reply
      • Multumesc! Ce trist e Galatiul azi!

        Reply
    • bravo si la multi ani pentru cand o sa fie ziua ta 🙂
      sa nu vorbesti cu necunoscutii :))

      Reply
      • Iti multumesc!

        Reply
  26. cred ca e cea mai frumoasa si subtila declaratie de dragoste 🙂 Ai dreptate in mare, dar cred ca fara sa vrei ai recunoscut ca toti avem un suflet pereche si ca “ce-i al meu e pus deoparte”, asta inseamna compatibilitate. E adevarat ca unii stau in rel. in care nu sunt tocmai fericiti, probabil lipsa curajului… comoditatea face partea din structura umana…
    probabil e frumos sa cauti perfectiunea din relatie in relatie… dak ai destul curaj sa lasi inimi frante in urma ta…

    Reply
    • Nu numai ca lasi inimi frante in urma ta, dar uneori tu esti lasat in urma cu inima franta, dar cu experienta care a ajutat enorm 🙂

      Sa stii ca ai dreptate… acum daca ma gandesc, prin asta am afirmat ca ce-i al tau e pus deoparte, doar ca trebuie sa actionam ca sa il gasim si luam, nu doar sa speram ca va veni barza cu el in zbor 😀

      Iar comoditatea, chiar asa este, face parte din structura umana, deci nu este nimic condamnabil in asta, dar comoditatea sporita, din pacate, nu este deloc constructiva.

      Reply
  27. Fiecare dintre noi are perechea perfecta “pusa deoparte”, insa cum bine se spune “Dumnezeu iti da dar nu iti pune si in traista” trebuie sa cautam ce este al nostru, iar in momentul in care gasim acea persoana sa ne bucuram de viata alaturi de ea. Cum ne dam seama cand am intalnit persoana potrivita? Cred ca acesta intrebare are doar un singur raspuns: sentimentele dintre tine si persoana respectiva sunt atat de puternice incat nici nu se por exprima.

    Reply
    • Nu numai ca sentimentele sunt prea puternice pentru a fi exprimate, dar simti ca esti langa cine trebuie, cand vezi ca sunteti si compatibili, nu e doar dragoste puternica intre doua persoane nepotrivite…

      Reply
  28. Partenerul ideal…nice topic numai ca ma face sa imi amintesc de o superstitie araba care spune ca nimic nu trebuie sa fie perfect pentru ca atrage deochiul’ invidia. De aceea pana si cele mai complicate voaluri au cate un fir scos intentionat. Da e adevarat ne dorim…Unde ar fi ajuns umanitatea daca nu am fi ravnit? Probabil la nivelul omului de Cro- Magnom.Pentru mine partenerul ideal e o multitudine de subiectivisme conform credintei populare” Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie” asa incat fiecare dintre noi are intrinsec ascunsa reteta partenerului ideal.
    Am sa va spun ce inseamna pentru mine partnerul ideal. Experienta de jurist m-a invatat ca pentru a obtine raspunsurile corecte trebuie sa pui intrebarile adecvate . Din punctul meu de vedere intrebarea corecta e ” Ce e relatia perfecta”? Perfect matematic A+B=c
    A- eu
    B-el
    C-relatia perfecta
    Eu + el care e perfect pentru mine ar trebui sa avem relatia perfecta. Numai ca relatia perfecta inseamna sa lasi de latine, sa accepti diversitatea si libertatea celuilalt . Daca mai au si un strop de iubire si respect avem 2 parteneri perfecti unul pentru celalalt.
    O zi buna Cristi…o sa te mai citesc.

