sub papuc

relationship monopoly - sub papucsubiect: despre posesivitatea arhi-întâlnită în relatii
categoria destinată: cei care sunt posesivi în relații, în special persoanele care nu recunosc asta
timp de citit: aprox. 10m

Întâmpin multe dificultăți în a-mi da seama cum să privesc problema exagerat de des întâlnită a monopolului relațional. Adam a venit obosit de la muncă, dar ceea ce i-a ridicat moralul toata ziua a fost că are avea chef de o băută cu prietenii masculi, seara după muncă.

A trimis câteva mesaje celor apropiați în speranța exagerată că va întoarce lumea pe dos și va reuși să-și adune prietenii la o bere, uite așa în timpul săptămânii, seara după muncă. Nu vorbim aici de extreme puerile cum ar fi beții ridicole, vomitat pe stradă, prostituate, bătaie în bar, crime și sifilis.

Vorbim de o ieșire simplă între prieteni. Răspunsul mesajului trimis a fost scurt, rapid si conform așteptărilor: ar ieșii băieții afară dar sunt obosiți și vor să stea cu iubita, cum să o lase singură așa și să riște o ceartă pe tema asta?!

Ar vrea sa iasă afară cu toții dar nu vor să se certe cu partenerele posesive, așa că renunță. Nu-i problemă, el este obișnuit deja cu miliardele de mici compromisuri zilnice pe care le face. Printre acestea se numără: draci în fund suportați din partea iubitei, ifose, impresii și idei infantile pe care le debordează. A mai vrut el să iasă la plimbare singur, așa aievea dar ea îl borfăia la telefon și îl suspecta că se culca alta.

Ar vrea să vadă alte țări, să exploreze lumea dar are iubită și ea nu ar fi de acord să plece el singur și l-ar amenința cu despărțirea. Dar chiar și în rarele ocazii când iese în oraș cu prietenii și cu EA, evident trebuie să facă nazuri și acolo. Aia nu-i convine, aia-i pute, vrea acolo, ba vrea dincolo, dar parcă nici aici nu e bine. O doar capul, burta, măseaua, degetul, vrea atenție, vrea să fie suflată în partea dorsală jos. El nu poate să se bucure de o seară liniștită pentru că are de păzit o consumatoare de energie.

Partea cea mai tristă la Adam-ul nostru este că nu știe sau nu vrea să accepte ideea că este sugrumat, asfixiat de talpa obositoare a iubitei pe care o venerează. Dacă renunță la ea e greu, cu cine va mai face el sex, cum să o ia de la capăt cu alta, dacă va fi și mai rău, cum să stea el singur, cum să ia el deciziile pe care le vrea fără să fie nimeni care să i le socotească constant? Nu, alternativa este descurajatoare, mai degrabă un RĂU SIGUR decât POSIBILITATEA unei vieți mai bune.

El este un simplu intermediar, un subcontractor, primește informația dar decizia o ia in funcție de ce spune ea. Era și vorba aia: “Eu iau toate deciziile în casă, soția mea le ia doar pe cele mai importante”. După o vreme, orbit și bătătorit psihic de posesivitatea infantilă a partenerei, începe să creadă că ceea ce se întâmplă este normal și nu concepe că el ar fi cumva sub papuc. Ba mai mult, ajunge să vadă situația prin termenul de responsabilitate. El se consideră un responsabil în relație, nu o marionetă cu un caracter de gumă.

Tendința oamenilor de a-și ține partenerul sub papuc vine din nevoia fricoasă de a fi în control, ceea ce respectivei persoane îi acordă falsa senzație de importanță în viață. Asta se trage de la o mare nesiguranță de sine și neîncredere în partener și mai ales din lipsa maturității în gândire și lipsa experienței unei relații constructive. Dacă ea a avut relații sporadice și plictisite în care controla totul, normal că va duce mai departe tradiția dacă i se va permite.

Dacă iubești sincer pe cineva, cum poți alege să te comporți într-un mod distructiv cu el? Care este logica? Tu ai venit pe Pământul ăsta ca să faci ce ți se spune sau ca să trăiești așa cum vrei tu? Sclavi sunt cei care se cred liberi dar nu-și văd funia de la gât.

De fiecare dată când îți este frică să îți susții argumentele și decizia în fața partenerului este un semn că nu poți fi liber în relație, că ești sub influența lui. Jocul acesta mizerabil devine un perpetuum mobile care contribuie masiv la îmbătrânirea prematură, la deteriorarea sănătății și la acumularea rapidă a unui bagaj enorm de regrete.

Ar vrea și ea să iasă în club cu fetele singură, FĂRĂ EL, dar el se gândește că e periculos, că poate acolo ea face sex oral cu un necunoscut și îi va trăda dragostea, cum să se ducă ea fără el acolo? Și poate ar vrea să vadă un film siropos la care el are alergie, dar nu se poate uita că o stresează el la cap.

Dacă partenerul va avea puterea de judecată încât să-i taie FERM, DIRECT și de la început orice tentativă de a-și face cuib în capul lui, situația poate fi evitată ca și o boală care nu a apărut datorită vaccinării în prealabil. Este ca și o tranzacție în care prost nu este cel care cere ci cel care acceptă.

De multe ori, autonomia deciziilor în relație este anihilată prin tradiționalul șantaj sentimental, care este una din cele mai scârboase și des folosite forme de subjugare psihologică. Interesant este că oamenii (în special femeile) posesive nu au prea multe prietene, se învârt mai mult în grupul iubitului. Oare de ce… Totodată, ele nu se consideră posesive ci doar au grijă ca relația să meargă cât mai bine, pentru că au mai multă încredere în judecata lor decât a partenerului, consideră că știu ce e mai bine. “Ce v-ați face voi bărbații fără noi…”

Mulți bărbați acceptă femei imposibile lângă ei din frică de a fi singuri, pentru că vor să aibă parte de sex (sporadic), pentru că aleg să aibă personalitate maleabilă, pentru că nu au încredere în ei sau pentru că consideră normal să ceară voie, așa cum făceau în copilărie acasă.

Multe femei aleg un bărbat retardat de posesiv lângă ele din frica de a nu rămâne singure, pentru că aleg să aibă personalitate maleabilă, pentru că nu au încredere în ele, pentru că se complac în mediocritatea unei astfel de relații și pentru că mizează pe schimbarea în bine a partenerului. Adică vor același om, dar să fie altfel.

Cel mai amuzant lucru mi se pare atunci când sunt considerat încăpățânat daca nu fac cum mi se zice. Adică dacă nu execut indicațiile conform ordinului, sunt încăpățânat, ca și cum indicațiile ar conține adevăr suprem. Și astfel apar și certuri puerile în mașină de exemplu, în care fiecare își salivează pe hartă părerea drumului și cel care va avea dreptate va desconsidera pe viitor validitatea în gândire a celuilalt într-o situație similară.

Foarte trist este că majoritatea oamenilor pe care îi observ neagă cu desăvârșire aplicabilitatea vieții sub papuc, în ce-i privește pe ei. Înseamnă că eu vorbesc despre extratereștrii aici. Nu-i de mirare că există atâta nefericire în relații. Subiectul îl voi dezbate mult mai amplu în cartea promisă, dar am ales să aflu părerea ta despre acest subiect, pe care o consider ca un feedback binevenit. Tu ce părere ai?

Autor: cristi

Notă: Dacă găsesti informatie interesantă aici, poti ajuta prin a distribui mai departe si mai ales poti adăuga comentarii. Părerea ta este cel mai bun feedback pe care îl pot primi. Si dacă crezi că proiectul fabw merită, te poti implica în mod direct folosind pagina de proiecte. Multumesc pentru că esti tu.

85 Comments

  1. Vezi tu , posesivitatea asta mai este corelata si cu o lipsa de incredere intre parteneri … adica ea nu accepta ca el sa iasa in oras cu prietenii pentru ca ?! Pentru ca ce ? Pentru ca nu are incredere in el … La fel si el , nu o lasa cu prietenele de teama ca il va insela  …  asta denota lipsa de incredere . Daca ai incredere in persoana iubita  o vei lasa sa plece oriunde indiferent cu cine pentru ca stii ca nu se va intampla nimic …
    Intr-o relatie trebuie sa existe flexibilitate din partea partenerilor si respect unul fata de celalalt .(pe langa iubire )

    Reply
    • Da si nu se limiteaza doar la neincredere ci si la nevoia copilareasca de a fi primi exagerat de multa atentie, altfel nu se simte iubita 🙂 Cred ca astea trebuie eradicate de la inceputul relatiei, altfel se transforma in cangrene.

      Reply
  2. Interesant…si din pacate foarte adevarat…
    Multe doamne  si multi domni aleg acest drum in viata…doar din simplul fapt ca nu vor sa priveasca cu adevarat “VIATA”…si la “vremea recoltei” realizeaza ca mai mult au suferit si ajung sa se intrebe cum ar fi fost “DACA”….ar fi spus NU cand au zis DA…sau invers…

    Reply
    • “Cum ar fi fost daca ar fi zis NU in loc de DA” – asta cred ca este printre primele semne ale regretelor ce apar in urma compromisurilor de genul asta. Apoi se considera ca deja e tarziu sa mai schimbe ceva si continua cu nonsalanta pe exact acelasi drum 🙂

      Reply
  3. Sunt multe conceptii gresite in cupluri (cum ca femeia conduce  , barbatul este capul familiei …astea sunt complet gresite , lucrurile se fac impreuna ), sunt multe lucruri de spus si de reglat intr-un cuplu  .
    Articolul mi-a placut , este prima data cand citesc acest blog , am gasit si ceva aricole anterioare foarte bune , voi mai reveni pe blogul tau .

    Reply
    • Ma bucur daca ai gasit ceva interesant aici, imbunatatesc constant totul. Esti binevenit sa revii cand simti nevoia 🙂

      Reply
  4. Cristi, ai perfecta dreptate! O asemenea situatie intr-o relatie trebuie anihilata de la bun inceput. Eu consider: cauza la toate e frica. Elimini frica, mergi cu mai multa incredere prin viata. Nu-ti  mai este frica ca nu vei mai avea sex, ca nu vei singur, ca nu vei avea cu cine sa-ti petreci fiecare seara.
    Posibil, cei care duc un astfel mod de viata, pur si simplu le convine. S-au asezat comod si nu risca cu nimic, nu mai doresc schimbari. Exista si o alta categorie de persoane, care neaga, dar in interiorul isi dau foarte bine seama  ca traiesc sub papuc.
    Numai bine! Astept cu nerabdare urmatorul articol. Bafta 😉

    Reply
    • “S-au asezat comod si nu risca cu nimic” – tocmai aici e paradoxul, ca risca exact TOTUL, desi considera ca merg la sigur si nu risca.
      Articolele care asteapta sunt in numar masiv si le aranjez intr-un mod digerabil, cu un design nou cat de curand.

      Curios, asta ar fi unul din putinele articole unde comenteaza mai mult barbatii decat femeile, de fapt NUMAI barbatii pana acum 🙂

      Reply
  5. Am cunoscut un cuplu a carui poveste se potriveste perfect temei acestui articol. Relatia era un dezastru datorita posesivitatii. In final s-a pus punct. Ar fi fost bine sa se fi intamplat mai devreme, dar niciodata nu e prea tarziu. Oricum, exista si barbati posesivi si femei posesive si, pana cand nu vor invata sa aiba incredere in ei si in partener, relatia de cuplu va fi una sortita esecului. Dar pentru unii ceea ce spun vecinii, cunoscutii, familia si prietenii este mult mai important decat echilibrul sufletesc si o relatie sanatoasa…Un articol minunat!

    Reply
    • As putea adauga ca pentru MULTI ceea ce spun vecinii, cunoscutii, familia si prietenii este mult mai important decat echilibrul sufletesc si o relatie sanatoasa 🙂
      Trist e ca dupa cineva iesa dintro relatie tardiva ca aceasta, se comporta nedrept cu urmatorul partener…

      Reply
      • Nu toti raman cu sechele. Unii mai si invata ceva din poveste. 😉
        O seara placuta!

        Reply
  6. Felicitari!
    Sincer i-mi place ,scurt si la obiect. Ceea ce ma bucura este faptul ca nu ai inclinat balanta spre nici una din parti.
    Interesant este totusi ca unii dintre noi se mai “desteapta” si indraznesc sa puna punct unei asemenea relatii. Increderea in persoana de langa tine nu este de fiecare data benefica. 

    Reply
    • Da, unii se mai “desteapta” asa cum zici si au curajul sa puna punct unei astfel de relatii. As vrea sa spun ca ei constituie majoritatea, dar cred ca as minti 🙂

      Reply
  7. Buna
     
    Imi place articolul tau si consider ca tot ceea ce ai scris este adevarat, nu cred ca mai exista barbati care sa aiba incredere in femei si viceversa, si citeodata noi femeile ne dorim ca barbatii sa fie gelosi ca sa ne dam seama ca suntem iubite precum de altfel si voi va doriti ca femeile sa fie geloase ptr. ca se zice ca daca nu e geloasa/gelos atunci nu e iubire.cred ca am spus tot, daca am omis ceva revin mai tirziu cu un mesaj.

    Reply
    • Sincer, eu nu imi doresc ca o femeie sa fie geloasa cu mine, de fapt, urasc din adancul inimii cand primesc gelozie la pachet si ma descotorosesc repede de acea persoana. Insa am prins ideea ta, intr-adevar se poate considera ca prin gelozie apar semnele dragostei. Twisted 🙂

      Reply
  8. Am citit cu interes si acest articol (ca de altfel si pe cele postate anterior) si consider interesant / impartasesc punctul tau de vedere. Abia astept sa-ti citesc cartea, sens in care iti doresc spor la treaba. Cu prietenie, Adi.

    Reply
    • Si eu abia astept sa o public, face parte din scopurile pricipale pe care le voi duce pana la capat. Informatia trebuie impartasita cu toti cei interesati 🙂

      Reply
  9. Hey Cristi, in primul rand felicitari pentru articol!
    Well mie unul mi se pare ca e bine ca se intampla uneori asa, dupa o relatie de genul acesta intelegi ce inseamna cu adevarat libertatea si cat de usor iti poate fi luata, ar trebui sa precizezi ca aproximativ 3 din 4 relatii de dragoste (conform unor cercetatori :-)) ) sunt de fapt relatii de co-dependenta.
    Imi pare rau insa ca unii oameni nu vor sa-si recunoasca problemele si sa priveasca in interior, insa in acelasi timp stiu ca e ca un fel de ritual de initiere prin care trecem, cred ca la un moment dat fiecare am simtit asta chiar si pret de cateva minute / zile, important e ceea ce faci dupa. Daca accepti asa ceva sau nu.
    Eu spre exemplu, am refuzat sa fiu in relatii cu fete de genul acesta, pentru ca stiu ca nu mi se potrivesc, insa mereu stiu ca e valabila si viceversa si incerc sa ofer libertate neconditionata partenerei.
    In fond, siguranta relatiei nu vine din cat de posesiv esti ci cat de mult satisfaci unele nevoi, daca reusesti sa faci asta… nici nu o sa se gandeasca macar sa te insele 🙂

    Reply
    • Nu stiam ca 3 din 4 relatii de dragoste sunt de fapt relatii de co-dependenta, dar cred ca e foarte adevarat asta 🙂 Astfel de relatii pot fi considerate si un ritual de initiere si cred ca majoritatea trecem prin el. De exemplu in cazul meu, nu doar ca am fost in relatii in care era era posesiva, dar de multe ori EU am fost maniacul depresiv 🙂

      Reply
  10. Cred ca ar trebui sa existe limite de ambele parti, sa aiba fiecare libertatea lui dar totul depinde cum este prezentata celuilalt si ce nevoi au in momentul acela. Este nescesar sa existe suport si la bine si la rau.

    Reply
    • Si totodata sa se puna in balanta compromisurile si avantajele. Daca balanta inclinsa spre un sir interminabil de compromisuri… decizia apartine fiecaruia.

      Reply
  11. bun subiectul 🙂 insa e doar o parte a problemei, cand un partener sufoca pe celalalt, si de aici intervin certurile sau se naste nefericirea si complacerea in acea situatie. ce zici insa, cand de la inceputul relatiei, un partener acorda celuilalt libertatea deplina si evident normala, iar celalalt partener este confuz, deoarece nu primeste doza “stiuta” de gelozie, posesivitate, certuri penibile etc. si creeaza el insusi/ ea insasi o intreaga tevatura, ca sa ii fie pusa libertatea in lat, asa cum era obisnuit/a inainte?

    Reply
    • Foarte interesant punctata treaba, iar raspunsul exista deja: cand o persoana primeste acea libertate totala din partea partenerului si nu stie ce sa faca cu ea, evident cele doua persoana sunt cel putin incompatibile iar cea care acorda libertatea este cea evoluata si experiementata. Persoana care simte nevoie de acea gelozie si acele sitautii neplacute a ramas oarecum blocata in trecutul glorios al relatiilor nocive pe care le-a avut, ceea ce reflecta totodata si starea ei interioara.

      Daca decide sa se alinieze cu noul tip de relatie ce i s-a prezentat, au amandoi de catigata, daca insa aduce in relatie negativismul distructiv din trecut… vom vedea cine va ceda primul 🙂

      Reply
  12. Mi-a placut articolul. E adevarat ce spui,cu toate acestea ai scris doar din perspectiva unui barbat, transformand femeia intr-un ‘monstru’. Nu doar femeile sunt geloase, posesive si ‘nebune’. Statisticile arata ca  barbatii inseala mai mult decat femeile, putem vorbi si de violenta in familia care porneste de cele mai multe ori tot din gelozia bolnava a barbatului. “E prea scurta fusta”, “De ce se uita ala la tine”, “Pentru cine te-ai machiat asa”, etc. Cunosc persoane care se enerveaza doar daca un alt barbat ii intreaba iubita cat e ceasul, care verfica mesajele si apelurile primite pe telefonul mobil, barbati care au o singura explicatie “Eu sunt barbat“.

    Reply
    • Mai jos spunea cineva ca nu am ridicat problema doar la femeie sau la barbat, ci la amandoi, deci cred ca asta tine de interpretarea fiecaruia, eu nu am vrut sa atrag atentia doar asupra femeilor. Statisticile arata ca barbatii inseala mai mult decat femeile? Ei cum poate cineva sa stie asta. Tu daca inseli, faci dupa aia sondaje de opinie si raspunzi la intrebari? Si chiar daca ar fi adevarat ce zici, ce importanta are cine pe cine inseala?

      Tind sa cred ca incerci sa muti discutia in partea masculina, dar am subliniat in articol ca AMBELE SEXE au aceste trasaturi. Violenta in familie nu e buna niciodata, dar sa nu crezi ca DOAR barbatii sunt violenti si femeile victime. Am intalnite femei-diavol, care efectiv cereau sa fie “date cu capul de masa”, prin comportamentul lor imposibil. E o vorba, nu ma refer la propriu.

      Reply
  13. mi-a placut articolul! Frumos, te pricepi sa expui idei! Si cartea o sa fie probabil un succes! Eu sunt pe de alta parte adeptul solutiilor sau al sugestiilor! Mi-ar fi placut sa vad si o conclcuzie a ta de genul: Bun..si ce-i de facut? 🙂 si sa oferi propria ta viziune!

    Reply
    • Uneori ofer si sugestii, insa nu tot timpul sunt aplicabile tuturor, asa ca momentan ma rezum la a ridica mai intai problema, sa fie constientizata, sa devina vizibila. Presar si sugestii dar evit sa predau ca la scoala o singura solutie buna. Insa am prins sugestia si tin seama de ea pe masura ce imbunatatesc continuu materialele. 🙂

      Reply
  14. articolul asta mi se potriveste mie. eu mam chinuit 13 ani dupa care nam mai rezistat. mam chinuit doar pentru ca e un copil la mijloc si eu nu aveam unde sa merg,  acum dupa 2 ani credema nam putut sami fac o relatie pentru ca mie frica. mie frica ca o sa patesc din nou la fel si nu maqi pot avea incredere in nimeni. parerea mea e ca niciodata nu trebuie sa suferi si sa te chinui pentru nimeni. imi pare rau ca mam desteptat prea tarziu. sati ajute dumnezeu cu cartea.