    Reply
    • “Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie!” Corect!
      Multi considera ca un barbat perfect este un stereotip care le are pe toate, sau femeia perfecta este vreo craiasa. Cocosatul de la Notre Dame poate fi partenerul ideal pentru cineva. Unii pun accent pe fizic, altii mai mult pe caracter si tot asa.
      Partenerul ideal este fiecare dintre noi pentru altcineva. Singura chestie ramane sa ne gasim printre multitudinea de potentiali parteneri, sa ajungem la cel care ne cauta.
      Dar plecand de la premiza ca ceea ce cauti, te cauta pe tine, atunci stim ca sunt sanse foarte mari sa ajungem unde trebuie.
      Dar cel mai toxic lucru este reprezentat de relatiile care efectiv NU merg, dar partenerii stau prinsi acolo, de frica sa nu ramana singuri, de frica ca nu vor mai avea parte de sex, de frica ca trebuie sa o ia de la capat si tot asa. Asta strica echilibrul naturii si nu am vazut casnicie reusita intre parteneri care efectiv nu mai au ce cauta unul langa celalalt.

      Reply
      • E adevarat stereotipia cu ” Contrariile se atrag” e un mit de mult supraevaluat. Recunosc ca nu imi amintesc unde …cred ca in cursul profesorului Mielu Zlate am citit ca “sentimentul pur erotic si de atasament afectiv apare cand gasesti intr-o persoana similitudini”. Partenerul ideal e cel in care te recunosti ca intr-o oglinda.
        Partenerul perfect e acela care vine sa intregeasca latura ta adanc interioara , pentru ca e arhicunoscut conceptul de latura masculina in femei si de latura feminina in barbati. Imi inchei pledoaria militand pentru ideea ca partenerul perfect e cel ce vine in completarea acelui animus sau anima” si ca intradevar nu trebuie sa ne temem de singuratate.Singuratatea in doi e o penitenta mult prea grea iar cel ce se teme de suferinta va suferi de teama . Ceea ce trebuie retinut e ca partenerul ideal exista pentru fiecare iar androginul nu e doar un mit

        Reply
        • Farah, e adevarata observatia cu oglinda. Problema e ca uneori ce vezi nu e partenerul tau ci chiar o oglinda pe care el o pune in fata lui si in care te recunosti. Atunci iti spui : el e! Si dupa mult, mult timp incepi sa observi oglinda si sa-ti dai seama ca ai iubit imaginea din oglinda si nu pe el, care s-a ascuns in spatele oglinzii.
          In final nu mai am nevoie de oglinda altora ca sa-mi dau seama ca partenerul ideal pentru mine sunt EU.

  29. normal ca exista partenerul perfect…insa intrebarea e este el partenerul perfect pentru mine daca eu sunt partenara perfecta pentru el?

    Reply
    • Pai relatia perfecta e constituita din 2 oameni care vad in celalat un partener perfect.

      Daca te considera partenera perfecta pentru el, nu este obligatoriu ca si el sa fie la fel pentru tine. De aici si numarul de drame in relatii. Dar de multe ori situatia este comutativa, ca si adunarea.

      Este foarte posibil ca el sa te considere partenera perfecta din cauza ca proiecteaza pe tine imaginea ei. Partenerii perfecti de obicei au placeri si aspiratii comune sau cel putin complementare.

      Reply
  30. Hmm nush..dar unii asteapta in zadar si spera la partenerul perfect ,,si poate nu  tin cont de persoana de langa ei care ar putea fii ea insasi partenerul perfec ..Oamenii..(unii,nu chiar toti)nu stiu sa aprecieze pe cineva at cand il au aproape doar dupa ce au pierdut acea persoana…
    Si in ceea ce piveste orgoliu in exces consider ca e cel mai daunator lucru intr`o relatie ..
    Frumos oricum 😉

    Reply
    • Da, orgoliul asta… Nu e ceva dupa care as plange daca ar fi la oameni in cantitati mai reduse (mai ales la mine).