    Reply
    • 13 ani de chinuiala… e ceva… Nu cred ca te-ai trezit prea tarziu, ci doar tarziu, dar se poate imbunatati ceva mereu. Acum daca te-ai fript suflii si in iaurt, insa nu pot sa imi imaginez cum ai putea lega o noua relatie CONSTRUCTIVA, daca iti este frica sa incepi una. Nici la Loto nu poti castiga decat daca joci…

      Reply
      • gr8 words .. ca-n bancul  ala cu Bula .. “da doamne sa castig la loto !! ” si Dumnezeu exasperat dupa luni de rugaciuni ” te ajut, mai Bula, dar i-ati si tu macar bilet la loto… !!! ” .. asa e .. multi renunta sa mai incerce doar pt ca au suferit intr-o relatie anterioara.. total gresit. In opinia mea nu timpul le rezolva pe toate. De cele mai multe ori el devine dusmanul nr 1 – si poate agrava situatia. ca o boala pe care nu o tratezi la timp, astepti sa-ti treaca si te trezesti ca, in momentul in care vrei sa-ti administrezi antidotul, e prea tirziu – !! asa e si cu o suferinta .. nu timpul o face sa treaca, ci persoanele – tandretea, intelegerea, rasul .. umarul pe care sa plingi ..

        Reply
  15. Buna Cristi! E prima data cand citesc un articol de-al tau(nu si ultima). Felicitari! Mi-a placut mult .. ai surprins bine una dintre cele mai grave greseli intr-o relatie – posesivitatea! Ai surprins la fel de bine cauza – derivata in principal, din nesiguranta si imaturitate .. si efectul ei – obisnuinta , sau ruptura. Asta, vorbind la modul general .. pentru ca in particular, situatile sunt diferite .. Parerea mea ca suntem un popor cu un simt al proprietatii foarte bine dezvoltat : casa mea, masina mea, jucaria mea, nevasta mea, pamantul meu, sotul meu .. si mai nou mormantul meu :))) … e normal, ca  dupa ani de comunism in care totul/toate era/erau a/ale tuturor si-a nimanui, oamenii sa-si recapete o indentitate, o apartenta .. singura problema e excesul !!! :))
     Ai spus bine “Dacă iubești sincer pe cineva, cum poți alege să te comporți într-un mod distructiv cu el?” – se poate sa iubesti sincer pe cineva si sa nu realizezi ca e o iubire distructiva, pentru ca iubirea are limbaje pe cat de universale, pe atat de diferite – pe cel al cuvintelor, cel al trupului.. al comportamentului .. e gresit sa judecam pe cineva doar pentru ca  vrea sa fie iubit intr-un anumit fel – fie el si-al geloziei. Totul e ca partenerul/a sa-l inteleaga si apoi sa aiba rabdarea sa-l invete pe celalalt si limbajul “sanatos”.  Intr-o dragoste adevarata nu exista dubii,frica, stapin.. sclav … libertate , inchisoare… Dar  cati din noi avem curajul si rabdarea sa o cautam, sa o gasim .. sa o cultivam .. sau sa o crestem ???

    Reply
    • Nu am zis neaparat ca trebuie sa judecam pe cineva doar pentru ca  vrea sa fie iubit intr-un anumit fel – fie el si-al geloziei. Dar nici nu avem obligatia de a ramane cu acea persoana care cere si ofera astfel de tratament. E alegerea fiecaruia ce om tolereaza langa el. Exista si dragoste adevarata intre oameni total nepotriviti.

      Dragostea NU este de ajuns intr-o relatie, nu a fost niciodata de ajuns DOAR dragoste. Compatibilitatea este primordiala, apoi respect reciproc, dragoste, valori morale comune, pasiuni comune sau complementare, etc. O relatie sanatoasa are nevoie de o reteta intreaga de ingrediente.

      Reply
      • .. suntem diversi .. si de aceea se spune ca lumea e frumoasa … :)))))

        Reply
      • Toti suntem diferiti.Diversitate in unitate, nu-i asa?Da, dupa parerea mea cea mai importanta intr-o relatie este iubire, insa iubirea se termina atunci cand incepe nevoia, dependenta de celalalt.Cand iubesti cu adevarat un om, lucrul asta iti da aripi, pofta de viata si dorinta de a fi mult mai bun de cat esti tu.e gresit sa vrei a schimba ceva in om, pentru ca un om isi cunoaste defectele, chiar daca nu si le recunoaste.Cand iubeste cu adevarat el va vrea sa le inlature, sa fie mai bun pentru persoana pe care el,in acel moment, o considera cea mai buna.Din pacate, e usor sa teorretizezi, dar un pic mai greu cu practica.Am facut foarte multe greseli in viata, dar cred ca am si reusit sa invat din ele.Da!Iubirea e cea mai importanta!Iubirea neconditionata, iubirea care te face sa acorzi toata libertatea din lume(pentru ca stii ca intre tine si partener e o legatura care nu se poate rupe).Iubirea nu are nevoie de atentie pentru ca stie ca o primeste-chiar daca el e la o bere cu prietenii, iubirea nu are nevoie de prezenta lui fizica in orice moment(chiar daca e dureros de placuta o simpla atingere)-ea te hraneste din interior permanent. “Ingredientele” care fac o relatie sa functioneze sunt iubirea, libertatea si adevarul.A fost bine sa-mi impartasesc parerea.Poate asa imi mai amintesc si eu de lucrurile care conteaza cu adevarat.multumesc!

        Reply
  16. Mda.Din pacate in multe relatii nu sunt luate in considerare alte aspecte in afara sexului cand de fapt probabil cel mai important a spect al unei relatii ar trebui sa fie compatibilitatea :intelectuala, principiala, a intelegerii existentei.Probabil ca in functie de evolutia fiecaruia, la varste ceva mai mari principiile de functionare sunt altele .Apoi vine mentalitatea unor generatii si imposibilitatea unor oameni de a intelege si a filtra cu si prin proproiul creier notiunile.In psihologie mai exista o abordare si anume incapatanarea unora de  a crede ca insistand asupra partenerului si facand compromis dupa compromis celalalt ca prin minune se va trezi, va vedea efortul celui care renunta.In opinia mea, relatiile dintre oameni nu reprezinta un sir lung de renuntari ci mai degraba o multime de impliniri caci de ce ai vrea sa traiesti langa cineva care iti frange aripile, iti alunga visele si iti mototoleste eu-l?La un moment dat frustrarile devin atat de mari incat in locul iubirii apare apatia sau chiar adversitatea .tema pe care ai deschis-o este individuala si necesita o intelegere individuala intrucat oamenii sunt entitati care nu pot fi tratate in grup.Nu pot fi intelesi in grup.Asa cum unii filtreaza toata informatia, mentalitatile, invataturile prin propriul sistem de gandire altii le iau ca atare si astfel greselile se perpetueaza iar personalitatile se afunda .Oricum,nu cred ca cei care sufoca partenerul o fac din dragoste ci mai deraba dintr-o profunda neincredere in sine si din incapacitatea lor de a trai propria viata .Uita astfel ca fiecare individ in sine are o viata proprie pe care trebuie sa o traiasca el si sa nu lasa traita .E cumva la alegere dar depinde foarte mult de capacitatea fiecaruia de gandire

    Reply
    • Da, este nevoie de compatibilitate intr-o relatie, nu doar dragoste. Cu cat scriu mai mult pe subiectul asta, cu atat imi dau seama ca nu prea am cunoscut oameni cu adevarat fericiti in relatii. Poate nu vad eu bine, dar cea mai fericita parte din cupluri o observ la inceputul relatiilor, ulterior toate compromisurile devin bombe cu ceas si urat mirositoare.

      Se tot propaga ideea ca dragostea este tot ce trebuie intr-o relatie si se folosesc mereu termeni ca: “te iubesc”. Si eu te iubesc, si ce daca? Daca nu suntem si compatibili pe cat mai multe planuri, ne imbatam cu apa de canal.

      Da, depinde de capacitatea fiecaruia de gandire si mai ales de DORINTA fiecaruia de a creste pe plan mental. Consider ca este util sa accepti ca mai ai de invatat in multe aspecte si sa nu respingi ideile diferite de modul tau de gandire actual. Si abia dupa ce exista aceasta dorinta de flexibilitate, se pot dobandi materii noi si viata poate sa capete un total alt sens.

      Reply
      • … depinde si ce inseamna pentru fiecare dintre noi dragostea, cum traducem conceptul ” a iubi “.. pt  ca de cele mai multe ori folosim aceasta expresit intr-un mod destul de usor , des .. si fara a simti .. confundam dorinta, obisnuinta sau o batere de inima cu iubirea! .. e normal ca in aceasta situatie “dragostea” nu ajunge !!!

        Reply
  17. sincer, n-am avut rabdare sa citesc tot articolul rand cu rand… am citit ultima parte pe diagonala…
    e amuzant faptul ca pui problema 99% din perpectiva masculina… ca barbatii “saracii” sunt niste victime torturate de partenere… abordarea problemei inverse s-a rezumat la fix 2 paragrafe de doua randuri…
    eu cred ca fiecare e responsabil pentru deciziile pe care le ia in viata. nu e vinovata femeia care “borfaie” (mama, ce ma topesc dupa termenul asta!!!) pe barbat. daca el ramane in relatia respectiva, inseamna ca ii place…
    cunosc multe cazuri de barbati care sunt mari “victime” de genul celor prezentate mai sus. si toti nu se despart de femeile respective. de ce oare? sa fie oare pentru ca de fapt pe langa toata “borfaiala”, primesc si “chestiile” de care au nevoie? sa fie oare pentru ca celor din jur nu le povestesc decat partile nasoale din relatie pentru ca postura de “victime” ii avantajeaza? oare nu cumva folosesc femeile ca scuze pentru niste lucruri pe care n-au chef sa le faca sau pentru ca n-ar vrea ca partenerelor sa aiba escapade similare (pt ca e clar ca se creaza un precedent)?
    de asemenea, cunosc multe femei care sunt “sub papuc” si se supun neconditionat din motive pe care eu nu le inteleg. dar am incetat de mult sa ma mai intreb de ce… cand e vorba de relatii intre cele 2 sexe, nu exista retete.
    think about it…

    Reply
    • Am specificat foarte clar ca nu e prost cel care cere ci cel care accepta, normal ca barbatii care stau langa astfel de femei isi merita soarta. Ce chestii au nevoie? Ce anume poti avea nevoie de la relatie plina de anomalii? In cel mai bun caz – sexul, care si ala e sporadic in multe relatii longevive.

      Nu trebuie sa povesteasca nimeni partile neplacute ale relatiilor – sunt prea evidente chiar si extraterestrilor care ne studiaza din alte galaxii. Cand ceva nu merge, nu doar ca este evident dar mai si pute.

      Nu inteleg totusi cum de ai concluzionat ca articolul se refera 99% la partea masculina, desi nu l-ai citit in totalitate? Think about it… 🙂

      Reply
  18. Pentru ca relatia de cuplu sa functioneze e nevoie sa facem mici concesii si sa acceptam ca unele lucruri nu pot fi schimbate.Fiecare are nevoie de momente de singuratate. Admitem ca fiecare dintre noi suntem o individualitate si ca este total nepotrivit sa incercam sa o\ il “topim” , s-o\il modelam dupa cum vrem. Fiecare are nevoie de un spatiu vital pentru a se regasi pe sine. Cand nu ai un astfel de loc doar al tau, dar simti nevoia sa fii singura, poti iesi sa te plimbi un timp pentru a te regasi putin. Asta ,bineinteles …daca ti se da “voie” de catre celalalt . Nevoia de a ne tine langa el,de a ne controla in fiecare moment  are de cele mai multe ori efectul contrar – cea iubita va fugi in cele din urma de el in speranta de a gasi pe altcineva care sa-i respecte intimitatea si implicit pe ea, ca intreg…
    Apropo ! Dupa cum ti-am mai spus …imi place mult ce postezi. Bravo !

    Reply
    • “Pentru ca relatia de cuplu sa functioneze e nevoie sa facem mici concesii” – asta e adevarat si nu intra in categoria compromisurile subliniate de mine. Mici concese e una, mari si constante compromisuri e cu totul altceva.

      Multumesc, lucrez constant la imbunatatirea materialului expus si invat de la orice comentariu primit. 🙂

      Reply
      • Da , in articolul tau faci referire mai mult la compromisurile mari, constante,acelea care de multe ori ele devin o concesie prin lezarea altora sau prin abandonarea unor valori in care credeam vreodata…Compromisul intr-o relatie de cuplu nu inseamna sa accepti ceea ce te raneste in schimbul unor avantaje materiale sau pozitii sociale semnificative ,in acest caz compromisul ar fi o minciuna …Oricum ,in cazul in care facem un compromis intr-o relatie conteaza de ce il faci ,cu cine il faci si nu in ultimul rand daca se merita sa il faci si trebuie avut in vedere ca atunci cand compromisurile sunt constante cel de langa noi sigur va profita de aceasta situatie in favoarea sa…

        Reply
  19. Astept cu interes sa vad si eu cum arata o relatie intre un barbat si o femeie FARA COMPROMISURI. Si mai astept ca specialistii sa ne lumineze calea prin puterea exemplului.

    Reply
    • Exemplele sunt deja, insa nu vad cum as putea da detalii personale pentru a le folosi drept exemplu, fara sa afecteze persoanele feminine care si-au adus contributia. Insa am o idee despre asta si voi incerca sa o pun in practica pe parcurs.

      Ideea de compromis in relatie este dusa de prea multe ori la extrem si este apoi considerata normala. Eu vorbesc de compromisuri care afecteaza vizibil si incontestabil sanatatea fizica si psihica a celor care traiesc asta, nu compromis de genul: “azi vreau fasole, dar tu vrei ciorba.”

      Reply
      • Sau: “Cum preferi? Mai intai mancam si-apoi dunga-dunga?” Raspuns masculin: “Cum vrei tu si-apoi mancam!”
         

        Reply
      • Words of wisdom, old profet!

        Reply
  20. Salut Cristi, felicitari pentru noul articol.
    Ce vad eu revenind in articol si in majoritatea comentariilor este combinatia intre “iubire” si neincredere. Oi fi eu radicala dar mie mi se par incompatibile iubirea si neincrederea. Neincrederea implica o lipsa de respect a celuilalt si o relatie inegala, de genul “am o pisica si incui cu grija usa ca sa nu fuga de acasa”, sau “am un ciine si-l scot la plimbare, dar in lesa, pentru siguranta”. Chiar asa, cei care n-au incredere in partenerul lor nu-l considera un partener cu drepturi egale ci mai mult un animal de casa. Eu nu mi-as dori sa fiu animalul de casa al nimanui, mai bine singura.
    A doua problema este hipnoza colectiva care ne tot lamureste ca fericirea/viata nu exista decit in doi, ca TREBUIE sa avem o relatie, un partener pentru a indrazni sa ne aratam in societate. Cei care sunt de acord cu afirmatiile de mai sus sa se mai gindeasca o data. Da, idealul e sa fim intr-o relatie fericita, dar in lumea reala putem trai o vreme si fara partener si NU E RUSINOS. Ce vreau sa spun e ca o relatie merita multe eforturi dar ca exista niste aspecte pe care nu merita sa le abandonam pentru nimeni : respectul de sine, bucuria de a trai, dreptul de a avea un spatiu propriu.
    As scrie mai multe dar datoriile ma cheama 🙂 .

    Reply
    • “cei care n-au incredere in partenerul lor nu-l considera un partener cu drepturi egale ci mai mult un animal de casa.” – uau, asta e sadica si adevarata in acealasi timp

      Excelent zis: TREBUIE sa avem relatie… nu TREBUIE nimic, decat poate ar trebuie sa fim cat mai deschisi la minte si sa ne dam seama ca scopul vietii nu este reprezentat de disperarea de a avea o relatie de vis, o viata intreaga, cu 65 de copii si nepoti si fara sex cu alta persoana.

      Respectul de sine, bucuria de a trai, dreptul de a avea un spatiu propriu l-au abandonat enervant de multi oameni, sunt dezamagit si descurajat in acelasi timp…

      Reply
  21. Este groaznic de adevarat in tot ce ai scris draga Cristi. Este realitatea izbitoare a zilelor noastre insa hai sa spunem drept: multe femei se complac dat fiind faptul ca nu au un loc de munca iar fara sprijin financiar e mai greu sa iei viata in piept. Evident ca sunt si femei cumplit de exagerate pe care eu personal nu le agreez dar……….fiecare cu calitatile lui.

    Acum sa spunem ca sunt si barbati ingrozitor de mototoli care se simt in largul lor ca nu trb sa ia cele mai grele decizii din viata lor,avand femeia de langa ei mai ”’data naibii”’.Se intelege ca nu judecam pe nimeni  –  daca asa alegem……suportam.:(

    Reply
    • Groaznic de adevarat zici 🙂 Situatia este valabila ambelor sexe, chiar e risipa de timp si energie sa considere cineva ca femeile sunt mai cu motz sau ca barbatii sunt asa. E drept, eu am vazut mai multe femei posesive decat barbati, dar am vazut mai multi barbati sub papuc decat femei 🙂

      Reply
  22. Aici nu se ia in considerare factorul iubire. Tu nu vorbesti acolo despre iubire, vorbesti despre prietenie, sex, lucruri superficiale(nu ma refer aici la sex, ci doar la sentimente, care sunt superficiale in discrierea ta). Daca doi oameni se iubesc, dupa ce vin de la munca, fiecare vrea sa stea cu celalalt, iar daca e invitat unul dintre ei in oras, pot sa mearga amandoi si sa se simta bine. E normal sa vrei sa stai singur o anumita perioada, este uman, nu vorbesc aici despre acest aspect, dar daca acesta nu se respecta, inseamna ca nu exista dialgo, intelegere, iubire.
    Ce inseamna dragoste? Daca nu-l accepti pe celalalt, nu te accepti pe tine. E simplu. Devii atat de apropiat de un om, incat el devine o parte din tine, efectiv iti imparti “viata” cu el, sau asa ar trebui, sa fiti amandoi pe aceeasi frecventa(nu e doar e metafora). Daca esti iubire, nu poti sa nu te bucuri impreuna cu prietenele/prietenii tai si cu iubitul/iubita ta/tau. DA, nu vei putea sa discuti cu ei despre cat de buna e ***** aia de la nush ce masa, dar oricum toti vad asta, so… ce rost are sa spui lucruri evidente?

    Reply
    • Are rost sa spun lucruri “evidente” pentru ca nu toata lumea este constienta de ceea ce tie ti se pare evident. Nu ai vazut oameni indragostiti care se sufoca intre ei? Posesivitatea exista si in timpul sentimentelor, ba chiar mai ales atunci. Daca nu iti pasa de cineva, e cam greu sa fii posesiv sau gelos.

      Poti vorbi orice cu partenera/partenerul, chiar si cat de buna e gagica de la alta masa, depinde de nivelul de comunicare intre voi.

      Reply
  23. nu exista “sub papuc”pentru ca celor care li se intampla nu realizeaza si restul nu accepta asa ceva ! 🙂

    Reply
  24. Nimic nu-i intamplator…
    Fiecare vine in lume pentru a “repara” ce a stricat  sau n-a fost in stare sa faca in vietile anterioare .Pana cand persoana nu-si va” indrepta ” greseala ,da ,tot “sub papuc va ramane “…

    Reply
    • Deci cei care sunt in relatii “sub papuc” de fapt isi mai sterg din pacatele vietii? 🙂

      Reply
  25. O sa comentez din prisma unui om care a tinut si care a fost tinut sub papuc. Rectific, nu om, femeie. Asadar, sunt o femeie careia i-a placut sa tina sub papuc pt ca din pct de vedere total gresit si odios al femeii, acest fals control arata ca tu esti cocosu`n relatie. Fals! In momentul instalarii papucului pe gatul barbatului, apare gelozia si posesivitatea bolnavicioasa. Boli de care inca ma tratez.
    Dezgustatoarea ramura a relatiei, partea cu papucul – gatul, vine dintr-o frustrare INFERNALA a celui care poarta papucul. Si atunci considera ca tinandu-l pe ala/aia in lesa, asa il va tine mereu aproape. Nimic mai gresit. Cu cat strangi lesa mai tare, cu atat o slabesti de fapt. Sunt patita:)
    Ca o mica concluzie, daca ar fi incredere si comunicare [nu vorbit ore intregi la telefon pe teme marunte si insignifiante] atunci ar disparea si papucul si urmele de pe gatul partenerului.