      Intr-adevar, de multe ori apreciem pe cineva dupa ce nu mai este langa noi. Cred ca e natura umana aici 😀

      Reply
  31. Foarte bun articol. Sunt de acord cu tine.
    Eu cred ca inainte sa te arunci intr-o relatie, e vital sa te cunosti pe tine, sa ai respect fata de tine, sa ai incheiate socotelile cu trecutul (asta insemnand ca identifici unde ai gresit in fiecare experienta si ca ti-ai invatat lectiile), sa te iubesti pe tine insuti, pentru ca daca nu ai o relatie buna cu tine si nu te simti bine tu cu tine, si nu ai o lume interioara plina de culori, arome, texturi – o lume interioara bogata si frumoasa, nu vei putea avea o relatie cu nimeni, vei avea permanent senzatia ca ceva lipseste.
    Ca sa daruiesti ceva, trebuie sa ai de unde. Asa ca daca nu esti cea mai interesanta, distractiva si atragatoare persoana pe care o cunosti, atunci ma gandesc ca lucrezi ca sa devii, nu? Pentru ca totul incepe cu tine. Uite de asta e asa de importanta dezvoltarea personala 🙂 . Apoi urmeaza arta seductiei, arta de a iubi, arta sexului, etc. Doar ca trebuie sa stim cine suntem si ce vrem de la celalalt. E primordial.
     

    Reply
    • Legat de acest articol, urmeaza sa scriu o carte si sa adun intre timp si feedback de la oameni. Voi publica articolul in cauza putin mai tarziu, in cursul acestei zile. Sunt atat de multe elemente ce trebuie stiute, care ne-ar putea ajuta sa evitam multe esecuri in relatii si sa traim mult mai bine in cuplu.

      Multe relatii esueaza din lipsa pregatirii pentru asa ceva, dar informatia exista, experientele exista si astfel vor fi prezentate in curand. Acum scriu articolul in cauza 🙂

      Reply
    • Vero, acesta e genul de raspuns care ma face sa-mi dau cu pumnii in cap. Daca tu ai pornit in viata avind deja la activ tot ce scrii acolo (sa te cunosti pe tine etc), atunci esti chiar o pasare rara – si fericita. Ghinionul stupid face ca multi oameni pornesc in viata foarte departe de idealul pe care-l descrii tu. Au dezechilibre, parti intunecate, rani deschise, iar in multe cazuri ar avea nevoie de un impuls exterior ca sa inceapa sa-si rezolve problemele. Cind toti cei apropiati au aceleasi probleme/dezechilibre/rani (sa zicem in proportii diferite) ca si mine sau chiar mai rau, de unde sa iau un exemplu, de unde sa incep si de unde sa stiu ca chiar exista o alta stare posibila in afara de cea “normala” (adica dezechilibrata) in care ma aflu eu si toti cei din jurul meu? Senzatia ca “ceva lipseste” este foarte prezenta, problema e de a constientiza exact ce lipseste.  Iar intre timp viata merge inainte, eu cu ea, imi gasesc un partener “perfect”, adica, in situatia data, ale carui defecte/dezechilibre/rani deschise se potrivesc perfect cu ale mele in acel moment. Doi orbi care se ghideaza unul pe altul in viata. Sufletul meu imi spune ca “ceva lipseste”, dar eu inca n-am invatat sa vorbesc limbajul sufletului, asa ca sau nu-l inteleg sau inteleg gresit. Si anii trec, se instaleaza depresia, diverse simptome pe care iar nu stiu cum sa le interpretez, pe care le tratez fara sa le cunosc cauza si tot asa. Iar de culorile si aromele din lumea mea interioara nu-ti mai povestesc.
      Asa incit daca tu chiar ai pornit in viata (sau ai ajuns rapid) in punctul de echilibru si armonie de care vorbesti, te felicit si te invidiez. Dar nu crede ca e o stare implicita si nici ca ar fi evident pentru toata lumea cum se ajunge acolo. Poate imi vei spune ca exista informatii despre dezvoltarea personala pe net si in alte parti, ca e de ajuns sa caute cineva si gaseste. Corect, dar e la fel ca si cu informatiile despre educatia sexuala de exemplu. Exista, sunt disponibile, dar in continuare exista avorturi, sarcini nedorite, boli venerice, analfabeti sexuali etc. Multe persoane chiar nu stiu ce si unde sa caute.
      Da, am ajuns si eu intr-un final in acest punct de echilibru si armonie, dar procesul a fost lung si dureros, presupun ca a semanat cu o iesire dintr-o coma lunga urmata de readaptarea la viata normala pe toate planurile. Poate ca am avut aceasta experienta tocmai ca sa apreciez mai bine la justa ei valoare starea mea de acum.
      Deocamdata partenerul meu perfect sunt EU.
      Cristi, da-i sa sune, agita in continuare subiectele delicate, nu ne lasa sa lincezim in comoditatea noastra! 🙂