    Reply
    • Da, incredere si comunicare sunt probabil cele mai importante aspecte in relatie, dar multi oameni considera ca trebuie dragoste si atat. Ei cum naiba sa mearga o relatie unde teoretic dragostea aia ar trebui sa rezolve toate problemele universului si altor civilizatii extraterestre…

      O tona de oameni indragostiti sunt nepotriviti si necomunicativi… Iar cu papucul ala, cred ca multi am trecut prin asta si consider parte a maturizarii in relatii. Asta daca nu se pastreaza obiceiul pana la adanci batraneti!

      Si deci “inca de mai tratezi” de sindromul “sub papuc” 🙂

      Reply
  26. draga cristi,e cam de neinteles articolul tau.nu inteleg la cine anume te referi,la tine? tu esti sub papuc? nu observi ca nu prea sunt barbati care sa iti scrie sau sa iti raspunda la articol,ptr simplul fapt ca nu iii intereseaza chestiile astea ci poate altceva.da e adevarat sunt multe femei posesive dar eu una nu ma regasesc printre ele si in mod clar nu as reactiona asa cum ai descris tu in articol.iar lumea si tineretul s-a schimbat in ziua de azi.ce conteaza daca lui nu ii place sa se uite la un film siropos? ea nu se poate uita cat el e plecat in oras cu baietii la o bere?ba da!sincer multa lume vorbeste cateodata despre anumitecupluri ca nu se potrivesc si ii vorbesc de rau,dar multa lume ar putea buine mersi sa sta in banca lui si sa nu isi bage nasul unde nu ii fierbe oala.multi tineri in ziua de azi stiu cum sa reactioneze la primele semne de ”anormalitate” intr-o relatie,te asigur.mi-arplacea odata sa discutam despre cartea ta intre 4 ochi odata si cred ca vom reusi.

    Reply
    • Ce anume e de neinteles in articol? Ce ai citit si nu ai reusit sa intelegi? 
      Articolul nu se refera la TOTI oamenii ci la cei care se regasesc acolo. Daca la tine nu se aplica (ceea ce nu cred deloc pentru ca te cunosc un pic), nu inseamna ca nu se aplica la nimeni de pe pamant. Nu promit nimic legat de acea discutie…

      Reply
  27. cris nu ma cunosti deloc.normal ca nu ma regasesc din moment ce nu am un iubit care sa ma trateze ca si cum as fi sub papuc.o seara placuta iti doresc.

    Reply
  28. asta este viziunea ta. imaginea femei din articol este aceia a unei greutati legata de piciorul unui ocnas, care il impiedica sa evadeze. eu cred ca femeia ar trebui sa fie un upgrade, o a treia mana de exemplu'(care spala :)).
    ce inseamna libertatea? oameni de la inceput sau adunat in grupuri(triburi, ginte, state, etc), si ca membru a unui grup el a renuntat la unele drepturi(de a omora, de a fura si cel mai important de a se plimba in fundul gol) pt a fi protejat de grup. din acest motiv fiecare relatie este speciala si e guvernata de alte reguli. uni sunt mai slabi si au nevoie de femei putenice alti suntem puternici si avem nevoie de femei si extraordinar de puternice.  🙂

    Reply
    • Normal ca asta e viziunea mea, doar nu scriu in numele altora 🙂 Viziunea asta se bazeaza pe situatii clare de viata, incontestabil de reale, care exista printre noi. Evident, nu este valabil pentru TOATA lumea, motiv pentru care voi incepe sa specific in clar un target audience pentru fiecare articol.

      O mana care spala este mereu binevenita la casa omului 😀
      Da, oamenii s-au adunat mereu in triburi, ginte, etc, pentru ca nu sunt facuti sa traiasca izolat si au decis sa se comporte cat mai civilizat intre ei: sa nu omoare, sa nu alerge goi pe strada. Dar regulile astea sunt incalcate frecvent si una e o regula de comportament si alta e sa se faca un sir interminabil de compromisuri doar pentru a nu iesi din gratii partenerului.

      Repet, situatia se aplica la UNELE persoane, UNELE cupluri, nu la toti. Nu cred ca e ceva care scriu si se aplica la TOATA planeta 100%.

      Corect, unii sunt mai slabi si au nevoie de diavoli… pardon de femei puternice, care sa isi faca un cuib in capul lor, din ala, ca la barza.

      Reply
      • stiu ca viziune ta este inspirata din “situatii clare de viata” dar nu cred ca nu cunosti motivele care au dus la acel eveniment.
        “Da, oamenii s-au adunat mereu in triburi, ginte, etc, pentru ca nu sunt facuti sa traiasca izolat” asta inseamna ca omul nu este facut sa traiasca liber pt. ca gradul maxim de libertate la care un om poate sa ajunga nu poate fi ajuns decat in pustietate.
        fiecare relatie are la baza niste reguli si principii, care noua ar putea sa ni se para absurde, dar cine suntem noi sa le judecam atata timp cat au fost acceptate de ambi membri ai cuplului.
        p.s.- care sunt mai liberi?
        1 mohamedani – care pot sa-si ia mai multe neveste
        2 crestini – care pot baga alcol si porc

        Reply
      • Motivele care au dus la acel eveniment nu conteaza asa mult, important vad ca fiind directia in care se indreapta relatia dupa acele evenimente.

        Eu cred exact opus, ca omul este facut sa traiasca liber si asta nu inseamna neaparat ca va face rau. Cei care vor sa ucida deja fac asta, in plina societatate si cu toate regulile existente, nimic nu-i poate impiedica. Daca ar fi asa, atunci nimeni nu ar mai face nimic rau vreodata, doar din cauza ca face parte dintr-o societate.

        Daca acele reguli absurde au fost acceptate de ambii membrii ai cuplului, nimeni nu ii poate judeca si in niciun caz eu – nu judec, scriu doar pareri personale. Nu ai vazut niciodata oameni care se plang de partenerul sau partenera lor si TOTUSI continua sa ramana in acea relatie?! Eu am vazut tone, barili, cisterne de oameni asa. Deci exista cazuri in care regulile sunt prea absurde si acceptarea lor duce la uzura partenerilor.

        Raspunsul sa intrebarea ta il vad ca fiind:
        3. Cei mai liberi sunt oamenii care aleg sa nu-si modeleze viata dupa o religie scrisa de oameni in carti, sub forma de povesti nemuritoare. Cand ai scapat de jugul indoctrinarii religioase, poti bea alcool, poti manca porc, poti avea multe neveste sau amante, poti face orice, cat timp este cu acordul reciproc al tuturor partilor implicate.

        Reply
        • nu e chiar asa, daca eu as sti ca nu vor fi consecinte as ucide ciori(de orice fel) si gay doar pt binele umanitati si al generatiilor urmatoare, nu sunt primul care gandeste asa si nici ultimul.
          eu cred ca uni sunt si plangaciosi, se plang de tot felul de cacaturi numai ca sa se planga daca s-a ajuns sa nu-ti mai placa partenerul pa-pa.
          vezi tu intrebarea era o intrebare capcana pt. ca legea oricarui stat(a comunitati de oameni) din euopa iti interzice sai ai mai multe neveste si sa bei cand vrei tu si unde vrei tu

  29. cand scopul comun a doua persoane este sa le fie bine , plamadesc cu atata grija , incat compromisul este un efort constructiv in drum lor catre reusita !asa i ?

    Reply
    • Asa-i cum spui tu, atat timp cat acele “compromisuri” nu contra balanseaza avantajele de fi in acea relatie.

      Reply
      • Bineinteles ca n o sa sa i spun :” bravo dragul meu, ca i ai tinut de cald azi noapte prietenei mele buna , sa mai faci si alta data” . dar nici n am sa strig la el pentru ca a intarziat la o bere , Exact de 1 martie !
        Sunt unele lucruri care efectiv nu se fac si in perioda de tatonare a unei relatii sau chiar mai tarziu ar trebui stabilite .nu se poate dupa patru ani de casnicie la o mica neintelegere sa se ajunga la replici de genul “auzi , de ce mi am luat nevasta ca sa ma imbrac singur “, sau “doar eu sa fac ca tine , tu nu poti sa faci ca mine , nu ti convine aia aia aia stii ce divortam !”
        Recunosc , ca am ramas la prima replica , “eu de ce mi am luat nevasta ..?”moment in care i as fi spus ,nu ma gandeam ca  daca iti iei nevasta intentionezi sa devii amotric ,asta era raspunsul elegant :))
        Nu tin cu el sau ea , tin sa precizez ca efortul este inutil daca lucrurile nu sunt stabilite de la bun inceput .”Compromisurile ” sunt de ambele parti chiar daca orgoliile sunt mari , nu ne jignim reciproc in mod gratuit , doar pentru ca unele detalii scapa pe moment ! Cred ca in situatii din astea varianta ajutatoare “hai sa discutam” este valabila cand macar unul din cei doi este calm si nu reactioneaza prost la ceea ce spune celalalt !
        Mi se pare atat de simplu ,si este daca cumularea tuturor motivelor din lume pentru care doi oameni isi doresc sa formeze un cuplu, EXISTA! 🙂
         

        Reply
  30. D_le Popescu – felicitari pentru acest blog… in special pentru articolele despre relatii !
     
    O constatare – fara suparare… Folositi corect adverbul abia in loc de abea – cel din urma este total gresit !

    Reply
    • Telly, ma bucur daca iti place ce scriu aici. Formatul il indrept spre website, considerabil mai mult decat un blog.
      Nu ma supara absolut deloc daca sunt corectat, ba chiar incurajez constant aceasta initiativa, pentru ca si eu cresc si invat continuu, deci este mereu loc de mai bine si fara feedback nu-mi pot descoperi greselile. Am facut corecturile de rigoare, multumesc.