      Reply
      • Este foarte adevarat ca exista informatie, dar multi nu neaparat ca nu stiu unde sa caute, si nu stiu ca au posibilitatea sa caute si ca ar fi in intereseul lor sa caute. Google este probabil cea mai mare inventie, dupa Iisus din Nazaret, vindecatorul.

        Tot ce trebuie este o conexiune la net, un navigator (browser: firefox, internet explorer, opera, chrome) si tastat sus adresa de google apoi:

        “cum ma protejez de sarcina”
        ” cum sa am o relatie mai armonioasa”
        “cum sa pot gasi lucrui pe care nu le gasesec”
        ” cum sa ma dezvolt mai bine ca om”
        “cum sa fac ceva care nu e rutina”
        “etc.”

        Cred ca era informationala a venit prea repede si inca mai consideram ca pentur a afla o informatie trebuie sa ne facem abonament la bibilioteca si sa studiem acolo multe ore, apoi sa conspectam cartile si sa avem grija sa nu le indoim foile.

        Fiecare se “trezeste” cand alege asta. Uneori poate dura putin, alteori mult si uneori o viata intreaga. Este imperativ sa se inteleaga urmatorul mesaj:

        Exista in viata mai mult decat acum (There is more to life than this). Exista muuuuult mai mult! Si odata ce s-a inteles mesajul asta, urmeaza, zic eu, curiozitatea de a cauta informatia, de a descoperi daca intr-adevar viata poate fi mai frumoasa, sau inseamna doar munca multa si infect platita, rate interminabile, mizerie si nervi. Eu imi pun TOTUL la bataie ca viata este si altfel, daca alegem sa facem ceva in privinta asta.

        Da Cristina, ii dau sa sune, cu cantece si zurgalai, maaaiiii 😀
        Cum spuneai si tu, plantam seminte si rezultatele se vor vedea sau nu in timp.

        Reply
      • Cristina, nu vrei sa stii prin cate am trecut pana sa ajung in punctul asta – in care am ajuns  de curand. Deci chiar nu vrei sa stii. Cred ca daca nu ar fi existat creatia si arta, as fi murit demult. Din pacate teoria nu ajunge, informatia nu valoreaza nimic daca nu o aplici, pentru ca cel mai mult invatam din experiente, mai ales din cele foarte dureroase. Asa ca dezvoltarea personala e utila, dar pana la un punct. Experienta e cea care face diferenta. Sau mai bine zis, tragedia si socurile, fiindca ele ne obliga sa patrundem in esenta evenimentelor, in esenta noastra si sa ne punem intrebari, sa cautam raspunsuri…Drumul spre paradis trece prin iad, din pacate…

        Reply
    • Right! Foarte bine punctat!

      Reply
  32. Uite ca azi este minunata zi de 14 februarie, in care toata lumea este mai buna, mai dulce, mai calda, in care vezi tot felul de inimioare rosii si kitchoase, in care auzi diferite declaratii de dragoste- mai mult sau mai putin adevarate- in care fiecare incearca sa fie mai bun si, evident ziua in care se cheltuie suficient de multi bani pe nimicuri.
    Dragelor si dragilor, pentru voi ziua de 14 februarie nu se poate sarbatorii si fara cluburi, si multi, multi bani cheltuiti? Nu apreciati mai mult o declaratie de dragoste spusa din gurita partenerului perfect? Va plac numai declaratiile de pe inimioare, trandafirii care dupa doua ore se ofilesc? Dragi baieti, va place sa va scoateti iubita intr-un super club de fite unde sa se uite toti libidinosii la ea si sa-si imagineze diferite chestii? Nu ati simti-o mai murdara apoi? Ziua asta mi se pare ca e defapt foarte comerciala. Nu puteti face dclaratii de dragoste decat in zilele de 14 respectiv 22 februarie, Revelion, Craciun, Paste, zile onomastice, zile de nastere, 1 sau 8 martie? Probabil inspiratia vine doar o de cateva ori pe an.
    Iubiti-va maxim! iar pentru restul zilelor: Iubiti-va mult!

    Reply
    • Eu nu sarbatoresc in general ziua asta, adica nu ii vad rostul, in afara de un potential comercial cum zici tu. Iar in relatii, nu vad o zi anume pentru a-mi declara dragostea. Noi am importat si Haloween si sunt ferm convins ca, in ritmul asta, vom sarbatori si ziua de 4 iulie, ziua Americii.

      Dar ce este pe 22 februarie? 😀

      Reply
      • Dragobetele 😀
        Sarbatoarea indragostitilor, pur romaneasca 🙂

        Reply
        • Sarbatoare poate fi de luni pana duminica daca iubesti.
          Mi se pare pura ipocrizie sa serbez o zi a indragostelii ca imediat ce trece, ala sa ma faca albie de porci.N-am nevoie de o zi speciala in calendar ca sa ii ofer lucruri materiale sau sufletesti. N-are nevoie de o zi anume in care sa ii confirm cat de mult il iubesc. Multi barbati sunt absolut superficiali cand e vb de cadouri.Eventual isi pun surorile sau secretarele sau vecinele sa achizitioneze un cadou pentru iubita sau sotia….si atunci…unde mai e iubirea?
          Sa-mi spuna rar ca ma iubeste si sa-mi arate in fiecare zi din an ca sunt iubita.Cum? Cu siguranta imaginatie detine asa ca nu ii va fi greu, pentru ca de asta il si iubesc pana la urma,nu? Biletelul ala strecurat in poseta prin care imi spune sa nu intarzii f mult la birou in seara respectiva imi poate provoca de o mie de ori mai multe emotii decat poseta din nu stiu ce colectie.
          Lucrurile pot fi atat de simple!!!

        • Multi barbati sunt superficiali cadouri, asa cum multe femei, din pacate, nu au nici cea mai vaga idee cum sa faca un cadou. Exista o arta de a face cadouri, dar despre asta voi scrie separat.

          Sunt de acord cu ce zici si sa inteleg ca si tu, la randul tau, stii sa ii faci cadouri in cel putin aceeasi masura cum astepti de la el sa iti faca, nu?

        • :)as fi subiectiva, dar reclamatii in sensul asta nu am avut.ba chiar am fost numita “copil nebun” si am primit un zambet foarte larg, ceea ce m-a facut sa cred ca era incantat de copilaria mea. conteaza foarte mult caracterul omului din fata ta, daca este sau nu dispus sa-ti accepte copilariile.  cand iti taie elanul brutal, a doua oara nu mai indraznesti.

        • E bine atunci, desi nu trebuie sa astepti neaparat reclamatii. Pur si simplu stii daca dai la fel de mult pe cat primesti, sau daca e dezichilibru acolo. Si daca exista dezechilibru, atunci nu exista fericire pe termen lung sau dragoste ca-n povesti.

          Eu am observat la multe fete faptul ca, mai ales in tineretea lor, au pretentii ca li se cuvin multe, desi nu ofera nimic in schimb. Asta ma bulverseaza de tot 😀

        • Nu astept nimic in schimb.Zambetul ala a fost suficient. Hmm…da,pretind ca acel zambet sa-l am pentru totdeauna:P.E singura pretentie pe care o pot emite la momentul actual, insa si aceasta depinde in mare parte de mine.
          Ma bucur chiar de zambetul smecheras al nepotului meu…si de la el am pretentii: sa imi ofere un pupic timid de fiecare data cand ma vede:P
           
          Cu totii avem pretentii, asteptari sau cum se mai numesc ele.Unii dintre noi sunt doar superficiali in a le emite.
           