      Reply
  31. Sunt de acord cu ce ai spus tu, insa nu in totalitate…situatiile exemplificate in articol sunt putin duse la superlativ si, asa cum ti-a mai spus cineva, tu vb despre relatii superficiale, bazate pe prietenie, sex si obisnuinta(sau poate vb despre relatii care au ajuns deja intr-un stadiu de degradare , poate nu am inteles eu bine), insa, daca discutam despre relatia in care exista iubire si pasiune(presupunem ca una din ele ar trebui sa existe, ai folosit termenul de “iubit, “iubita”, nu “sot” sau “sotie”, asadar nu-i “obliga” nimeni/nimic sa fie impreuna), nu te deranjeaza daca partenerul este gelos si nu consideri ca faci un compromis stand acasa cu el si vizionand un film in loc sa iesi cu fetele. In primul rand trebuie sa pui in balanta ce te-ar face fericita:sa stai cu el sau sa iesi cu fetele, iar daca exista pasiune, daca timpul vostru liber se intersecteaza destul de rar(din cauza serv), atunci nu vad problema in a sta acasa cu barbatul pe care-l iubesti si care te face fericita. Daca dragostea e reciproca, atunci partenerii nu se simt sufocati. Insa conteaza f mult si cum isi arata gelozia, daca face numai niste aluzii de bun simt, atunci , zic eu, sunt de apreciat(nu mi-ar placea un barbat caruia sa nu-i pese unde sunt , cu cine sunt 😉

    Reply
    • Ana, am observat categoric ca doar a avea iubire intr-o relatie nu este suficient si multe situatii descrise aici includ si dragostea dintre ei. Sunt cupluri in care amandoi se iubesc dar in acelasi timp si imaturi in ideea de a avea o relatie constructiva. Ba chiar am vazut ca gradul de posesivitate creste uneori cu gradul de dragoste.

      Cu cat este cineva mai indragostit, cu atat are uneori tendinta mai mare de posesivitate. Si da, am vorbit de relatiile mai imature – adica majoritatea, pentru ca aici e problema. Despre cele unde merge bine nu as fi putut scrie acest subiect. Dragoste sau nu, exista mereu nevoia de a evolua relational si a construi ceva matur si reciproc.

      Reply
  32. “Ar vrea să vadă alte țări, să exploreze lumea dar are iubită și ea nu ar fi de acord să plece el singur și l-ar amenința cu despărțirea. Dar chiar și în rarele ocazii când iese în oraș cu prietenii și cu EA, evident trebuie să facă nazuri și acolo. Aia nu-i convine, aia-i pute, vrea acolo, ba vrea dincolo, dar parcă nici aici nu e bine. O doar capul, burta, măseaua, degetul, vrea atenție, vrea să fie suflată în partea dorsală jos. El nu poate să se bucure de o seară liniștită pentru că are de păzit o consumatoare de energie.”
    Daca esti cu adevarat indragostit de EA (nu prea cred, din moment ce-ti faci planuri numai la singular), nu mai vrei tu sa pleci de teama sa n-o lasi singura si s-o arunci in bratele altcuiva.
    si…inca ceva, hai sa nu mai consideram ca toate femeile sunt niste pitipoance mironosite 😉

    Reply
    • Nu am considerat ca toate femeile sunt pitipoance mironosite. Asta e oarecum o concluzie bazata pe faptul ca am vorbit in articol, asa cum am mai specificat, de posesivitatea feminina care este indubitabil arhiintalnita. Nu am zis niciodata ca e doar de o parte asa si barbatii sunt sfinti. Dar cand discut despre o ramura, exista tendinta de a se generaliza gresit acea ramura. Si daca o iubesc cu adevarat la fel de mult vreau sa plec, in niciun caz nu o sa o pazezc ca ciobanul la oi, de frica sa nu se duca in bratele altcuiva.

      Fiecare om se duce unde vrea, daca are curaj si motivatie. E imposibil sa “tii” pe cineva langa tine daca acea persoana nu mai vrea asta. Se poate duce in bratele oricu vrea, chiar daca ii stai alaturi 60 de ore pe zi.

      Eu vad dragostea de viata mult mai sus decat dragostea de o singura femeie cu care sa fac copii, rate, imbatrantesc, burta, par alb si moarte. Decat sa caut acordul ei sa plec pe luna, mai bine imi caut alta care e pasionata de a merge pe luna sau ma duc acolo si imi gasesc. Relatie matura inseamna libertate maxima alaturi de persoana iubita. Asta daca inca mai merge pe premiza indoctrinata a monogamiei…

      Reply
      • Decat sa caut acordul ei sa plec pe luna, mai bine imi caut alta care e pasionata de a merge pe luna sau ma duc acolo si imi gasesc”
        Dar pe ea ai intrebat-o daca vrea sa mearga pe luna? sau tu de fapt nu stii cum sa scapi de femeia asta care-ti “consuma toata energia” ?
        Eu am inteles ideea ta, nici eu nu sunt de acord cu ideea de posesivitate, de gelozie exagerata sau de a-l tine pe celalalt sub papuc.
        Cu toate acestea, imi sustin ideea ca situatiile despre care vb tu nu exista iubire, nu exista pasiune, dorinta, compatibilitate..etc. Din moment ce tu spui ca vrei sa explorezi lumea de unul singur, iar in cazul in care ea se supara, atunci iti cauti alta care sa mearga pe luna, sau gasesti acolo o femeie, mie mi se pare ca spui destul de clar ca vrei sa pleci pe luna ca sa evadezi, sa scapi de EA, sa-ti recapeti energia pe care ea ti-a consumat-o.
         

        Reply
      • Varianta pe care ai inteles-o acolo poate fi si ea valabila, fara probleme. In cazul meu nu caut sa scap de ea si cand zic ca nu caut acordul ei nu inseamna ca nu ii cer parerea sau nu o intreb, ba dimpotriva asta e prioritar. O intreb, imi doresc sa vina cu mine, dar daca nu vrea, ma duc oricum, cu sau fara dragoste. Orice aleg sa nu fac, daca ma pasioneaza, in timp se aduna la sacul cu regrete.

        Si cum dragostea de a trai la mine e mai mare decat dragostea pentru o singura persoana,  atunci aleg mereu sa fac ce ma pasioneaza cu adevarat si sa trec peste ideea de a ma limita doar pentru ca ea vrea sa stea acasa si sa nu exploreze lumea cu mine. Asta e singura mea viata actuala si intentionez sa o traiesc cat mai pasional, cu sau fara acordul nimanui. 🙂

        Daca as vrea sa scap de ea, as scapa de ea si gata, nu as avea nevoie de pretext. Repet, dragoste poate fi cu carul, dar cand aspiratiile sunt prea diferite, atunci apare ori varianta de sacrificiu inutil si reciproc pentru a sta impreuna, ori se lasa liberi amandoi si daca va fi sa revina impreuna, se va intampla fara sa forteze ei nimic.

        De ce sa aleg sa imi ignor pasiuni, vise, planuri, doar pentru ca sunt indragostit de cineva?

        Reply
  33. atata timp cat tu in textul articolului folosesti constant expresii de genul “posesivitatea infantilă a partenerei” si altele similare acestei expresii, lasa-ma te rog, sa-ti spun, ca este exact ceea ce ai ales chiar tu. Vrei o relatie bazata pe respect, incredere, dragoste alegi partenerul in functie de aceste coordonate, si esti in masura sa cooperezi in cadrul relatiei si sa-ti asumi responsabilitatea propriilor fapte, drepturi si obligatii pe care le ai in cadrul acelei relatii. Vrei o relatie bazata pe sex si aventura, foarte bine, exista o groaza de potentiale partenere care fac obiectul acestei descrieri. Atunci cand faci parte dintr-o relatie, eu una zic, ca ar trebui sa-ti asumi acest fapt. Cam ce iti doresti tu sa se intample? Tu sa ai aceeasi viata ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat inainte de a convietui in cadrul unui cuplu si ea sa te astepte sa binevoiasca “domnul” sa se intoarca acasa , fara a pune intrebari? Acest lucru nu prea cred ca se poate. Asta , bineinteles daca vrei sa-ti respecti partenera. Sau daca nu esti cumva esti in cautare de o alta mamica plina de intelegere.

    Reply
    • Articolul in cauza este dedicat acelor situatii specifice in care cele enumerate mai sus se intampla, nu este o generalizare. Bineinteles ca fiecare isi alege partenera/partenerul de langa ei si daca apare ideea de posesivitate infantila, decizia de a merge inainte revine fiecarui individ in parte, nimeni nu e fortat sa accepte asta.

      Ideea e ca situatiile astea se intampla la destul de multi oameni pe care i-am studiat si nu am gasit niciodata efecte benefice intr-o astfel de relatie. Ce asteptari am eu de la relatii nu conteaza asa mult, doar ca am vazut exemple de relatii in care amandoi cresc si relatii in care se consuma unii pe altii.

      Inca mai caut avantajele posesivitatii in relatii. Pana acum nu am gasit niciunul, decat poate un semn ca e cazul sa se termine o astfel de relatie, deci poate fi folosit asa constructiv.

      Reply
      • Multe persoane, in special femei, cred ca posesivitatea e magulitoare (‘ma iubeste atat de mult…nu ma scapa deloc din ochi’)- chestie care tine de patologie.
        Sunt femeie, am o relatie de sase ani si chiar il iubesc pe acest om, insa uneori am nevoie sa fiu EU, cea de dinainte. Adica sa ascult muzica la casti in parc, sa ma plimb singura prin oras, sa beau tequilla cu prietenele.
        Nu cred ca trebuie sa stai lipit de ala/aia ca totul sa decurga perfect. Chiar e o prostie. Si cu siguranta ca daca ar fi cazul, posesivitatea partenerului m-ar face sa renunt la relatie.
        Oricum, in principiu se rezuma la incredere, care e sau nu. Nu ai cum sa o ‘construiesti’.

        Reply
        • Eu nu gasesc prea multe idei de magulire in posesivitate. Si ma regasesc in ce spui legat de ideea ca uneori vrei timpul tau, sa te plimbi, sa asculti muzica, sa iesi doar cu prietenii/prietenele.

          Poate ca pauzele mici si dese ar putea fi cheia marilor succese in relatii 🙂 

  34. Am si eu o intrebare “de ce suntem sub papuc?” si am si un raspuns” teama de singuratate este cea care ne tine sub papuc,este cea care ne impiedica sa ne traim viata ,sa ne bucuram de putinele lucruri frumoase ramase:
    Cristi ar trebui sa scri un articol “Singurate vs Compromis”,cred ca intelegi ce vreau sa iti spun.Felicitari pantru tot ce ai realizat pana acum

    Reply
    • Multumesc de sugestie, Florina. Chiar e buna ideea, am notat-o si poate o sa o dezbat in scris. Si ai dreptate, e in mare parte teama de a fii singur sau de a incepe o alta relatie, asta e motivul pentru care multi atarna de relatii letargice.