        • E normal sa avem pretentii si asteptari, pentru ca dragostea este asa cum a fost si va fi mereu: CONDITIONATA!

          Conditionata de reciprocitate, dar asta am mai zis-o de multe ori. Daca unul da mai mult decat altul, sunt sanse mari sa se piarda pe termen lung… Asta faceam referire la persoane care considera ca multe li se cuvin, adica traiesc in imaginatia proprie si ireala. 🙂

        • e pe 24 feb;)

  33. In primul rand buna si-n al 2lea mi-a placut tot ce am citit ,bravo! Putini sunt cei care vad partea buna din lucrurile rele,si tot putini sunt cei care chiar invata ceva din experientele traite….eu una chiar am zambit din suflet cand am citit ce-i scris intre ghilimele 😀

    Reply
    • Si in al treilea rand, nu pot decat sa ma bucur daca ai gasit interesant / placut ce ai citit. Cu putin exercitiu, putem ridica standardul relatiilor interumane. More to come 😉

      Reply
  34. cine esti draga?dr love?hitch? :))

    Reply
    • Sunt un om simplu care are ceva de spus 🙂

      Reply
    • pai daca esti doar un simplu om,nu mai generaliza dragul meu si nu mai da sfaturi.poti sa ne impartasesti experientele tale,caci ne-am dat seama ca esti experimentat,da’ asta nu te face “detinator al adevarului absolut” 😉

      Reply
      • Nu stiu cum ai ajuns la concluzia ca sunt  “detinator al adevarului absolut”…

        Reply
  35. hmmm,,,mai captat atentia cu aceste propozitii,,, imi plac

    Reply
  36. hmmm,,,mi-ai captat atentia cu aceste propozitii,,, imi plac

    Reply
    • Atunci am sa incerc sa iti captez atentia in continuare 🙂

      Reply
  37. Perfect nu este nimeni, insa putem fi perfectibili. Nu exista partenerul perfect ci doar o suma de iluzii, basme si cai verzi pe pereti, adica o suma de pretentii, asteptari, nevoi nerostite (pentru ca celalat “ar trebui” sa stie!).
    Sigur ca cine ne iubeste, ne iubeste asa cum suntem, insa, asa cum spuneai si tu Cristi, asa nu inseamna a ne culca pe o ureche si a ne complace in lene, lipsa de responsabilitate, lipsa de actiune si alte “lipsuri”. Este frumos sa fim iubiti, dar este foarte important sa nu uitam sa fim, adica sa existam prin noi insine, nu prin celalalt!
    O relatie nu implica compromisuri, pentru ca a face compromisuri inseamna a renunta la nevoile si dorintele tale, iar renuntarea poate atrage dupa sine o serie de frustrari, s.a.m.d. Parerea mea este ca sinceritatea, asertivitatea si stabilirea, de comun acord, a unor repere in propriul cuplu sunt ingrediente necesare pentru ca un cuplu sa se apropie de perfectiunea dorita.
    Felicitari pentru articol!

    Reply
    • Multumesc pentru felicitari, ma bucur daca iti place 🙂

      Partenerul perfect exista in functie de definitiile fiecaruia despre perfectiune. Iar compromisurile sunt indoctrinari de-ale nostre, cum ca TREBUIE sa facem miliarde de compromisuri pentru a face o relatie sa mearga. Hilar si trist in acelasi timp…

      Reply
  38. Not bad … subscriu la idee :
    Dragoste, respect de sine şi reciproc, compatibilitate, comunicare sinceră şi fără infectul de orgoliu!
    mai ales la faza cu orgoliul … de care dispun din plin recunosc  … pitici pe creier intipariti bine din copilarie …
    ehh … ce sa-i mai faci de acum ?? cu ei crapi
    per ansamblu, frumos articol … sincer si bine structurat … congrats !

    Reply
    • Nu e neaparat sa “crapi” cu piticii pe creier 🙂 Din clipa in care stii ca ii ai, inseamna ca e doar o alaegere constienta sa ii pastrezi. Ca si fumatul…

      Reply
  39. pur si simplu subscriu articolului tau. mai exista oameni care gandesc. Aleluia!! :))

    Reply
    • Exista si cu ajutor, vor exista tot mai multi. Abea astept ziua in care majoritatea vor gandi liber. Then we will be among the stars…

      Reply
  40. Un articol care te pune pe ganduri… serios!! mai ales cand te regasesti sau mai bine spus iti regasesti “pacatele”, defectele, greselile… si povestea in el.. !
    ar fi prea multe de zis… asa k prefer s nu zic nimic, doar atat: MULTUMESC! 🙂

    Reply
    • Era bine si daca ziceai acel ceva, dar si eu iti MULTULMESC pentru ca ai citit si ai avut rabdare sa adaugi un comentariu. Ma bucur daca te ajuta ce scrie aici 🙂

      Reply
  41. Foarte frumos ai scris, e rațional, adică are sens. Știu…m-am gîndit și eu la treaba asta ca oamenii chiar dacă îmi sunt compatibili rămîn în relația lor actuala(lonely or not)… deși te vor nu o sa facă nimic…și asta pentru ca nici eu nu sunt hotarata daca pe el il vreau, ma gandesc ca imi e frica sa nu-l pierd a doua zi sau peste o saptamana. Deee… incerc sa ma iert ca nu raman constienta si nu sunt multumita cu mine in fiecare zi…nu e greu si nu vreau sa ma mai intorc la starea aia trista cand eram pesimista si suspicioasa…pentru ca acum ma inspira lumea(spatiul) sa calatoresc in timp ca sa descopar viata mai mult. Si descopar si oameni constienti (realisiti) ca si tine!
    Keep it coming!

    Reply
    • Hai mai bine sa calatorim in timpul de acum si sa descoperim cat mai mult posibil, ca sa avem cu ce sa ne intoarcem acasa 🙂 Si ce daca risti sa-l pierzi a doua zi? L-ai avut macar pentru o zi si nimieni nu poate lua asta 😉

      Reply
      • hehe Da asa e, ma bucur ca l-am avut o zi dar ramane o amintire superba, daca am fi fost un timp mai lung nu mi-as mai fi amintit clipa aia atat de bine, ci tot ansamblul. :))))))
        Acasa? Acasa e drumul…daca nu m-as invarti pe aici timpul ar sta si nu ar mai aparea nimic, dar prin miscare incep sa se aprinda si sa ia o forma. haha “Life is like riding a bicycle. To keep your balance you must keep moving”, Albert Einstein. <3

        Reply
  42. cum trebuie sa reactionezi in fata partenerului daca dupa o relatie de 4 ani iti zice ca te iubeste de fapt ca  si pe o sora?

    Reply
    • Sa ii multumesti pentru timpul petrecut impreuna si sa iti cauti pe cineva care te va iubi asa cum vrei, nu doar ca pe o sora.
      Dar ceea ce multi fac in situatia ta, este sa traga la nesfarsit in jugul aceleasi relatii care evident nu merge, sperand la o minune, sperand ca lucrurile se vor schimba, in loc sa isi construiasca ceva nou. 

      Acum ramane de vazut ce va urma…

      Reply
  43. citesc de cateva zile pe site si am gasit numai lucruri interesante, sunt captivat. Am sa ma alatur si eu discutiei cu o intrebare: Se poate sa traiesti ani de zile langa cineva pe care il consideri partenerul perfect, dar perfectiunea asta sa fie doar in imaginatia ta?

    Reply
    • categoric da !