      Reply
  35. As dori sa incep prin a imi cere scuze daca mesajul meu este unul prea lung, doar ca am dorit sa imi exprim niste impresii si sa fac o sugestie.
    Inca dinainte de a incepe sa citesc articolul, doar citind titlul primul gand care mi-a venit in minte a fost: “TENDINTA DE DOMINARE”.
    Parerea mea, legat de unele idei exprimate in articolul de mai sus este ca nu intotdeauna sentimentul de a fi “sub papuc” a unuia dintre parteneri are de-a face neaparat cu gelozia sau posesivitatea celuilalt.
    Observam, din diversele povesti care mi-au fost dat sa le aud niste caractgeristici specifice celor ce traiau o viata in doi.
    Se intampla, ca la inceput pana sa inceapa relatia, EL din pasiune pentru ea, sa accepte sa ii faca acesteia anumite placeri, favoruri. Dupa ce incepeau viata de cuplu, din dorinta lui ca lucrurile “sa mearga numai bine” incepea sa renunte la anumite principii sau sa treaca cu vederea peste anumite lucruri. Ajungea in timp sa fie casatorit cu ea, tata de copii, unde, tot din dorinta ca lucrurile sa mearga bine (de acum avand si copii) incerca sa o inteleaga si dorind sa fie sotul model finaliza prin a si accepta ca ea sa stea acasa cu cel mic, renuntand, pentru o perioada la un loc de munca cu sefi enervanti ce o necesitau 8 ore de munca (spusele ei), iar el sa isi mai ia o a doua slujba cu jumatate de norma gandind ca va face asta pana isi va gasi sotia altceva si finaliza ca el si dupa cativa ani (2, 3 etc) muncea mai mult poate de 12 ore zilnic pentru a isi intretine familia si daca o intreba cand doreste sa isi caute acel “alt loc de munca”, ea sa inceapa sa se planga de munca istovitoare cu treburile casei (desi soacra lui era implicata tot timpul in asta).
    Exista si situatii in care, EL ii oferea ei indicatii despre cum ar trebui ea sa faca astfel incat sa aiba succes in anumite domenii, ajung in viata in cuplu, unde ea incepe sa isi exprime ideile ei, el vorbeste frumos dar ii da alte idei care trebuie ea sa le aplice. Ea le accepta considerand asta ca o dovada de iubire si grija a lui pentru ea, ajung in casatorie unde indiferent ce ar dori ea nu mai e bine ci el incepe sa traseze toate indicatiile pe care ea trebuie doar sa le urmeze, face acelasi lucru in timp si cu ai lor copii, el considerand ca de fapt el cunoaste cel mai bine, ca ei nu au experienta, ca el doreste binele si ei trebuie sa urmeze ceea ce spune, altfel s-ar ajunge la esecuri.
    In situatiile de mai sus, cazul in care unul dintre parteneri a reusit sa isi impuna personalitatea sa asupra personalitatii partenerului, la inceput si in timp si asupra restului familiei nou formate (copii, neamurile ei / lui etc) reusind astfel sa-l domine pe celalalt, am observat ca foarte greu se mai poate ajunge la un echilibru intre cei doi…adica cel care e dominat, cam rar reuseste…nu sa il domine el pe cel care a reusit o perioada sa il domine, dar chiar mai rar reuseste sa mai fie luat in considerare, adesea cel dominat cedeaza din cauza metodei celui care il domina de a se impune sau a-si mentin impunerea certandu-l pe celalalt, intimidandul, facand apel la emotional (scene lacrimogene etc).
    Exista si situatiile in care EA petrece cu prietenele la o cafea si cand vine iubitul/ sotul de la munca o gaseste petrecand timpul cu ele, fara sa fie o paine cumparata, mancare facuta etc, iar daca el vrea sa iasa la o bere cu baietii incepe sa ii reproseze ca strica banii cu prietenii incercand prin discutii cu tenta de impunere sa il faca sa nu mai mearga cu prietenii, dar daca el ii spune ca el iasa cu prietenii sai mai putin decat iasa ea cu fetele in oras, ridica tonul, ofera explicatii cum ca ea consuma o cafea doar, ca iasa rar si da conversatiei o tenta de cearta ca el sa cedeze. Situatia e asemanatoare cu a fetelor, femeilor ce se plang ca iubitul / sotul le interzice sa stea la o vecina la o cafea spunand ca ar putea face si mai multe lucruri in casa in timpul acela pe care ea il pierde aiurea. Consider aceste situatii tot o incercare de a trai frumos mici placeri ale vietii ex. iesire cu prietenii si de a avea si placerea cand ajungi acasa sa fie mai mult cum vrei tu incercand sa te impui in fata partenerului facandu-l pe el sa renunte la placeri ale sale pentru a beneficia tu de mai multa placere. De exemplu, decat sa iasa iubitul sau sotul cu prietenii sa dea bani pe bere mai bine din banii aia cumparam o paine in plus sau sa imi iau eu o fusta, bani care ar putea fi economisiti si iesitul in oras cu fetele cand in loc de o cafea consumai ceva mai scump sa nu zica prietenele tale ca tu nu-ti permiti genul de consumatie pe care ele si le permit.
    In ce priveste viata de cuplu, de familie, constatasem ca, in Romania, multe persoane de gen feminim au o conceptie gresita. Sunt elegante, seducatoare, ajung in viata de cuplu unde cand se trezeste el dimineata are langa o femeie atragatoare careia nici un altul nu i-ar fi putut rezista, il asteapta cu cafeaua si micul dejun pregatit, ii zambeste seducator in timpul micului dejun o femeie care are cearcanele ascunse cu un machiaj specific. Ajung in casatorie, fac si copii si incep sa considere ca fac sacrifici delasandu-se pe ele. Nu isi mai cumpara haine la moda timp de 5 ani pentru ca tanara sa fiica, adolescenta sa-si permita – nu stricul necesar- ci chiar si anumite fite: haine de firme, bijuterii, mers in discoteca, ca baiatul cu cativa ani mai mare sa poata purta haine casual de firma si sa scoata fetele seara in cluburi, sa mobileze casa cu mobila de ultimul tip, inclusiv dormitorul crezand ca sotul ei caeria ii calca hainele va observa toate acestea si o va iubi pentru sufletul ei cald si spiritul sacrificator. Din pacate, exista mari sanse sa se trezeasca in situatia dificila, ca dupa ce a acumulat frustrari lasandu-se pe ea gandind ca-i va veni si ei randul sa se trezeasca si cu depresie dupa ce va citi citatia intr-un proces de divort, cand cerand explicatii sotului va afla ca el doreste sa isi refaca viata langa o alta femeie, mai tanara decat sotia lui cu care are o relatie de 3 ani si pentru care bani pe care el de atunci nu prea mai aducea se duceau pe excursii cu amanta, cadouri scumpe la aceasta care avea avantajul de a-i place “sa-si traiasca viata” si care i-a inpuiat mintea cu fel de fel de iluzii si vise pe care el doreste sa le realizeze (o alta familie, alti copii langa o femeie care l-a atras prin eleganta).
    Exista si situatia inversa, cand barbatul prin modul de a aborda si de a se comporta cu o femeie, eleganta masculina, portul de haine care-l avantajeaza chiar si atunci cand se imbraca casual reuseste sa cucereasca o femeie, ajuns in viata de cuplu cu ea stie sa ii vorbeasca frumos, sa ii faca complimente, sa o faca sa se simta speciala si ajunsi in casatorie, barbatul respectiv nu mai observa nici cerceii noi de la urechile nevestei, nu sta de vorba cu ea acuzand ca e obosit si ca trebuie sa se odihneasca, poarta aceleasi doua treninguri iarna si doua tipuri de pantaloni scurti vara, ii spune ca prefera sa stea zile intregi neras, nu suporta sa ii spuna sau sa ii achizitioneze ea ceva zicand ca el nu vrea sa cheltuie bani pe prostii, ca el e barbat si ca nu-l mai alege nimeni.
    Consider, referitor la situatiile de mai sus ca e important pentru o femeie sa fie aranjata. Faptul ca e scump sa mergi la cosmetica sau la coafor nu e o scuza. O femeie poate sa isi aplice si singura lucruri ce tin de cosmetica, infrumusetare a fetei. In ce priveste aranjarea parului, exista metode de a te coafa si singura si sunt sigura ca in timp poti ajunge la performanta de a te aranja la par si singura folosing diferite mijloace de coafara ce odata achizitionate te tin ani de zile (sincera, in ce priveste vopsirea parului recomand totusi coaforul). In ce priveste partea masculina, consider ca folosirea, chiar atunci cand sta acasa a unei tinute casual ce ii vine bine, il avantajeaza punandu-i in evidenta frumusetea, folosirea apei de colonie, pastrarea mereu a unei tinute vestimentare curata va fi mereu apreciata de catre partea feminina. O femeie trebuie sa fie atragatoare si seducatoare tot timpul: cand se trezeste dimineata, cand sta in casa, cand merge singura pe strada, cand merge la bratul unui barbat, cand doarme alaturi de un barbat, la 15, 30, 50, 70 de ani si un barbat trebuie sa poarte o vestimentatie care il avantajeaza, curata cu un aspect fizic ingrijit acasa, pe strada, la bratul unei femei, cand doarme, la 18, 27, 40, 60 de ani. Persoanele care pun mereu pret pe faptul ca trebuie sa fie atragatori mereu pentru ca cei din jur sa fie sedusi mereu de ei, stiind ca femeie cum sa ii zambesti iubitului, sotului tau, sa creezi stari de armonie in relatia cu familia lui, cu proprii copii; stiind ca barbat importanta de a trata frumos iubita, iubitul de a crea o buna atmosfera in relatiile cu familia ei, cu proprii sai copii sunt persoane care cred mai rar se plang ca nu au viata sexuala buna, ca le-a parasit sotul, ca banuieste ca nevasta il inseala. Se poate intampla si atunci, doar cred ca in aceste cazuri se intampla mai rar decat in cazurile in care unul dintre parteneri isi neglijeaza aspectul fizic si renunta la a-si seduce partenerul de viata, bazandu-se ca odata avand o viata de cuplu sau o casnicie nu mai e timp, loc sau e demodat aplici tehnici de seductie, ca odata ce “s-au luat”, “te-a ales” sau “l-ai ales” e gata…suntem luati si conform juramintelor trebuie sa si imbatranim impreuna pana cand unul va muri inaintea celuilalt. Faptul ca te-a luat sau l-ai luat/ ai luat-o inseamna ca s-a castigat o batalie, nu un razboi. Competita exista mereu si continua sa existe si dupa ce obtinem un act. Oricand poti fi eliminat sau eliminata chiar si din casnicie de un rival sau o rivala care stie sa puna pret pe ea insasi si sa ajungi sa fi parasit sau parasita si la 6 luni de casatorie, 4 ani, 10 si 25 de ani de casatorie cu tot cu copii rezultati in aceea casatorie pentru o alta sau un altul care a lasat impresia partenerului tau de viata ca ii poate oferi ceea ce tu nu oferi sau ca poate oferi mai mult decat ceea ce tu oferi.
    Imi cer scuze daca am scris prea mult.
    Sugestia mea sau o dorinta a mea e prezentata mai jos.
    M-ar interesa foarte tare daca ati scrie un articol pe tema legata de dominare, poate si pe cititorii dvs. i-ar interesa.
    Consider ca ar fi interesant daca ne-ati informa sau ati oferi sugestii pe tema mai sus amintita problematici ca: cat trebuie sa ne impunem astfel incat sa nu fim considerati dominatori sau persoane care doresc sa manipuleze, urmaresc doar propriile lor interese si atingerea propriilor sale scopuri, dar nici a nu cadea in extrema cealalta ca neimpunandu-ne si renuntand adesea la ceea ce ne place sau dorim sa ajungem a fi considerate persoane usor de influentat, manipulat, fara personalitate cu caracter slab. Cat e de important sa renuntam si pana unde renuntam la ideile si parerile sau la stilul nostru de viata pentru a fi in armonie cu cel de langa noi, dar si la ce nu trebuie sa renuntam astfel incat sa nu ajungem ca din pasiune pentru persoana de langa noi sa devenim niste persoane care facem doar pe placul celui de langa noi si sa ne trezim, cum se intampla multora, ca cel de langa noi, considerandu-ne naivi si nu persoane care il iubim ajunge sa nu ne respecte, sa ne creeze probleme, sa ne “escrocheze” intr-un fel facandu-ne sa ii oferim totul persoanei respective la care tinem considerand ca si persoana va aprecia si sa ne trezim ca ne-a trecut ani din viata si ca de fapt nu am primit nimic in schimb, iar persoana pentru care ofeream atatea nici macar nu ne respecta, ba chiar ajung sa ne desconsidere considerand ca ceea ce noi ii ofeream era de fapt un drept al sau, desi in realitate nu eram obligati sa ii oferim nimic.
    Imi cer scuze daca mesajul meu e prea lung, dar legat de aceasta tema mi s-a trezit ganduri si idei pe care eu le am de mult si am considerat sa le impartasesc cu dvs si cu cititorii dvs.
    Frumoase articole. Acest site este recomandat si pe site-urile mele de socializare. Intentionez sa citesc toate articolele aparute pana in prezent si astept cu nerabdare alte articole.