      Reply
    • Matei, nu doar ca se poate ce zici tu acolo, dar chiar este probabil unul din cele mai intalnite cazuri relationale, in care unul sau amandoi parteneri se complac in acea relatie, crezand sau sperand ca este acea relatie pe care au cautat-o mereu, ignorand multiplele semne clar ca nu e asa. Se produce acea proiectarea a relatiei dorite asupra celei existente…

      Reply
      • Multumesc pentru raspunsuri, sunt intr-o perioada, destul de dificila, a unei relatii de cativa ani, am o multitudine de intrebari in minte,  unele carora le-am gasit raspunsul in articolele citite, altele inca fara raspuns dar pe care sper ca le voi deslusi cu ajutorul vostru.

        Reply
  44. “Dar în final, ceea ce este cu adevărat trist pentru mine, este faptul că pentru fiecare din noi există persoana compatibilă, sau persoanele compatibile, dar multe sunt implicate în relaţii fără rost, în care proiectează ceea ce nu există acolo, în timp ce alţii cu adevărat compatibili, sunt ori singuri, ori sunt implicaţi şi ei în alte relaţii letargice.”
    Cred ca , in primul rand, din acest motiv oamenii nu-si gasesc “Partenerul perfect”(uuf, nu-mi place deloc denumirea, prefer termenul de potrivit si nu perfect), eu am intalnit acest partener perfect, am simtit asta, l-am recunoscut chiar daca nu se incadra in tiparele stabilite de mine acum ceva timp, insa..este implicat intr-o relatie “fara rost”.

    Reply
    • Ce bine ca ideea de partener potrivit nu implica existenta unui SINGUR partener pe toata planeta. Din cate miliarde suntem aici, se poate gasi mereu cineva si mai potrivit care poate alege sa nu mai piarda timp in relatii fara sens.

      Reply
  45. Problema este ca e foarte usor sa spui : e mai bine sa nu incerci sa schimbi persoana de langa tine,cu care ai sau vrei sa ai o relatie,pentru ca nici tu nu te vei schimba pentru ea. Dar asta este aproape imposibil…chiar fara sa-ti dai seama voi fi lucruri care nu-ti vor placea si te vei trezi spunand :”Iubito/Iubitule…nu crezi ca ar trebui sa ma lasi pe mine sa fac asta? Nu vrei mai bine sa… Te rog,nu mai vorbi asa….Nu-mi place cand…Ma deranjeaza ca”
    Parerea mea este ca formularea “partenerul perfect” este un cliseu la fel de mare ca “vreau un om bun,sincer”. Si de fapt…daca ai posta la matrimoniale un anunt cu “sunt buna,sincera,devotata s.a.m.d caut om bun,sincer” ai mai multe sanse sa-ti raspunda cineva decat daca ai scrie “sunt incapatanata,orgolioasa,rea caut om bun,sincer”.

    Reply
    • E usor de spus si simplu de facut (simplu, dar nu usor). Si ce daca nu e usor? Daca era usor, toata lumea facea asta instantaneu. Important e ca este realizabil, indiferent daca e usor sau nu. Mici ajustari in relatie pot fi lejer acceptate, problema apare la prea multe si mari compromisuri. Acela e semn clar ca nu aveti ce cauta impreuna.

      Partenerul perfect este ceva in viziunea fiecaruia: cliseu, vis, realitate, metafora, etc. Eu stiu ca exista cineva perfect in sensul ca sunt compatibil foarte bine cu acea persoana, deci este perfecta pentru mine. Nu inseamna ca e perfecta pentru toata lumea – nici nu as vrea asta, ar fi prea mare competitia 🙂

      Reply
      • Ai dreptate…oarecum! Oricum…sper sa-ti gasesti persoana perfecta pentru tine,daca nu ai gasit-o deja. Si felicitari pentru publicatii,scrii chiar bine:)
         

        Reply
      • Multumesc, tot ce scriu este exact cum simt.
        Iar cu persoana potrivita: cel mai probabil ea este suma tuturor persoanelor potrivite in intervalul vietii mele 🙂

        Reply

comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 − one =