    Reply
    • Laura, multumesc pentru rabdarea de a scrie (probabil) cel mai amplu comentariu de pana acum. Nu doar ca nu e nevoie sa iti ceri scuze in mod repetat pentru cantitea de text inclusa, dar chiar te incurajez sa scrii cat mult simti nevoia. Nu exista limita de cuvinte aici si cu cat scrii mai mult, cu atat te ajuti pe tine si totodata pe oricine va citi comentariile. Si eu citesc fiecare comentariu, mereu.

      Este important sa precizez ca, desi apreciez mult politetea de a folosi apelative cu “Dvs”, aici nu e cazul, toate scrierile de pe site-ul acesta sunt facute de acelasi (relativ) tanar de 30 ani, care scrie acest comentariu si care apreciaza mai mult apelative prietenoase, in cazul asta “Tu” sau “Cristi” 🙂

      Si pentru ca ai un comentariu complex, am sa incerc iti ofer un raspuns asemanator, care atinge cat mai multe din subiectele tale.

      Din start, sustin ideea ca aceste deficiente relationale sunt valabile la ambele sexe, in functie de caz, si nu exista doar barbatul care e sub papuc, sau femeia supusa, exista ambele cazuri.

      Ai dreptate, atunci cand o relatie incepe cu unul din cei doi avand o atitudinie supusa, atunci e greu sa se creeze exhilibrul ulterior in relatie. Asta este un motiv pentru care, in ceea ce ma priveste, refuz orice posibila relatie care pleaca de la premiza ca cineva trebuie sa “conduca” sau sa se “supuna”.

      Relatia este ca un vals, invatam sa dansam impreuna, dar reciproc, altfel ar fi ca si cum un partener care pe celalalt in loc sa fie armonia dansului.

      Astfel, sunt ferm convins ca orice femeie care este “educata” sa aiba asteptari de la barbat, el sa o caute, el sa o sune, el sa ia cat mai multe initiative si ea doar sa aleaga ce vrea, nu merita efectiv efortul. Pentru ca posibila relatie se va crea pe aceasta premiza printesa-supus. Nimic bun nu cred ca poate iesi din asta.

      Totodata, situatie perfect valabila si invers proportional, in cazul barbatului. Sunt multe mituri si aspecte gresite ale educatiei care determina ca femeia trebuie sa spele vasele si barbatul sa aduca bani in casa si altele asemenatoare.

      Categoric valabil punctul de vedere referitor la tinuta si aspect fizic. Am vazut situatii in care, dupa casatorie, nu se mai punea importanta pe fizic si haine asa mult, se ingrasau, in casa purtau numai bluze vechi si care miroseau a haine puratate mult.

      Dragostea este in mare parte si vizuala, nu doar sentimente asa din cer, este nevoie si de atractie fizica, cel putin pana la o varsta in care batranetea se va instala autoritar in intregul organism.

      Situatiile in care se critica unuii pe altii, se supun partenerului sau isi reproseaza iesirile in oras si alte detalii, sunt doar semne ale tumorii canceros-sentimentale care nu face decat sa creasca pana se ajunge la punctul in care totul cade si ani buni din viata sunt irositi.

      Termenul de “compromis” in relatii este gresit inteles si de asta multi aleg sa faca eforturi nemeritate pentru a pastra ceva ce nu trebuie pastrat de la inceput.

      Vad ideea de relatie ca o intelegere reciproca de a zbura impreuna mai sus, mai departe, mai repede, mai comod. Orice altceva e doar risipa de viata, pe care nu o mai luam inapoi.

      Nimeni, nici macar isus sau alte zeitati, nu are vreodata dreptul sa se impuna in relatie si sa astepte sa fie iubit dar sa conduca in acelasi timp. Relatiile ar putea fi privite sub termenul de “singularity”, acel echilibrul din univers la care se poate ajunge.

      Si multe relatii ar putea fi evitate din start daca s-ar acorda incredere INTUITIEI. Faptul ca esti indragostit nu e de ajuns, trebuie sa fii si iubit inapoi ca sa mearga, si tot nu e suficient nici atunci, pentru ca te poti indragosti de persoana nepotrivita care si ea te va iubi, dar diferentele intre cei doi pot fi atat de mari, incat se va ajunge la situatiile descrise de tine.

      Cu putina atentie, se poate determina din start daca o relatie ar avea sens sau nu. Iesiri in oras de cateva ori, posibila scurta relatie inainte sa se cunoasca mai bine si apoi se poate determina daca o casnicie ar fi sanatoasa sau plina de defecte.

      Sugestiile tale pentru un articol sunt foarte bune si bine punctate. Voi reveni cu detalii sa acopar cat mai multe puncte. Eu scriu de obicei cand simt, pentru ca atunci vine inspiratia, deci nu pot spune cand e urmatorul articol, dar sigur vine si intre timp sunt restul disponibile pe site, la toate categoriile.

      Subiectul relational se dovedeste foarte complex si trebuie sa am grija cum formulez, inainte de a ma grabi sa-mi ofer ideile.

      Multumesc pentru ca ai recomandat site-ul mai departe. Orice nou cititor o sursa noua de idei care pot fi dezvoltate.

      Reply
      • Si pentru ca am vrut sa fie…ca la publicitate buna , la profilul meu de facebook, chiar daca m-a deranjat si poate numai eu va voi da like-ul ….incepand de luna asta mai 2013 o sa las cum as considera eu asa o recomandare buna pentru domnia voastra, pentru ca sincer, foarte mult mi-au placut articolele (cate le-am citit) si in timp le voi citi pe toate….ma gandesc ca…nici lunar nu ar fi poate ok…ma gandeam ca la o strategie de promo ale articolelor dvs….dar anual in lunile: mai, iunie si august….cate unu, doua articole ale dvs. intre doua chestii de la fosti sau cati or dea divinitatea sa mai fie ca…we never know ….dascali d-ai mei din mediul academic (non prietenii mei sau prieteni cu mine…adica retin ca anumite guri rele puteau sa ma interpreteze…adevarul ca eu la dascali prieteni cu mine intelegeam: dascali pe care-i simpatizam enorm pentru modalitati de a tine cursurile si seminarile sau exgigenta in examinare….dar gurile rele sigur pot da n-spe interpretari, de anul asta incep promo articolele dvs. pe profilul meu de facebook. Mi-ar place daca ar strange cat mai multe like-uri. Ma gandesc ca cine stie poate o fi curiosi si vor citi mai multe, vor avea curajul sa exprime ce gandesc sa aduca aportul exprimandu-si opiniile. Like-ul meu il veti avea precis….cine stie in an si an de zile….poate vor fi curiosi si vor citi mai mult. Lunar ma gandesc ca as fi enervanta si ar incepe comentarii rautacioase….dar cred ca anual in lunile: mai, iunie si august…pe profilul meu de facebook…ar fi din punctul meu de vedere…JUST FINE pentru promo. Asta e unul din articole si mai caut unul, le trec in limba romana….sa nu zica de ca as face pe desteapta daca le dau si-n engleza. Is super tari articolele astea …imi plac…si…cred ca ar fi mai bine pentru multi daca ar citi ce scrieti dvs.

        Reply

reply to Ana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

12 + 17 =